AUDREY WEIGHT - WordPress.com · 2019-05-05 · experien]a cea mai umilitoare din via]a ei. – Nu...

AUDREY WEIGHT

MisterioasaCalypso

ALCRISRomance

giannijollys

Capitolul 1

Caline \[i puse sacul de voiaj [i valiza pe chei, \[i ridic`p`l`ria de pai [i-[i l`s` chipul mângâierii brizei care sufla asupraportului. Feribotul dep`[ise deja extremitatea cheiului, coca saalb` despicând marea ca un pinten str`lucitor. O flotil` de b`rcide pescuit ancorate de geamanduri colorate \n culori vii seleg`nau alene \n siajul s`u. Caline avu brusc impresia c` viseaz`.Soarele, marea de un albastru indigo, micul port pesc`resc cucase sc`ldate \n lumin`… totul i se p`rea prea frumos pentru afi adev`rat. {i totu[i, nu visa. Era \n Grecia!

|i sc`p` un oftat de u[urare. Acest peisaj \ncânt`tor compensa\n mare m`sur` oboseala drumului de la Londra. Trebuise s`schimbe avionul la Atena, apoi s` traverseze Ilonika \ntr-un taxicare se zgâl]âia din toate \ncheieturile, \nainte s` ajung` laferibotul care asigura leg`tura s`pt`mânal` cu micu]a insul`Pikos, pierdut` \n mijlocul M`rii Ioniene. Dar când, dup` mare,descoperise micul port cu case albe cuib`rite \ntre dou` faleze\nalte \mp`durite care coborau abrupt \n apele scânteietoare alegolfului, oboseala \i disp`ruse. Era mult mai frumos decât \[i

giannijollys

imaginase. Peste tot leandri [i plante ag`]`toare se ridicau pepere]ii v`rui]i \n alb. Aerul era \nmiresmat de parfumul pinilor [ial l`mâilor. Numai clipoceala valurilor de chei [i ]ip`tulpesc`ru[ilor tulburau lini[tea care domnea \n jurul ei. Eraminunat!

Avea trei luni la dispozi]ie. Trei luni pentru a-[i realizailustra]iile. Trei luni de citit, de \notat \n acea ap` transparent`,s` exploreze \mprejurimile. Ce fericire!

Dac` Antonia ar fi fost acolo, i-ar fi s`rit \n bra]e pentru a-imul]umi. Draga Antonia! Datorit` ei acest plan de c`l`torie seputuse concretiza. |n urm` cu o s`pt`mân`, Caline trecuse s-ovad` pe prietena ei la birou pentru a-i anun]a marea veste: oeditur` celebr` \i propusese s` ilustreze o carte pentru copiidespre mitologia Greciei.

– Ah, Antonia! |]i dai seama! exclamase Caline. E formidabil.M-am decis pe loc s` plec cincisprezece zile \n Grecia, ca s`-mirealizez ilustra]iile acolo.

– Dou` s`pt`mâni? Dar e mult prea pu]in!Caline ref`cuse repede calculele \n minte. Salariul ei de

chelneri]` nu-i permitea nicidecum s`-[i ofere mai mult de dou`s`pt`mâni la hotel.

– Dac` g`sesc cazare la un localnic, poate a[ putea r`mânetrei s`pt`mâni, conchise ea.

– Pleci cu Neil?– Nu.Pe chipul Antoniei ap`ruse un zâmbet. Nu-l apreciase

niciodat` pe Neil.– Draga mea, reluase ea, era atât de plin de aten]ii fa]` de tine

\n ultimul timp \ncât m` \ntrebam dac` n-a]i \nceput s` ie[i]i dinnou \mpreun`.

6 AUDREY WEIGHT

– E ceea ce sper`. Dup` ce am dep`[it cruda decep]ie cuMarcus, crede c` voi reveni la el.

– {i nu e cazul?– Nu [tiu, Antonia. Dar un lucru e sigur: nu m` pot purta cu

Neil ca [i când nimic nu s-a schimbat…Caline se r`sturnase \n fotoliul ei [i arborase o expresie

vis`toare.– Uneori, mi-ar pl`cea ca totul s` fie ca \nainte. Era atât de

lini[titor s` pot conta pe Neil. Am fost \mpreun` timp de cinciani, [tii. Dar cred c` dac` m-a[ \ntoarce acum la el, ar fi numaipentru a reg`si acea senza]ie de siguran]`. De aceea, m-amhot`rât s` plec singur` \n Grecia, pentru a-mi dovedi c` m` potdescurca f`r` el.

– Foarte bine. Am crezut \ntotdeauna c` meritai ceva mai bundecât Neil. |]i m`rturisesc c` nu mai suportam c` f`cea pegrozavul [i \nclina]ia lui de om care le [tie pe toate. A[ fi fost atâtde mul]umit` s` te \ndr`goste[ti de Marcus. Bine\n]eles, nuputeam s` prev`d c` va fi un dobitoc [i-]i va provoca atâteasuferin]e. Altfel, nu ]i l-a[ fi prezentat niciodat`.

Antonia o privi pe Caline cu un aer mâhnit.– M` simt cu adev`rat vinovat` fa]` de tine, Caline. Ar fi

trebuit s` [tiu c` Marcus era incapabil s` se ata[eze de cineva.Emo]ia colora obrajii Calinei. Aventura cu Marcus fusese

experien]a cea mai umilitoare din via]a ei.– Nu este vina ta, Antonia. {i apoi, povestea mea cu Marcus

m-a f`cut cel pu]in s`-mi dau seama c` nu eram \ndr`gostit` deNeil. Dac` n-a[ fi ie[it cu Marcus, Neil [i cu mine am fi vorbit f`r`\ndoial` despre c`s`torie, acum. La urma urmei, Marcus a fostcolacul meu de salvare… {i aceast` scurt` vizit` \n Grecia m` vaajuta s`-mi pansez r`nile.

MISTERIOASA CALYPSO 7

– Tocmai, dou` s`pt`mâni este prea pu]in. Ai nevoie cuadev`rat s` schimbi aerul.

Antonia se apropie de fereastr` [i contempl` cu un aergânditor ploaia toren]ial` care b`tea \n ferestre. Când se\ntoarse, fa]a ei \[i schimbase expresia [i ochii \[i rec`p`taser`str`lucirea obi[nuit`.

– Am o idee! Imagineaz`-]i c` nu pl`te[ti cazarea. Vei aveasuficiente economii pentru a petrece toat` vara \n Grecia, nu?

Caline \[i ridic` sprâncenele.– Cred c` da. Am economisit deja costul biletului de avion

[i cred c` restaurantele sunt foarte ieftine \n Grecia… Care eideea ta?

– Ei bine…Antonia se aplec` spre prietena ei cu un aer conspirator.– |l cuno[ti pe Gerald Havelock?Caline f`cu ochii mari. Dac` \l cuno[tea pe Gerald Havelock?

Ce \ntrebare! Toat` lumea \l cuno[tea. Primul s`u roman,publicat cu zece ani \n urm`, bulversase lumea literar`. Deatunci, nu se mai puteau num`ra premiile atribuite operelorsale… Autor adulat, Gerald Havelock detesta totu[i publicitatea[i refuza cu \nc`p`]ânare s` fie intervievat. Misterul care\nconjura personalitatea sa \i sporise cota de popularitate.Caline era una dintre admiratoarele sale cele mai \nfocate [i-icuno[tea operele pe dinafar`. Fusese foarte impresionat` s` aflec` Antonia, care lucra uneori cu Stella Wince, agenta lui GeraldHavelock, avusese o dat` sau de dou` ori ocazia s` vorbeasc` latelefon cu scriitorul.

– Gerald are o vil` pe o insul` greceasc`, \i explic` Antonia.Insula \n sine nu este prea atr`g`toare – nu are nici un barmodern, nici o discotec`, dar ]ie care preferi locurile lini[tite o

8 AUDREY WEIGHT

s`-]i plac`. Gerald las` vila din când \n când Stellei, agenta lui.Dac` ea te prezint` drept o prieten`, sunt sigur` c` ]i-ar permites` stai acolo \n absen]a lui. Oricum, el trebuie s`-[i petreac` toat`vara la Los Angeles pentru a colabora la adaptareacinematografic` a ultimului s`u roman. N-ar trebui a[adar s` fienici o problem`. Este solu]ia ideal`, Caline. Cum de nu m-amgândit mai devreme?

Era \ntr-adev`r solu]ia ideal`? Bine\n]eles, perspectiva de alocui \n vila idolului ei era nemaipomenit de seduc`toare. Darcum va primi Gerald Havelock cererea Antoniei? Un b`rbat care\[i ap`ra cu atâta \ndârjire via]a particular` nu dorea f`r` \ndoial`ca o necunoscut` s` vin` s` se instaleze la el \n absen]a lui. Pe dealt` parte, necunoscând-o, va fi liber s` refuze dac` ideea \idispl`cea. Atunci, de ce s` nu-[i \ncerce norocul?

– Ascult`, Caline. Pot oricum s`-i pun \ntrebarea, sugerase ea\n cele din urm` Antonia. Asta nu te angajeaz` cu nimic.

– De acord. {i dac` spune nu, voi sta numai cincisprezecezile.

Peste câteva zile, Antonia trecuse s-o vad` pe Caline acas` laea [i aceasta \i fluturase o cheie sub nas.

– S-a aranjat. Gerald \]i las` vila pentru trei luni. Nu-]i r`mânedecât s` iei avionul…

{i acum, se afla pe insula Pikos. Hot`rât lucru, via]a eraimprevizibil`!

Când \i descrisese insula Pikos, Antonia nu credea c` loculputea fi atât de lini[tit. Nu erau decât dou` pasagere pe feribot:ea [i o b`trân` cu fa]a emaciat`, [i o basma neagr` pe cap, careducea un co[ cu provizii. Abia coborât` de pe feribot, aceastadisp`ruse \ntr-un pasaj \ngust \ntre dou` case, invizibil de pe


chei. Dac` n-ar fi v`zut-o intrând acolo, Caline ar fi putut credec` se evaporase. Acum, cheiul era pustiu. Desigur, era ora siestei.O privire la ceas o inform` c` era ora patru.

Unde putea s` se afle vila Athena? Antonia nu-i d`duse nici oindica]ie, considerând c` era inutil s`-l plictiseasc` pe GeraldHavelock cu asemenea am`nunt. „Nu vei avea decât s` \ntrebi untrec`tor“, spusese ea. Insula este atât de mic` \ncât vila luiGerald Havelock trebuie s` fie tot atât de cunoscut` ca bisericasatului.

Urmând sfaturile Antoniei, Caline \[i puse p`l`ria, \[i lu`bagajele [i se \ndrept` spre o mic` pia]` umbrit` de chiparo[i.Acolo, patru pensionari \n c`m`[i jucau c`r]i sub bolta deverdea]` a unei mici taverne. Puteau oare s-o informeze? Darvorbeau engleze[te? Nimic nu era mai pu]in sigur. Calineobserv` o femeie de vreo patruzeci de ani aflat` \n cadrul u[ii,discutând vesel cu unul dintre pensionari. F`r` \ndoial`,patroana tavernei. Caline hot`r\ s` i se adreseze ei. Cu pu]innoroc poate c` \nv`]ase engleza la [coal`…

– Bun` ziua, doamn`, zise ea articulând fiecare silab` cât maidistinct posibil. Pute]i s`-mi spune]i unde se afl` vila Athena, v`rog?

Femeia scutur` din cap [i r`spunse ceva \n greac`, cu unzâmbet neputincios.

– Nu vorbi]i engleze[te? A[tepta]i!F`r` s` se lase descurajat`, Caline scoase din po[et` ghidul pe

care-l cump`rase la aeroport. Dac` cel pu]in ar fi avut timp s`studieze câteva expresii utile. A, iat`, ce c`uta!

– Milate anglika! citi ea cu aten]ie.De data asta, femeia cl`tin` din cap [i se adres` cuiva din

interiorul tavernei. O voce grav` \i r`spunse [i femeia izbucni \n

10 AUDREY WEIGHT

râs. „|[i bat oare joc de mine?“ se \ntreb` Caline, vag nelini[tit`.Brusc, femeia se \ndep`rt` pentru a-l l`sa s` treac` pe cel carevorbise.

Caline \l privi curioas` apropiindu-se.|nalt [i lat \n umeri, cu p`rul negru [i pielea mat`, \i aminti

imediat de un erou al antichit`]ii. |mbr`cat \ntr-un tricou alb ac`rui ]es`tur` st`tea \ntins` pe bustul s`u musculos [i cu un [ortde blugi cu marginile franjurate, degaja o impresie de putere [ide energie ie[ite din comun. Intimidat`, Caline \[i ridic` privireapentru a-i \ntâlni ochii de un albastru intens, \nsufle]i]i de osclipire ironic`. Un surâs arogant, teribil de senzual, ap`ruse pebuzele lui, ca [i cum era con[tient de tulburarea pe care o trezea\n ea.

|ndat`, Caline se \ntoarse din nou spre femeie, dar aceasta semul]umi s` adauge câteva cuvinte de ne\n]eles \nainte s` dispar`\n`untru. Evident, singura ei salvare era s` se adreseze acestuinecunoscut… Timp de o clip`, fu tentat` s`-[i ia bagajele [i s` ser`suceasc` pe c`lcâie, dar se r`zgândi. Haide, doar n-o s` se laseimpresionat` de primul venit! Acest b`rbat era poate singurullocalnic de pe insul` care vorbea engleze[te. |narmându-se cucuraj, Caline \l privi cu un aer sfid`tor.

– Poate m` pute]i ajuta? Cred c` doamna nu \n]elege binelimba englez`…

– Ei bine, suntem \n Grecia, r`spunse el \ntr-o englez` perfect`.Caline \l scrut` cu stupoare.– Sunte]i englez?Ochii lui erau alba[tri, dar nu un albastru [ters atât de

obi[nuit la anglo-saxoni. Erau de acela[i albastru intens ca MareaIonian`. Numai vocea cu inflexiuni tipic britanice, \i tr`dauna]ionalitatea.


– S-ar spune c` v` mir`, r`spunse el pe un ton mali]ios.– Numai pentru c`… nu p`re]i englez.– A, nu?Cu un zâmbet u[or pe buze, necunoscutul o m`sur` din cap

pân`-n picioare, admirând \n treac`t formele armonioase care seghiceau sub ]es`tura fin` a rochiei ei din bumbac imprimat.Caline avea tenul deschis, ochi mari azurii m`rgini]i de gene lungi[i p`r negru, t`iat scurt. Cu p`l`ria de pai [i sandalele cu toc jos,p`rea mult mai tân`r` decât cei dou`zeci [i patru de ani ai ei.

– Nici dumneavoastr` nu p`re]i englezoaic`, remarc` el.Sub privirea lui scrut`toare, Caline \[i feri ochii, obrajii

colorându-i-se brusc de emo]ie. De ce o privea oare cu atâtainsisten]`? Se gândi cu jen` la rochia ei mototolit`, la sandalelepline de praf [i la p`rul ciufulit de vânt. Poate c` asta explicaremarca lui? Trebuia s` cread` c` era lipsit` de elegan]`!

– Vre]i s` be]i ceva? \ntreb` el pe nea[teptate. Trebuie s` v`fie sete.

– Nu, v` mul]umesc. De fapt, a[ vrea, s` [tiu unde se afl` vilaAthena.

Surâsul necunoscutului \nghe]`.– Vila Athena? repet` el.Intrigat` de reac]ia lui, Caline continu` cu o voce timid`.– Da. V` spune ceva?– Bine\n]eles. Dar \nainte de a v` spune, pot s` v` \ntreb cine

sunte]i?– |n ce scop? \ntreb` Caline, \n defensiv`.O lic`rire amuzat` ap`ru \n ochii necunoscutului.– Pentru c` vreau s` [tiu cu cine am de-a face \nainte de a-mi

deschide u[a oamenilor.Ochii Calinei se m`rir` uimi]i.

12 AUDREY WEIGHTgiannijollys

– Cum? Vre]i s` spune]i c`…– Stau actualmente \n aceast` vil`, domni[oar`…– Grey, Caline Grey. Asculta]i, este vorba cu siguran]` de o

ne\n]elegere. Domnul Havelock mi-a l`sat cheile vilei sale.Doi ochi str`lucitori o fixar` cu ne\ncredere.– Gerald Haverlock v-a spus c` pute]i locui \n vila lui? \ntreb`

necunoscutul.– Da. Doar nu v` \nchipui]i c` am venit f`r` permisiunea lui?

Petrece vara la Los Angeles [i a acceptat foarte amabil s` m` lases` locuiesc la el \n absen]a lui.

Rostind aceste cuvinte, Caline strângea cheia \n fundulbuzunarului ca [i cum ar fi fost un talisman. Antonia \i spusesec` Gerald Havelock \[i d`duse acordul, nu?

– Afurisitul de Gerald, murmur` necunoscutul scuturând dincap cu un aer ne\ncrez`tor. M` va surprinde \ntotdeauna.

– Sunte]i un prieten de-al lui?– |ntr-un fel.Caline reflect` rapid asupra situa]iei. Se afla la strâmtoare.

F`cuse tot voiajul pân` la Pikos pentru a descoperi c` vila eradeja ocupat`. Dar cum putea fi sigur` c` acest b`rbat erarealmente un prieten de-al lui Gerald Havelock? Putea fi unimpostor care \[i alesese domiciul la scriitor, [tiind c` acesta nuva veni decât la sfâr[itul verii. Cum s` [tie?

– M` numesc Jack Kingsley, zise necunoscutul \ntinzându-imâna. Spune]i-mi Jack.

Caline \i strânse mâna cu regret.– Veni]i s` sta]i jos, zise pe un ton autoritar. Ne vom str`dui

s` limpezim situa]ia.O invit` s` se a[eze la o mic` mas` de lemn acoperit` cu o fa]`

de mas` ro[ie, \n timp ce striga ceva \n greac` spre chelneri]`.Apoi lu` loc \n fa]a ei [i-[i puse ambele coate pe fa]a de mas`.


Cu obrajii prost ra[i [i ochii \ncerc`na]i, avea un aer aproapenelini[titor. Dac` ar fi tr`it \n alt` epoc` [i l-ar fi imaginat dreptaventurier sau bandit la drumul mare. Tr`s`turile preaaccentuate ale chipului s`u erau extrem de seduc`toare. O mic`lic`rire ironic` str`lucea \n fundul ochilor [i gura cu buzelec`rnoase ca de fruct schi]au un surâs pu]in misterios.

Câ]i ani putea s` aib`? La prima vedere, i-ar fi dat cam treizeci[i cinci de ani, de[i vârsta lui era greu de ghicit. Degaja oasemenea impresie de for]` [i de autoritate \ncât se sim]eaextrem de vulnerabil` \n prezen]a lui.

De fapt, acest b`rbat \ncarna tot ce detesta: simpla luiprezen]` fizic` o f`cea s` se simt` prost, arogan]a [i r`ceala lui \idispl`ceau. Sensibil` [i solitar`, Caline avea un temperamentartistic, care o f`cea s` frecventeze tineri arti[ti sofistica]i caMarcus sau intelectuali ca Neil… Dac` cel pu]in ar fi putut fi aici,al`turi de ea. S-ar fi sim]it mai lini[tit` \n fa]a acestui personajarogant…

– Caline este un diminutiv, nu-i a[a? Cum te nume[ti de fapt?Caline tres`ri. Prenumele ei \i displ`cuse \ntotdeauna [i nu

fusese decât o surs` de \ncurc`turi de când era foarte mic`.– Caline este prenumele meu r`spunse ea, ro[ind u[or.– Doar n-o s` m` faci s` cred asta, replic` el pe un ton ferm.

Haide, cum te nume[ti? Caroline? Camille? Carole?– Nu.– Cassandra? Calpurnia?– Bine\n]eles c` nu!Dac` ar [ti… se gândi ea. Adev`rul era [i mai jenant.– Atunci?– Asta nu te prive[te, replic` ea, strâns` cu u[a.O lic`rire amuzat` str`luci \n ochii lui Jack.

14 AUDREY WEIGHT

– Voi sfâr[i prin a afla, zise cu un zâmbet u[or.– Acum, dac` am vorbi despre vil`? relu` Caline pe un ton

crispat.– Ah, da. A[adar, dup` cum spui, Gerald ]i-ar fi propus s`

locuie[ti \n vila lui.– De fapt, eu i-am cerut permisiunea [i el a acceptat. De

altfel, uite cheia.Scoase mâna din buzunar [i-i \ntinse o cheie mare cu un

desen complicat. Jack o examin` atent, cu sprâncenele\ncruntate.

– Este \ntr-adev`r cheia vilei Athena, conchise el.Urm`ri cu degetul conturul cheii, apoi ridic` ochii [i o fix` pe

tân`ra femeie câteva secunde.– Spune-mi, Caline, unde l-ai \ntâlnit pe Gerald? \ntreb` el \n

cele din urm`.|ncurcat`, Caline z`bovi \nainte de a r`spunde.– Cea mai bun` prieten` a mea lucreaz` uneori pentru agenta

sa, declar` ea cu pruden]`.– Trebuie s` fie vorba despre Antonia…– O cuno[ti?– Mi-a vorbit Stella Vince, despre ea… {i cred c` \ncep s`

\n]eleg ce trebuie s` se fi \ntâmplat, ad`ug` el \napoindu-i cheia.F`r` s`-i dea nici cea mai mic` explica]ie, se \ntoarse spre

chelneri]a care tocmai ap`ruse, cu un platou \n mâini. Ea depusepe mas` dou` mici pahare pline cu un lichid transparent,precum [i dou` pahare de ap` cu ghea]`.

– Efharisto, Katerina, zise Jack cu un zâmbet larg.De fiecare dat` când zâmbea, i se formau gropi]e \n obraji,

dându-i un aer pu]in pozna[. Acest surâs i-l amintea pe Marcus.


{i el avea din]i albi frumo[i, bine alinia]i. Imediat, Caline\ntoarse privirea. Regretase prea mult c` \ntr-o zi cedase unuiasemenea surâs!

– Parakalo.Judecând dup` zâmbetul gale[ pe care i-l adres` lui Jack

Kingsley, numita Katerina nu era insensibil` la farmecul lui.|ndat` ce se \ndep`rt`, Jack \i \ntinse Calinei unul dintre celedou` pahare.

– Poftim. Este uzo.Caline mirosi con]inutul paharului ei cu suspiciune. |[i muie

u[or buzele \n lichid [i-[i st`pâni o grimas`. Ce tare era! Cândpuse paharul jos, \[i d`du seama c` Jack o urm`rea cu o lic`riremali]ioas` \n fundul ochilor.

Ridic` la rândul lui paharul.– Is iyian! |n s`n`tatea dumitale! exclam` el.Lu` o \nghi]itur` [i imediat dup` aceea bù din paharul cu

ap`.– Te sf`tuiesc s` faci la fel, spuse el. A[a este obiceiul. O s`

vezi, uzo este mai bun \nso]it de o \nghi]itur` de ap` proasp`t`.Caline bù pu]in` ap` [i cl`tin` din cap \n semn de

asentiment.– Bun, relu` Jack. {i acum, dac` mi-ai spune de ce ai venit aici.– Dar… ]i-am spus. Ce pot adùga \n plus?Caline \[i plec` ochii, u[or stingherit`. Dac` Gerald Havelock

i-ar fi r`spuns \n scris, ar fi putut dovedi ceea ce spunea. Dar separe c` totul se petrecuse la telefon, [i Stella fusese \ns`rcinat`s`-i \ncredin]eze cheia Antoniei.

– M` mir numai c` Gerald nu m-a prevenit de sosireadumitale. De obicei, e mai curând atent. De ce te-ar g`zdui la el?V` cunoa[te]i bine?

16 AUDREY WEIGHT

– Cred c` a f`cut-o din amabilitate.– Gerald?Jack izbucni \ntr-un râs sonor.– M-ar mira mult.Jignit`, Caline replic`:– Nu \n]eleg de ce spui asta, domnule Kingsley. Gerald

Havelock s-a dovedit extrem de generos fa]` de mine.Cunoscându-mi situa]ia, a acceptat imediat s`-mi \mprumute vila\n mod gratuit.

Jack redeveni serios [i lu` o nou` \nghi]itur` de uzo.– {i de ce ]ii neap`rat s`-]i petreci vacan]a \n Grecia?– Sunt ilustratoare sau, cel pu]in, \ncerc s` devin; lucrez ca

chelneri]` \ntr-un restaurant pentru a reu[i s`-mi pl`tesc chiria.|n felul acesta \[i pl`tise [i cursurile de desen timp de patru

ani. Munca de chelneri]` era obositoare, dar \i permitea s` aib`ziua liber` pentru a urma cursurile sau s` mearg` s`-[i prezintecartea la diferite edituri.

– S`pt`mâna trecut` mi s-a propus o lucrare, continu` ea peun ton mai \nsufle]it. Este vorba de ilustrarea unei c`r]i pentrucopii despre mitologia greac`. Desenele mele trebuie s` fie gatala \nceputul lunii septembrie. Mi-am spus c` cel mai bun lucrude f`cut era s`-mi petrec vacan]a \n Grecia [i s` profit pentrupreg`tirea schi]elor.

– {i cum ai intrat \n leg`tur` cu Gerald?Caline ezit`. De fapt, \ncepea s` se \ntrebe dac` Antonia

reu[ise realmente s` dea de el. Când prietena ei o anun]ase c`totul era aranjat, Caline a fost atât de fericit` \ncât nici nu segândise s-o \ntrebe.

– Nu l-am contactat direct. Antonia s-a ocupat de asta. Dup`ea, nu trebuia s` fie nici o problem`. Domnul Havelock


obi[nuie[te s` lase cheia Stellei ca s` profite de vila lui când areo s`pt`mân` de concediu. Nu exista a[adar nici un motiv s`refuze.

Caline \[i aminti bucuria pe care o \ncercase când Antoniavenise s`-i aduc` cheia. Avusese impresia c` plute[te pe un nor!Apoi, \n zilele urm`toare, entuziasmul ei sc`zuse \ncetul cu\ncetul, pentru a l`sa loc unei u[oare temeri. Era pentru primaoar` când pleca \n strìn`tate. Va reu[i oare s` se descurcesingur` \ntr-o ]ar` unde nu cuno[tea limba? Reac]ia lui Neil \i\nt`rise temerile.

– E[ti complet nebun`! exclamase el când aflase vestea. Cine\]i va veni \n ajutor dac` vei avea nevoie?

Descump`nit`, Caline se \ntrebase dac` nu era pe punctul s`fac` cea mai mare prostie din via]a ei. Neil nu gre[ea cu totul\ndoindu-se de capacitatea ei de a supravie]ui \ntr-o ]ar` strìn`.Caline nu avea nici un sim] practic [i o [tia. Timp de cinci ani,l`sase \ntotdeauna pe seama lui Neil organizarea vacan]elor lor,rezerv`rile la hotel sau \nchirierea unei ma[ini… „E[ti cu capul\n nori, Caline, obi[nuia el s`-i spun` de fiecare dat`. Estepreferabil s` m` la[i pe mine s` m` ocup. Astfel, vom fi siguri c`plec`m“.

Totu[i, de data aceasta, o voce lùntric` \i murmurase c` nutrebuia s` piard` [ansa. O asemenea ocazie nu i se va mai oferiniciodat`! Grecia, soarele, plajele cu nisip fin, totul era atât detentant fa]` de c`ldura sufocant` a Londrei \n luna iulie. {i apoi,dup` aventura dezastruoas` cu Marcus, sim]ea o real` nevoie s`schimbe aerul. Exotismul Greciei o va ajuta cu siguran]` s`-[iuite am`r`ciunea.

18 AUDREY WEIGHTgiannijollys

– Când am aflat c` este de acord, mi-am dat imediat demisiade la restaurant [i mi-am cump`rat biletul de avion, relu` ea.Este prima oar` când plec astfel la \ntâmplare.

Caline schi]` un surâs amar.– Presupun c` era prea frumos ca s` fie adev`rat…Privirea i se \ndrept` din nou spre marea de un albastru

indigo, care sclipea sub razele str`lucitoare ale soarelui. Visul setermina aici. Nu-i mai r`mânea decât s` caute un hotel. Existaoare vreunul pe aceast` insul` minuscul` uitat` de turi[ti? Poatec` va g`si o gazd`? Dup` aceea, va reveni la Londra, unde Neil ova \ntâmpina cu un zâmbet satisf`cut, u[or dispre]uitor. „Vezi, \iva spune el, ]i-am spus c` \]i asumi riscuri“.

Va fi [i mai greu s`-l fac` s` \n]eleag` c` vrusese s` se descurcesingur`. Brusc, Caline se sim]i cuprins` de o imens` oboseal`.Ultimele zile fuseser` epuizante [i totodat` extrem de palpitante.Trebuise s` rezolve mii de detalii practice \nainte de plecare: s`g`seasc` o \nlocuitoare pentru apartamentul pe care-l \mp`r]eacu o prieten` la Islington, s` cumpere materialele necesarepentru schi]e, s`-[i re\nnoiasc` garderoba de var`… Pe moment,miza i se p`ruse suficient de important` pentru a depune toat`energia, dar acum regreta c` plecase atât de pripit. Dac` ar fi pututprevedea c` [ederea ei va fi scurtat`, ar fi \ntârziat data plec`rii…

Când \[i \ndrept` din nou privirea spre Jack, Caline realiz` c`acesta n-o sl`bise din ochi. Cu bra]ele \ncruci[ate la piept, oprivea cu un aer vag amuzat. „Situa]ia se pare c`-l \nvesele[te“,se gândi Caline, iritat`. Toate astea n-aveau totu[i nimic rizibil…

Brusc, Jack se aplec` [i-[i puse coatele pe mas`.– Ascult`, Caline. Dac` Gerald ]i-a promis s` te g`zduiasc` \n

vil`, nu v`d de ce ]i-a[ interzice accesul. Oricum, vila e destul demare pentru dou` persoane.


– Vrei s` spui c` putem… coabita?Uimirea \l f`cu s` zâmbeasc`.– Este un mijloc de a \mp`r]i egal [i avantajele [i

inconvenientele.– Dar… nu te cunosc.– Nici eu. Dar o cunoa[tem pe Antonia. {i pe Gerald,

bine\n]eles.Caline \[i \ntoarse privirea. Trebuia oare s` admit` c` nu-l

\ntâlnise niciodat` pe Gerald Havelock, acum c`-i propunea s`r`mân`? Dar avea s` treac` drept o pref`cut`… Ori, ea numin]ise. Se mul]umise numai s` dea o versiune simplificat` afaptelor.

– |n locul dumitale, a[ accepta, relu` Jack. Feribotul nu trecedecât o dat` pe s`pt`mân`. E[ti a[adar imobilizat` pe aceast`insul` pân` joia viitoare.

– Dar trebuie s` existe un hotel pe insul`.Jack scutur` din cap.– Numai câteva gazde cu camere de \nchiriat la pre]uri

enorme. Pikos nu este un loc foarte turistic, s` [tii.– Oh!Ce s` fac`? se \ntreb` ea descurajat`. Neil ar fi [tiut cu

siguran]`, ce hot`râre s` ia. Dar era singur` [i trebuia s` g`seasc`ea \ns`[i o solu]ie. S` ia oare o camer` \n gazd`? Asta \nsemna c`nu va putea r`mâne la Pikos decât dou` s`pt`mâni. Ce decep]ie!R`mânea doar s` accepte s` \mpart` vila cu Jack. Dar… era oareprudent? Instinctul \i spunea s` nu se \ncread` \n acest b`rbat.

– Cât timp inten]ionezi s` stai \n vil`? \ntreb` ea cu disperarede cauz`.

– Depinde.Caline ezit` câteva clipe.

20 AUDREY WEIGHT


– E[ti sigur c` prezen]a mea nu te va deranja?Un surâs diabolic ap`ru pe buzele lui Jack.– Via]a noastr` ar fi teribil de plictisitoare dac` n-ar fi

tulburat` din când \n când de neprev`zut, spuse el. Pentru ar`spunde \ntreb`rii dumitale, sunt sigur c` ne vom \n]elege bine.

Caline \[i \ncrunt` u[or sprâncenele. Jack era periculos deseduc`tor. {i aventura ei cu Marcus o \nv`]ase s` nu aib`\ncredere \n b`rba]ii siguri de farmecul lor. Era oare rezonabil s`accepte propunerea lui? |n definitiv, ce [tia despre el? Cu\nf`]i[area lui de pirat nu-i inspira nici o \ncredere. De altfel, dece \i oferise s` \mpart` vila cu el? Nu putea s` cread` c` se l`sase\nduio[at de povestea ei. Poate c` se temea s` nu comit` o gaf`fa]` de Gerald Havelock atribuindu-[i un drept exclusiv asupravilei?

Oricum ar fi fost, o cuno[tea pe Antonia. Era deja ceva. {idac`, a[a cum afirma, vila era destul de mare pentru dou`persoane, se vor vedea f`r` \ndoial` foarte pu]in. Oricum, aveainten]ia s` petreac` cea mai mare parte a timpului afar`, cublocul de schi]e.

– A[adar? \ntreb` el cu ochii fixa]i \n continuare asupra ei.– Ei bine, de acord, s` facem o \ncercare. Dac` nu vom reu[i

s` ne \n]elegem, voi pleca. |n orice caz, \]i mul]umesc c` mi-aipropus.

Capitolul 2

– Nu-mi mul]umi, r`spunse Jack. Mul]ume[te-i mai curândlui Gerald.

– Nu voi uita.– Este totu[i un tip ciudat acest Gerald. Nu g`se[ti?Jack se a[ez` mai bine pe scaun [i-[i \ncruci[` bra]ele la ceaf`.Un tip ciudat? Caline nu [tia nimic despre Gerald Havelock,

decât c` trebuia s` aib` \ntre treizeci [i cinci [i patruzeci de ani[i c` scria admirabil. Dar Jack nu avea, slav` Domnului, nici unmijloc s` afle c` nu-l \ntâlnise niciodat`.

– Cred c` este o persoan` generoas`, sensibil` [i un scriitorie[it din comun, r`spunse f`r` s` clipeasc`.

– Serios?Jack \nclin` u[or din cap [i \[i \ntoarse privirea spre mica

pia]`. Gura lui schi]` un surâs u[or.– Dinspre partea mea, a[ spune c` este egoist, nechibzuit [i

vanitos.Caline \i arunc` o privire ofensat`.

giannijollys

– Cum po]i spune a[a ceva? Credeam c`-i e[ti prieten.– Asta nu m` face s` renun] la luciditate. De cât timp \l

cuno[ti pe Gerald?– Nu de mult, r`spunse ea cu pruden]`.De fapt, Caline abia dac` avea impresia c` minte afirmând c`-l

cunoa[te. Romanele lui Gerald Havelock o impresionaser` atâtde mult \ncât se sim]ea apropiat` de el, apropiat` desensibilitatea lui, de percep]ia lui asupra lumii [i de ideile saleumaniste.

– Dar nimic din ce ai putea s`-mi spui nu-mi va schimbap`rerea despre el, relu` ea cu o voce ferm`.

Jack schi]` un zâmbet ironic.– Gerald [tie c` e[ti o admiratoare atât de p`tima[` a lui?– {i [tie ce fel de prieten \i e[ti? i-o \ntoarse Caline.Zâmbetul lui Jack se l`rgi:– Oh, da. M` cunoa[te bine.Se aplec` brusc \n fa]` [i lu` paharul Calinei.– Trebuie s` b`nuiesc c` uzo nu-i o b`utur` potrivit` unei firi

atât de delicate ca a dumitale. Dac`-mi permi]i voi termina eu cemai e \n pahar. Am oroare de a irosi ceva.

F`r` s-o piard` din ochi, duse paharul la gur` [i-i goli dintr-odat` con]inutul. Apoi repuse paharul gol pe mas` cu un miczgomot sec.

– {i acum, s` mergem, o anun]` el ridicându-se. Te conducla vil`. Pari epuizat`.

|n timp ce se duse pentru a pl`ti consuma]ia, Caline se ridic`[i ea. Era oare din cauza c`ldurii, a oboselii sau a alcoolului? Sauo combina]ie a celor trei? O ame]eal` u[oar` o cuprinse când seridic`. Totu[i, trebui s` se sprijine câteva clipe de sp`tarul


scaunului, incapabil` s` se mi[te. Capul i se \nvârtea. P`r`siseapartamentul ei din Islington la ora cinci diminea]a pentru aajunge la Gatwick [i de atunci nu reu[ise s` doarm` nici \n avion,nici \n sala de a[teptare a aeroportului din Atena, unde a[teptaseleg`tura pentru Ilonika. Brusc, Caline tres`ri. O mân` i sea[ezase pe um`r.

– E \n ordine? \ntreb` Jack, cu o voce surprinz`tor de blând`.– Da, nu-i nimic, r`spunse Caline sfor]ându-se s` ascund`

tulburarea pe care o trezea \n ea contactul cu acea palm` cald`[i mângâietoare pe pielea ei goal`. Doar pu]in` oboseal`.

– M` ocup eu de bagaje, relu` Jack pe un ton care nu admiteareplic`. Nu-]i face griji. Drumul nu e foarte lung. Avem tot timpul.

Cu aceste cuvinte, lu` valiza [i geanta de voiaj ca [i cum nuerau mai grele ca o pan` [i-i f`cu semn s`-l urmeze.

***

Vila Athena se ridica la cap`tul unui drum pietros care[erpuia printre livezile de m`slini. De la intrarea pe drum nu seobserva decât primul etaj deasupra unui gard viu de leandri [iplante ag`]`toare ornamentale care p`reau cu atât mai coloratedin cauza zidurilor vilei de un alb imaculat. Jack deschise o u[`mare din stejar masiv [i p`trunser` \n hol.

– Vino, spuse el, punând valizele \ntr-un col]. Vreau s`-]i ar`tterasa.

Caline \l urm` printr-un salon imens cu pere]i albi ospitalieri,de[i mobilat simplu cu un dulap enorm vopsit \n bleu, ocanapea cu multe perne multicolore [i câteva fotolii adânci. Oarcad` cu geam se deschidea spre o teras` cu dale, \nconjurat`

24 AUDREY WEIGHT

de jardiniere cu mu[cate de un ro[u str`lucitor. Prin câtevatrepte, terasa f`cu leg`tura cu un chei la care era ancorat` o mic`vedet`. Jack deschise u[a-fereastr` [i ie[i pe teras`.

– Ei bine, ce spui? \ntreb` el. |]i place?Caline f`cu câ]iva pa[i pe teras`, uimit` de peisajul sublim

care i se oferea ochilor. Vila d`dea direct spre mare. |n dreaptase vedea portul cu c`su]ele lui albe, \n timp ce \n stânga se ridicao falez` abrupt`, acoperit` de pini.

– E nemaipomenit, murmur` ea.Merse [i se sprijini cu coatele de balustrad` [i se pierdu \n

contemplarea m`rii ale c`rei valuri lini[tite mângâiaucontraforturile vilei. Brusc, se \ndrept` [i-[i \ntoarse chipulradios spre Jack, care se instalase \ntr-un [ezlong.

– Cum te po]i resemna s`-]i petreci vara \ntr-un mare ora[când ai o vil` \n Grecia?

Jack \[i miji ochii pentru a se feri de soare.– |ntr-un mare ora[? repet` el cu un aer surprins.– Vorbesc despre Gerald Havelock. Nu este la Los Angeles?– A, Gerald. Da, este exact. Ai dreptate. Este un tip \ntr-adev`r bizar.Caline \ncre]i sprâncenele.– Nu asta voiam s` spun, relu` ea. M` gândesc c` s` pleci

s` lucrezi la Los Angeles când ai putea s` scrii \ntr-un cadruatât de pl`cut, reclam` o mare for]` de caracter. |n orice caz,nu \n]eleg de ce domnul Havelock te las` s` profi]i de vila lui,când \l critici la tot pasul. Cred c` ai o alt` atitudine \nprezen]a sa.

– Deloc, r`spunse Jack cu un aer satisf`cut. Dar Gerald [i cumine ne \n]elegem foarte bine. Ia de la mine ce-l intereseaz` [ilas` restul deoparte. {i eu fac acela[i lucru.


Aceast` remarc` o uimi pe Caline. Nu corespundea ideii pecare [i-o f`cea despre Gerald Havelock. Dar pân` la ce punctputea s` acorde credit declara]iilor lui Jack?

– Cu ce te ocupi, domnule Kingsley? \l \ntreb` ea penea[teptate.

Cu ochii fixa]i asupra lui, Caline se sprijini cu spatele debalustrad` [i-[i \ncruci[` bra]ele.

– S` vedem… zise Jack.Se a[ez` mai bine \n [ezlong [i lu` un aer gânditor.– M` duc la pescuit, \not. {i cobor din când \n când \n port

pentru a profita de terasa unde ne-am \ntâlnit.– Voiam s` spun când nu e[ti \n vacan]`?– Dar cine ]i-a spus c` sunt \n vacan]`?Descump`nit`, Caline \l \ntreb` din priviri. Jack afi[a un aer

imperturbabil.– Vrei s` spui c` nu munce[ti niciodat`? relu` ea dup` o clip`.– Cât mai pu]in posibil. De ce s` muncesc când pot s`-mi

petrec vara \ntr-un cadru atât de idilic?– {i când po]i profita de generozitatea domnului Havelock,

nu-i a[a? replic` ea cu o voce sarcastic`.– Exact!Gura lui Jack se deschise \ntr-un surâs larg.– Nu suntem amândoi \n aceea[i situa]ie? Primi]i \n aceast`

vil` splendid` al c`rui proprietar este absent?– Cu o diferen]`, totu[i, observ` Caline. Pentru mine, situa]ia

este absolut temporar`.Agasat`, privi \n alt` parte. |n fond, Jack avea dreptate. Nu

profita [i ea de generozitatea lui Gerald Havelock f`r` m`cars`-l cunoasc`?

26 AUDREY WEIGHT

– |n locul dumitale, nu mi-a[ face prea multe griji \n privin]aasta, relu` Jack pe un ton degajat. Te asigur c` Gerald nu seformalizeaz` la acest gen de detaliu.

– Ce [tii despre asta?Evitându-i privirea, Caline se \ntoarse din nou spre mare.– Domnul Havelock trebuie s` se fi s`turat s` tot fie solicitat

din cauza averii [i a celebrit`]ii sale.– Asta depinde de cine… Nu cred c` ar obiecta ca o tân`r`

atât de seduc`toare ca dumneata s`-l h`r]uiasc` de diminea]apân` seara.

Caline ridic` o sprâncean`. Jack o g`sea \ntr-adev`rseduc`toare? Avea ochi frumo[i migdala]i, de un azuriu aproapetransparent, dar b`rbia i se p`rea prea ascu]it` [i gura prea mare.{i apoi, statura ei mic` o complexa…

– Pari surprins`, observ` Jack. N-o s` m` faci s` cred c` esteprima oar` când un b`rbat \]i face un asemenea compliment?

Caline \[i sim]i obrajii \mbujorându-i-se u[or sub focul priviriilui. Era ridicol! Doar n-o s` se lase prins` \n capcana seduc]iei!Oricum, o complimentase f`r` \ndoial` ca s-o fac` s` se simt`prost. {i \[i atinsese perfect scopul!

– Nu cred c` domnul Havelock ]ine seama de acest gen dedetaliu, relu` ea cu inima b`tându-i puternic.

– Nu te g`se[te pe gustul lui? replic` Jack cu un surâs diabolic.– Nu… \n fine, nu [tiu.– Haide, toate femeile sunt foarte con[tiente de efectul pe

care-l produc asupra unui b`rbat [i cunoscându-l pe GeraldHavelock, pot s` te asigur c` nu ]i-ar fi \mprumutat vila dac` nuerai atât de fermec`toare!

– Dar nu, te \n[eli! exclam` Caline cu vehemen]`. Nu puteas` [tie…


Se \ntrerupse brusc, con[tient` de ce era pe punctul s`spun`. Cu ochii pe jum`tate \nchi[i, Jack o privi o clip` \naintede a relua:

– Pari foarte sigur` pe dumneata. E[ti sigur` c` mi-ai spustotul?

Stacojie la fa]`, Caline \[i plec` ochii.– Nu l-am \ntâlnit niciodat` pe Gerald Havelock, m`rturisi ea

cu o voce aproape stins`.Cu un gest nervos, rupse o garoaf` ofilit` [i \ncepu s`-i

smulg` petalele. Iat`, [tia totul. Ce se va \ntâmpla acum cu ea?Soarta ei era \n mâinile acestui personaj arogant.

– B`nuiam.Surprins`, Caline \[i ridic` ochii.– Adev`rat?Jack cl`tin` din cap zâmbind.– Dac`-l cuno[teai, nu-l admirai atât de mult.– {i eu sunt sigur` de contrariu. Domnul Havelock este un om

excep]ional. E suficient s`-i cite[ti romanele pentru a-]i da seama.Caline privi cu ochi vis`tori faleza \mp`durit` care cobora

pân` la apa albastr`.– Gerald Havelock a reprezentat \ntotdeauna idealul meu

masculin, continu` ea. Inteligent, spiritual, sensibil [i pasionat.Pu]in conteaz` dac` e frumos sau urât. Când \i citesc romanele,e ca [i cum i-a[ descifra sufletul.

– }i-ar pl`cea s`-l \ntâlne[ti? \ntreb` Jack cu o voce dintr-odat` grav`.

– Nu sunt sigur`…Privirea Calinei se opri pe pata galben` pe care o forma o tuf`

de grozam` deasupra unui ie[ind stâncos.

28 AUDREY WEIGHT

– Cred c` dac` l-a[ \ntâlni, continu` ea, a[ fi atât deimpresionat` \ncât n-a[ putea rosti o singur` fraz` coerent`.M-ar g`si f`r` \ndoial` complet idioat` [i insipid`!

– Nu cred c` ar reac]iona astfel, r`spunse Jack.– Oricum, este preferabil s` r`mân` b`rbatul visurilor mele.

Realitatea te decep]ioneaz` deseori, ad`ug` ea gândindu-se laMarcus.

Când se \ntoarse din nou spre Jack, acesta \[i \ntinsesepicioarele pe o m`su]` pe care se aflau câteva reviste.

– Ai f`r` \ndoial` dreptate, r`spunse. La urma urmei, Geralde un tip foarte obi[nuit. La \nceput, succesul aproape \i sucisecapul. Devenise peste noapte celebru [i toate ziarele au \nceputs`-l contacteze pentru a ob]ine interviuri. Dar Gerald a refuzat.Nu din dispre], cum au scris unii, ci pentru c` s-a temut maicurând s` nu-[i vând` sufletul diavolului, s` devin` juc`ria mass-mediei [i s`-[i piard` adev`rata personalitate. De altfel, de aceeaa cump`rat aceast` vil`. Cel pu]in, aici, este sigur c` nimeni nuva veni s`-l sâcâie cu un aparat de fotografiat.

– Este ciudat, observ` Caline. Adineauri, eram convins` c`-ldetestai. {i acum am impresia c` \l admiri.

Jack schi]` un râs enigmatic.– Gerald [i cu mine sem`n`m pu]in. F`r` \ndoial`, de aceea

sunt atât de critic fa]` de el.Se ridic` brusc [i se \ndrept` spre u[a-fereastr` a salonului.– Vino, am s`-]i ar`t camera dumitale, zise zâmbind. Probabil

vrei s` te odihne[ti.

***


Când se g`si singur` \n camera ei, Caline se gândi din nou laaceast` conversa]ie ciudat`. Jack \i propusese s-o duc` s`m`nânce la tavern`, dar \i refuzase invita]ia sim]indu-se preaextenuat` pentru a cobor\ din nou \n port. Peste câteva minute,\l auzi ie[ind pe u[a principal` [i \ndep`rtându-se fluierând.T`cerea se a[ternuse asupra vilei.

Dup` ce-[i desf`cu valizele, Caline intr` \n baia al`turat`camerei sale. Hot`rât lucru, se gândi ea, intrând \n apa\nspumat`, aceast` vil` nu ad`postea decât personajeenigmatice: Gerald Havelock, bine\n]eles, [i acum Jack, care sear`ta foarte misterios \n privin]a activit`]ilor sale la vil`! Cumputea un om atât de sensibil [i de rafinat ca Gerald Havelock s`aprecieze compania unui Jack Kingsley care p`rea la fel depericulos ca un animal s`lbatic \n libertate? Când se g`sea \nprezen]a lui, Caline \ncerca o senza]ie ciudat`, care o f`cea s` sesimt` stânjenit`. Poate se datora for]ei brutale care emana dinpersoana sa [i care o f`cea s` fie con[tient` de propria eivulnerabilitate, de nevoia de a fi protejat` pe care \[i refuza celmai adesea s-o recunoasc`? F`r` s` aib` aerul, Jack o obligase s`se dezv`luie, \n timp ce el nu-i spusese practic nimic despre el\nsu[i. Nu c` ar fi interesat-o \n mod deosebit persoana lui, darar fi fost curioas` s` [tie prin ce \l g`sea Gerald Havelock demnde interes…

|n ciuda oboselii care o cople[ea, Caline adormi greu, atâtde exaltat` era de evenimentele zilei. Pe la ora zece \l auzi peJack revenind. |ncepu s` fluiere o arie cunoscut` pe culoar,apoi se \ntrerupse brusc, ca [i cum [i-ar fi amintit de prezen]aei. Mult mai târziu, când era pe jum`tate adormit`, Caline auzivoci \nfundate pe teras`, apoi motorul unei b`rci care se

30 AUDREY WEIGHT

giannijollys

\ndep`rta \n golf. „Ce idee stranie s` pleci la plimbare pe marela o asemenea or`!“ se gândi ea \nainte de a adormi din nou.

Când se trezi a doua zi diminea]`, soarele p`trundea prinfantele obloanelor. Caline contempl` cu un aer vis`tor razele delumin` care br`zdau pere]ii zugr`vi]i \n alb. Unde se afla? Afar`,totul era lini[tit. Numai clipocitul valurilor tulbura t`cerea casei.Brusc, \[i aminti.

Era \n Grecia! Caline se \ntinse cu voluptate \n patul mare,surâzându-[i fericit`. Ast`zi, va reciti miturile [i legendele care of`cuser` s` viseze când era copil [i se va l`sa \nv`luit` \nc` o dat`de magia lor. Dup` aceea, se va plimba pe poteci \ntortocheate,cu blocul de schi]e \n mân`, \n cùtarea unui peisaj care-i va treziimagina]ia.

De ce s` nu \nceap` prin a scrie p`rin]ilor c` sosise cu bine?Tat`lui ei i-ar fi pl`cut la nebunie insula Pikos. El o \nv`]ase sìubeasc` peisajele s`lbatice [i stâncile b`trâne. De câte ori nuporniser` amândoi, cu blocurile de acuarele [i pensulele subbra] \n cùtarea unui col] lini[tit? |i va trimite o vedere [iAntoniei, pentru a-i spune c` voiajul ei decursese bine.

{i Neil? |i va trimite vederea pe care i-o scrisese \n sala dea[teptare a aeroportului din Atena? De fapt, când trebuise sà[tepte leg`tura \n mijlocul zgomotului [i confuziei totale,Caline cedase unui acces de nostalgie. Neil gre[ise f`r` \ndoial`c` o protejase atât de mult de lumea exterioar`, dar uneori eraatât de lini[titor s` [tie c` veghea asupra ei!

Cuprins` de o nelini[te subit`, Caline cump`rase o vedere [i\ncepuse s` scrie câteva rânduri. |n timp ce scria, ra]iunea avucâ[tig de cauz`. Haide, ce se petrecuse cu bunele ei hot`râri, cudorin]a de independen]` [i de aventur`? La ce bun s` se aga]e


astfel de Neil când nu mai era foarte sigur` c` este \ndr`gostit`de el? Desigur, \l admira \nc` mult, dar sentimentele ei fa]` de else schimbaser` incontestabil dup` aventura cu Marcus.

{i Neil, o iubea oare cu adev`rat? Caline \[i pusese \ntrebareacând \ncepuse s` ias` cu Marcus. |ntr-adev`r, aflând vestea, Neilreac]ionase cu atâta nep`sare [i arogan]` \ncât se sim]iseprofund frustrat`. Nu-i va face o scen`, dovedindu-i c` era gelos?Dar nu. Era limpede c` privea aceast` aventur` drept un capriciu[i prefera s` fac` pe indulgentul, mai degrab` decât s` seconsidere \nvins. „|[i vei \n]elege repede gre[eala, Caline, p`reaus` zic` ochii lui ironici când \l p`r`sise [i vei reveni la mine“.Timpul \i d`duse dreptate.

{i totu[i, f`r` ca m`car s`-[i dea seama, Caline se deta[ase\ncetul cu \ncetul de el. S` fi fost oare influen]a Antoniei? Prietenaei nu se \n]elesese niciodat` cu Neil [i spusese c` va cunoa[te unalt b`rbat. Asta o \ndemnase oare s`-i propun` vila lui GeraldHavelock? „|n orice caz, se gândi Caline, când \i voi povesti c` lael locuie[te un prieten misterios care pare s` nu aib` alt`ocupa]ie decât s` ias` pe mare noaptea, nu-[i va crede urechilor!“

Tr`s`turile virile ale lui Jack \i revenir` imediat \n minte:pome]ii \nal]i, gura generoas`, b`rbia voluntar`, ochii lumino[i.Sim]i furnic`turi delicioase str`b`tându-i ceafa. Devenind brusccon[tient` de gândurile ei tulbur`toare, \[i reveni \n fire. Ce se\ntâmpla cu ea? Ea care de obicei se controla perfect. Haide,doar n-o s` se lase impresionat` de un play-boy! A, dac` Neil arfi fost acolo… Avea atâta inteligen]` \ncât ar fi f`cut-o cusiguran]` s` observe cât de ridicol era Jack \n rolul de personajseduc`tor [i ar fi râs amândoi…

Caline scoase un oftat. „Neil, mereu Neil! Ui]i o dat` mai multbunele tale hot`râri, biata mea Caline. Nu trebuie s`-l chemi pe

32 AUDREY WEIGHT

Neil \n ajutor doar pentru c` admiri un b`rbat frumos! Oricum,nu exist` nici un risc s` te \ndr`goste[ti de acest tip! Este preaarogant [i prea sigur de el! Atunci, profit` de sejurul t`u [i\nceteaz` s`-]i pese de prezen]a lui. {i, mai \ntâi, cât o fi ceasul?“

Caline se ridic` din pat [i se duse s` deschid` obloanele.Soarele se r`spândi imediat \n camer`, asemenea unui lichiduleios ca mierea. Aerul era \nc` pu]in rece, dar era \nmiresmatde parfumul florilor, de la trandafirii [i glicinele care se c`]`raupe zidurile vilei. Pu]in mai departe, prin frunzi[ul argintiu alunui pâlc de m`slini, se z`rea marea, de un albastru atât deintens, \ncât p`rea artificial`. Pe Caline o cuprinse brusc obucurie copil`reasc`. Uitându-[i dintr-o dat` preocup`rile\mbr`c` un costum de baie negru [i o bluz` alb` cu mâneciscrute, apoi se gr`bi s` ias` pe teras`.

Vila era cufundat` \n lini[te. Jack nu revenise oare dinexpedi]ia lui nocturn`? U[urat`, Caline cobor\ treptele de piatr`care duceau la chei.

Marea se \ntindea \n fa]a ei, neted` ca o oglind`. Tân`rafemeie \naint` pân` la cap`tul cheiului. Apa era atât detransparent` \ncât distingea [i cea mai mic` pietricic` luat` devaluri. Ce bine ar fi s` \noate \ntr-o ap` atât de limpede! Calinel`s` s`-i cad` bluza [i \ncerc` apa cu degetul mare de la picior.Doamne, era mult mai rece decât prev`zuse. Totu[i, incapabil`s` mai reziste, Caline se hot`r\ s` plonjeze. Ie[i la câ]iva metrimai departe, \[i d`du p`rul pe spate \nainte de a contemplaspectacolul care se oferea ochilor ei plini de admira]ie.

Aerul era atât de transparent \ncât fiecare detaliu al falezei \iap`rea cu o limpezime uluitoare. Liniile armonioase ale vilei,ascunse \n parte de tufe compacte de flori colorate, se integrauperfect peisajului \nconjur`tor. |n jur, \n mijlocul unei vegeta]ii


abundente, se distingeau petele galbene ale l`mâilor [i celeargintii ale m`slinilor. Un timp, Caline se l`s` s` pluteasc` pespate, cu fa]a la soare. Deasupra ei, cerul forma o cupol` vast`de un bleu azuriu. Ce paradis! O binecuvânt` din nou peAntonia pentru interven]ia ei.

Cum \ncepea s` i se fac` frig, pentru c` r`m`sese nemi[cat`,Caline se redres` [i porni spre larg \n craul. |not` mult timp,punând la lucru fiecare mu[chi al corpului pân` sim]i c` ocuprinde o moliciune pl`cut`. Atunci, reveni la mal \notând bras[i se \ntinse pe piatra fierbinte a cheiului pentru a leveni la soare.Mi[carea de du-te-vino a apei pe stânci [i murmurul vântului \ncopaci, ofereau un zgomot de fond lini[titor.

Când se hot`r\ \n sfâr[it s` mearg` la micul dejun, Caline sesim]ea minunat de bine. Cu inima u[oar`, urc` cele câteva trepteale terasei cântând. Când ajunse la ultima treapt`, \ncremenilocului. Instalat \ntr-un [ezlong, Jack citea o revist` la umbraunei umbrele de soare, cu picioarele lungi \ntinse peste masajoas` de r`chit`.

Caline sim]i c` \[i pierde respira]ia. Abandonat` pl`ceriisc`ldatului, uitase complet c` \mp`r]ea vila cu Jack! |mbr`cat cuun [ort kaki [i cu un tricou alb cu mâneci scurte care \i scotea\n eviden]a bronzul, era extraordinar de seduc`tor. Corpul luip`rea imens, de o putere impresionant`. |mpietrit`, Caline nu\ndr`znea s` se mi[te. |n clipa aceea, Jack \[i ridic` privirea.

– Ia te uit`, ia te uit`. Nimfa a ie[it \n sfâr[it din mare, remarc`el pe un ton amuzat.

Privirea lui se plimba cu un interes neascuns peste corpul ei.Jenat`, Caline \[i acoperi cu bluza decolteul foarte adânc alcostumului de baie.

34 AUDREY WEIGHT

– Am cump`rat ce trebuie pentru micul dejun, zise el luându-[ipicioarele de pe mas`.

Caline observ` un borcan de iaurt grecesc, o can` de miere [ismochine proaspete aranjate pe o farfurie.

– N-ai mâncat nimic asear`, relu` el. Cred c` ]i-e foame.– Mul]umesc, r`spunse Caline pe un ton cam t`ios. Dar nu

trebuia s` te ocupi de mine.– Gerald Havelock m-ar fi certat c` nu m-am ocupat de micul

dumitale dejun, replic` Jack cu un zâmbet larg.Dup` care se ridic` [i trase un al doilea [ezlong lâng`

mas`.– A[az`-te, Caline. M` duc s` fac cafea.Caline se a[ez`, derutat` de atâta amabilitate [i aten]ie. De

altfel, dac` voia s` fie cinstit` cu ea \ns`[i [i s` fac` abstrac]ie deprejudec`]ile ei fa]` de Jack, trebuia s` admit` c` se ar`tasefermec`tor din ajun.

Reveni pu]in mai târziu cu dou` ce[ti de cafea [i o farfurioar`cu câteva buc`]i de zah`r.

– }ine. A dumitale n-are zah`r, preciz` el.Când lu` cea[ca \n mâini, degetele li se atinser`. Acest

contact, cât de infim fusese, \i l`s` impresia unei desc`rc`rielectrice [i \[i feri privirea ca s` nu ro[easc`.

– Te-am observat mai devreme, relu` Jack a[ezându-se lâng`ea. |no]i foarte bine.

– Mul]umesc. Ador \notul.Caline puse cea[ca pe mas` [i \ntinse mâna s` ia o smochin`.

Cu un lic`r amuzat \n fundul ochilor, Jack \i contempl` fruntea\nalt`, obrajii catifela]i, foarte palizi, nasul mic, buzele roze\ntredeschise.


– Când ai ie[it din ap`, m-ai f`cut s` m` gândesc la o nimf`,remarc` el cu un surâs \n col]ul buzelor. Sau la una din fiicele luiPoseidon, de exemplu. Dar din câte [tiu, Calypso n-are nici oleg`tur` cu Poseidon.

Ochii Calinei se m`rir` peste m`sur`.– Calypso?– Adev`ratul dumitale prenume, relu` Jack cu o voce foarte

calm`.– Cum ai aflat?Jack deschise revista pentru a scoate un mic carnet albastru [i

auriu pe care Caline \l recunoscu imediat.– Ar trebui s` evi]i s`-]i la[i pa[aportul oriunde. Oameni r`u

inten]iona]i s-ar putea folosi de el.– Nu l-am l`sat oriunde, protest` Caline. Era \n po[eta mea.

Nu credeam c` o s` mergi pân` acolo \ncât s` scotoce[ti prinlucrurile mele!

– }i-am verificat numai identitatea. O simpl` precau]ie.Caline r`mase f`r` glas. Cum \[i permisese s` umble \n

po[eta ei?– Când mi-ai m`rturisit c` nu-l cuno[ti pe Gerald, relu` el cu

un aer imperturbabil, am \nceput s` m` \ntreb dac` nu f`ceaiparte dintre femeile \n stare de orice pentru a-[i \ntâlni idolul,inclusiv s` se prezinte anturajului s`u sub o identitate fals`. Deaceea, am preferat s` m` asigur c` e[ti domni[oara Grey.

– Sper c` acum e[ti mul]umit? \ntreb` Caline pe un tonglacial.

– |ntru totul. Cu atât mai mult cu cât muream de dorin]a dea cunoa[te adev`ratul dumitale prenume. De ce nu-l folose[ti? E\ncânt`tor.

36 AUDREY WEIGHT


– Poate, dar nu mi se potrive[te, r`spunse Caline.Ce-i spusese Marcus când \i m`rturisise c` se numea Calypso?

„Ce prenume ridicol. {i atât de preten]ios. Numai o maredoamn` \[i poate permite s` se numeasc` astfel“.

– Consider dimpotriv`, c` ]i se potrive[te foarte bine, obiect`Jack. Ai fi pe deplin capabil` s` p`strezi un b`rbat prizonier timpde [apte ani cu farmecele tale, cum a f`cut Calypso cu Ulise.

– A sfâr[it prin a se \ntoarce la so]ia sa, r`spunse Caline pe unton amar.

Jack se \ncrunt`.– E[ti \ndr`gostit` cumva de un b`rbat c`s`torit, Calypso?– Nu, nicidecum. {i mai \ntâi \nceteaz` s`-mi mai spui

Calypso.Cu un aer posomorât, Caline puse o linguri]` de miere \n

iaurtul cremos [i \ncepu s`-l savureze.– |n orice caz, ai un tupeu al naibii s`-mi scotoce[ti \n lucruri,

relu` ea dup` un timp.– |]i promit s` nu mai fac. Oricum, acum [tiu aproape tot ce

voiam s` aflu, ad`ug` el pe un ton imposibil.– Adev`rat?Agasat`, Caline \[i d`du la o parte o [uvi]` de p`r care-i c`dea

\n ochi. Hot`rât lucru, Jack d`dea dovad` de o siguran]`insuportabil`.

– E[ti absolut sigur? \l \ntreb` pe un ton sarcastic. Nu r`mânunele puncte de clarificat?

– Ai dreptate, r`spunse Jack. Unul singur despre care mi-arpl`cea s` am unele preciz`ri. Cine este Neil?

Capitolul 3

Uimit`, Caline \l privi pe Jack cu un aer ne\ncrez`tor.– Cine?– Neil, repet` el. Doar n-o s`-mi spui c` l-ai uitat deja? I-ai

scris o vedere.Caline \[i aminti prea târziu c` pusese vederea \n pa[aport, ca

s` nu se deterioreze. Sub ochii ei \ngrozi]i, Jack deschisepa[aportul [i scoase vederea. Dup` ce se pref`cu extaziat defotografia Pannthenonului, \ncepu s` citeasc` ce scria pe verso:

„Drag` Neil. Ai avut dreptate. |mi lipse[ti deja. De fapt, regretc` desp`r]irea noastr` a fost atât de scurt`“.

Ridicând ochii, ad`ug`:– Extrem de mi[c`tor.Ro[ie ca racul, Caline \i smulse vederea din mân`.– Nu ]i s-a spus niciodat` c` este nepoliticos s` cite[ti

scrisorile care nu-]i sunt adresate?– Nu este o scrisoare, ci o vedere.

giannijollys

– Foarte nostim, ceea ce-i scriu lui Neil nu te prive[te.– Este iubitul dumitale?– Da, r`spunse Caline, sperând c` acest r`spuns va pune

cap`t definitiv discu]iei.Nu dorea nicidecum s`-i explice lui Jack complexitatea

rela]iilor ei cu Neil.– |n cazul acesta, de ce nu este aici?– Pentru c` munce[te. Trebuie s`-[i termine teza \n luna

septembrie.– O, este student!Era rodul imagina]iei ei sau sesizase o not` de dispre] \n

vocea lui? Caline consider` imediat c` era de datoria ei s` iaap`rarea lui Neil.

– Neil e foarte inteligent, spuse ea cu un aer sfid`tor.O lic`rire ironic` se aprinse \n ochii limpezi ai lui Jack.– Dac` era \ntr-adev`r inteligent, nu te-ar fi l`sat s` pleci

singur` \n Grecia.– Nu i-am cerut p`rerea, i-o \ntoarse Caline.Doamne, de ce-l l`sase s` cread` c` mai era cu Neil?– |l p`r`se[ti pentru trei luni la primul pretext ap`rut [i nu-]i

cere nici o explica]ie? \ntreb` Jack, f`r` s` \nceteze s-o fixeze. |nlocul lui, mi-a[ fi pus \ntreb`ri.

– Dar nu e[ti \n locul lui.– {i n-am nici o dorin]` s` fiu. Din câte spui, pare un tip

\ngrozitor.– Neil nu este nicidecum \ngrozitor, protest` Caline.Curios, cuvintele lui Jack o f`ceau s`-l apere pe Neil, \n

timp ce ea \ns`[i \ncepea s`-i g`seasc` unele defecte. |iarunc` o privire de repro[ lui Jack. Era vina lui dac`-l l`udape Neil!


– Ei bine, cum e?– Str`lucitor.Caline \ncerc` s`-[i reprezinte chipul lui Neil, dar prezen]a

seduc`toare a lui Jack o \mpiedica s` gândeasc` limpede.– {i?– E foarte calm. {i foarte metodic.Prea calm. Prea metodic, se gândi ea. Nu putea oare g`si

altceva de spus?– E foarte amabil, conchise ea cu un aer satisf`cut.– Pare mai ales extrem de plictisitor, remarc` Jack. Este

frumos?Iat` cu ce ar fi trebuit s` \nceap`! Neil avea p`rul ondulat,

musta]`, ochi c`prui, sclipind de inteligen]`.– Foarte frumos.– {i ce-l re]ine la Londra? Subiectul tezei trebuie s` fie

pasionant, ca s` fi refuzat s` te \nso]easc` \n Grecia.– Studiaz` [tiin]ele politice.– {tiin]ele politice?Jack lu` un aer ne\ncrez`tor.– {i prefer` s` se ocupe de politic` toat` vara \n loc de

fermec`toarea ta persoan`?– Nu asta este problema, replic` ea.Totu[i, f`cuse [i ea exact aceea[i reflec]ie \n urm` cu câteva

zile.– Neil nu-[i poate abandona dintr-o toan` un plan la care

lucreaz` de atâ]ia ani.– Dar n-a \ncercat s` te re]in`? Nu i-a fost team` c` vei \ntâlni

un alt b`rbat, \n aceste trei luni?– Nu.Caline lu` o smochin` pe care \ncepu s-o cure]e.

40 AUDREY WEIGHT

– Oricum, \mi acord` deplin` \ncredere.Dar \ntrebarea era: avea oare motiv s`-i acorde \ncredere? La

urma urmei, cedase o dat` farmecului unui seduc`tor, frumosulMarcus…

– {i \n mine ar avea \ncredere? relu` Jack imperturbabil.– N-are nevoie s`-]i acorde \ncredere, r`spunse Caline. Nu

e[ti deloc genul meu.Jack avans` spre cap`tul scaunului [i-i zâmbi. Nu \ncerc` s-o

ating`, dar o privi cu atâta intensitate \ncât Caline sim]i cumcorpul i se aprinde ca o tor]`. Ce i se \ntâmplase? F`r` s` [tie dece, puse pe mas` smochina pe care o cur`]a.

– Vom vedea, murmur` el.Apoi se ridic` [i disp`ru \n interiorul vilei. |n gura lui, aceste

cuvinte sunau ca un avertisment.

***

Când spre sfâr[itul dimine]ii, Caline reveni pe teras` cucartea de mitologie sub bra], Jack era din nou \ntins \ntr-un[ezlong, bronzându-se la soare. Caline se duse s` se a[eze cevamai departe [i deschise cartea. Dar prezen]a lui Jack o f`cea s`nu poat` citi. Dup` ce \ncercase s` se concentreze asupracoborârii lui Orfeu \n infern, se ridic` [i se duse \n livada cum`slini, \n c`utarea unui col] lini[tit.

O c`rare pietroas` o conduse pân` la un mic promontoriu deunde avea o imagine splendid` asupra \ntregului golf. Domneao asemenea lini[te \n jurul ei \ncât timpul p`rea suspendat. Pân`[i ]ârâitul greierilor i se p`rea mai pu]in sonor ca de obicei, ca [icum [i insectele erau toropite de c`ldur`.


Caline se instal` la r`d`cina unui m`slin [i deschise din noucartea acolo unde \[i \ntrerupsese lectura. Dar curând, f`r` s`-[idea seama, gândurile \i revenir` la Jack.

Cum \ndr`znise s`-i scotoceasc` \n po[et`? {i toate \ntreb`rileacelea despre Neil! Un fulger de mânie trecu prin ochii Calinei.Jack era atât de lipsit de tact! |[i b`tuse joc de Neil \ntr-un modinacceptabil. Bine\n]eles, un b`rbat capabil s` se concentreze [iasupra altui lucru decât un pahar de uzo trebuia s` i se par` lafel de ciudat ca un extraterestru.

Dar trebuia s` se fereasc` s`-l judece prea pripit pe Jack. |ndefinitiv, ce [tia despre el? Chiar dac`-[i petrecea timpulpr`jindu-se la soare sau pescuia, asta nu \nsemna c` nu f`cusestudii sau c` nu citea nimic altceva decât reviste…

Cuvintele Antoniei \i revenir` \n memorie: „Neil ]i-a repetatatât de mult c` este inteligent \ncât ai sfâr[it prin a-l crede“.Caline scutur` din cap. Neil era \ntr-adev`r inteligent, oricât \idispl`cea Antoniei.

Era amabil, mult mai amabil [i mai blând ca Jack, mult mailini[titor.

Caline \l \ntâlnise când intrase \n primul an la Institutul deArte Frumoase din Londra. Originar` dintr-un or`[el deprovincie [i abia de]in`toare a diplomei de bacalaureat, fuseseimediat cucerit` de Neil, care era atunci \n anul trei. Avea toatecalit`]ile pe care le c`uta la un b`rbat: frumuse]e, inteligen]`,cultur` [i fusese imediat fermecat` de el.

Dup` licen]`, Caline \ncepuse s` lucreze la restaurant. Oprieten` \i propusese s` \mpart` un apartament cu ea laIslington. Dup` câteva luni, aceast` prieten` i-o prezentase peAntonia. Cele dou` tinere deveniser` foarte repede cele maibune prietene din lume. F`ceau \mpreun` jogging, vizitau

42 AUDREY WEIGHT

expozi]ii de pictur`, mergeau la concerte… |ncetul cu \ncetul,Caline \[i d`duse seama c` se \n]elegea mai bine cu prieteniiAntoniei decât cu cei ai lui Neil.

|n ceea ce o privea, Antonia nu mergea pe ocolite.– Cum po]i s`-l supor]i pe Neil? o \ntrebase ea \ntr-o zi. E

orgolios [i egoist. Am impresia c` nici nu te iube[te cu adev`rat.Dac` vrei p`rerea mea, te folose[te ca s`-l pui \n valoare.

Pe moment, Caline se sup`rase [i-i interzisese Antoniei s`-imai vorbeasc` despre el \n ace[ti termeni. Dar \ndoiala iip`trunsese \n suflet. Nu contesta c` Neil este inteligent [icultivat. Era suficient s` \ntâlneasc` pe cineva ca Jack Kingsleypentru a-[i da seama. Dar \l iubea cu adev`rat? Dup` un timp,sfâr[ise prin a \n]elege c` Antonia nu se \n[ela cu totul. Neil nuera profund \ndr`gostit de ea. Altfel, n-ar fi l`sat-o s` plece cuMarcus.

Cu gândul \n alt` parte, Caline \ntoarse prima pagin` a c`r]ii.Jack n-ar fi l`sat-o niciodat` s` plece singur` \n vacan]`. Ghiceac` nu era b`rbatul care s` nu duc` un lucru pân` la cap`t, nici s`accepte compromisurile.

Caline \ncerc` s`-[i imagineze ce gen de femeie erasusceptibil` s`-i plac`. F`r` \ndoial` creaturi sofisticate, cu bucleblonde lungi [i o talie de viespe, \ntre]inut` cu un regimdraconic. Ceva \i spunea c` Jack era maestru \n materie de artaseduc]iei. Nu \ncercase s-o farmece mai devreme, comparând-ocu o nimf`? Dar ea nu se l`sase \n[elat`. Complimentul lui nuurm`rea decât s-o pun` \n \ncurc`tur`! De aici pân` la a credesincer c` este pe gustul lui era un pas pe care nu era preg`tit`s`-l fac`.

Str`duindu-se s`-[i alunge aceste gânduri din minte, Caline\[i l`s` privirea s` r`t`ceasc` peste imensitatea alb`strie a m`rii.


|n jos, z`rea vila, o pat` alb` pierdut`, \ntr-o multitudine deculori. Un mic iaht era ancorat la chei, lâng` vedet`. Ia te uit`, \[izise Caline, Jack are oare o vizit`? Curioas` s` [tie mai mult,\ndep`rt` o creang` care-i bara vederea. Jack era \n picioare pepunte, \n compania altui b`rbat. Acesta din urm`, mic [i \ndesat,p`rea nervos. |n timp ce vorbea, nu \nceta s` se uite \n jurul lui,ca [i cum ar fi vrut s` se asigure c` nimeni nu-i spiona.

Instinctiv, Caline se retrase la umbra m`slinului. B`rbatulscoase un pachet dintr-un sac de marinar [i i-l \ntinse lui Jack,continuând s` vorbeasc`. Ce putea s` con]in` acel pachet?Caline spera ca Jack s`-l deschid` imediat, dar n-o f`cu. Dup`ce-[i strânser` mâinile, el reveni pe chei, strângând pachetul ca[i cum se temea s` nu-l scape. Dup` ce se \ndep`rt`, b`rbatuldezleg` iahtul [i puse motorul \n func]iune. Iahtul se \ndep`rt`\n direc]ia portului, l`sând \n urma lui o urm` sidefie.

Intrigat` de scena care se desf`[urase sub ochii ei, Caline\nchise cartea [i reflect` câteva clipe. Cine era misteriosulinterlocutor al lui Jack? {i ce putea con]ine pachetul? Manevracurioas` a celor doi b`rba]i o f`cea s` se \ntrebe ce f`cea Jack \nrealitate la Pikos. Mai a[tept` pu]in f`r` s` se mi[te, \n cazul \ncare Jack reap`rea pe teras`, dar se p`rea c` disp`ruse definitiv\n vil`. Era ocupat s` desfac` pachetul? |n disperare de cauz`,Caline se ridic` [i-[i scutur` fusta de acele de pin care seag`]aser` de ]es`tur`. La ce bun s`-[i pun` toate aceste \ntreb`ri?Exista f`r` \ndoial` o explica]ie complet banal` la acest du-te-vino.Oricum, avea ceva mai bun de f`cut decât s` se intereseze deactivit`]ile lui Jack.

***

44 AUDREY WEIGHT

Dup`-amiaza se apropia de sfâr[it când Caline reveni la vil`,dup` ce se plimbase \ndelung pe poteci. Jack \i l`sase un bilet lavedere pe masa din buc`t`rie.

„Drag` Calypso. Te a[tept la tavern`, Jack“.Agasat`, Caline mototoli hârtia [i o arunc` la co[. De ce

persista Jack s`-i spun` pe adev`ratul prenume? Era o provocare?Oricum ar fi fost, nu avea nici un chef s` se duc` dup` el. S` iacina lini[tit` pe teras` la apusul soarelui i se p`rea o idee maibun`. O dat` decizia luat`, Caline se duse la buc`t`rie pentrua-[i preg`ti o gustare. Dar degeaba cùt` prin dulapuri [i scotoci\n frigider, nu g`si decât o sticl` de margarita bùt` pe jum`tate[i un borcan cu câteva m`sline. Jack nu-i l`sase nici o alegere:trebuia s` coboare la tavern` dac` voia s` cineze!

Se l`sa noaptea când Caline ajunse \n mica pia]et` a satului.Spre marea ei surpriz`, domnea o anima]ie vesel` la tavern`.Muzic` greceasc` [i o h`rm`laie de voci. Ce contrast cu ambian]alini[tit` din ajun! Dar de unde ap`ruser` to]i ace[ti clien]i?

Privirea ei se opri asupra a patru veliere de cincisprezecemetri lungime, aliniate cuminte \n port. Purtau toate patruaceea[i sigl`: un delfin \nconjurat de o geamandur`. F`r`\ndoial`, era vorba de o croaziera organizat`.

Caline se \ndrept` f`r` tragere de inim` spre intrareatavernei. Avea oroare de grupuri [i de manifest`rile zgomotoase.Ori, judecând dup` vocifer`rile [i râsetele care se auzeau, eraexact ce o a[tepta.

Venirea ei trecu complet neobservat` \n mijlocul agita]ieicare domnea \nùntru. Majoritatea meselor erau ocupate deoameni tineri, to]i blonzi [i bronza]i, \mbr`ca]i \n tricouricolorate [i [orturi. Lui Caline \i trebui un timp pentru a-l reperape Jack. Era a[ezat la bar \n compania unei femei de vreo treizeci


de ani. |nalt` [i slab`, avea picioare interminabile [i un p`r blondlung care \i c`dea pân` la mijloc. Caline sim]i imediat o\n]ep`tur` de gelozie. Ce mult invidia acel blond scandinav [iacea piele de culoarea mierii! De ce trebuise s` se nasc` avândacest ten de por]elan care se \nro[ea \ndat` ce se expunea lasoare? Evident, Jack o cucerise pe tân`ra femeie care nu-lpierdea din ochi, ca [i când se temea s` nu dispar`.

Brusc, Jack o z`ri pe Caline [i-i f`cu semn s` vin` s` li seal`ture. Dar aceasta prefer` s` ignore invita]ia pentru a merge s`se a[eze ceva mai departe, la o mas` liber`. Jack putea s` cread`ce voia! Nu dorea s-o cunoasc` pe sirena aceea.

|ndat` ce se a[ez`, Caline se cufund` \n lectura meniului.De[i nu vorbea grece[te, recunoscu cuvintele souvlaki [imoussaka [i-o alese pe aceasta din urm`. Ridicând ochii pentrua chema chelneri]a, privirea ei \ntârzie asupra lui Jack.|ncruntase u[or din sprâncene v`zând-o c` se a[az` singur`, dar\[i reluase imediat conversa]ia cu companioana sa. „Nu-i pas`s`-[i petreac` seara cu mine“, \[i zise Caline cu o mic` strângerede inim`. |n timp ce-i ]inea discret sub observa]ie, o v`zu pefemeie [optindu-i ceva la ureche lui Jack. Imediat, ea \ntoarsecapul. Complicitatea care exista \ntre ei o irita teribil, f`r` s` fiecapabil` s` analizeze exact de ce. Se decise s` nu le mai acordeaten]ie; de altfel, chelneri]a veni chiar \n momentul acelaab`tându-i aten]ia.

Dar hot`rârile ei fur` de scurt` durat` [i privirea i se \ndrept`din nou spre cuplu. Se potriveau bine, ea blond` ca grâul [i elcu p`rul negru [i pielea bronzat` de soare. De când secuno[teau? Jack nu-i vorbise niciodat` despre ea… Of, nu! Iat`c` grupul de tineri marinari \ncepu s` urle de-]i sp`rgeautimpanele cântece marin`re[ti. {i ea care visase la o sear`

46 AUDREY WEIGHT

lini[tit`, pe teras`. Exasperat`, Caline se concentr` asuprafarfuriei, gândindu-se c` Neil ar fi detestat acest gen de atmosfer`.

– Bun` seara!Surprins`, Caline \[i ridic` privirea [i descoperi un b`rbat de

vreo treizeci de ani \mbr`cat \ntr-un tricou cu dungi [i unpantalon din pânz` bej, care st`tea \n picioare \n fa]a mesei ei.Fa]a ar`mie, cu gura fin` [i nasul acvilin, erau agreabile [i ochiic`prui vii [i râz`tori. |i g`si pu]in din aerul lui Neil care o f`cu s`aib` \ncredere.

– Sunte]i singur`? \ntreb` el.Caline se preg`tea s` r`spund` când privirea i se \ncruci[` cu

cea dezaprobatoare a lui Jack. Lâng` el, tân`ra femeie blond`continua s` vorbeasc`. Nu-[i d`duse evident seama c` Jack nu-imai acorda aten]ie. |l cuno[tea pe acest b`rbat care venise s-oabordeze? Nu erau \n raporturi bune? Oricum, Caline se decises`-l ignore pe Jack [i se \ntoarse spre interlocutorul ei cu surâsulcel mai fermec`tor pe buze.

– |ntr-adev`r, sunt singur`. Lua]i loc, v` rog.O privire piezi[` \n direc]ia lui Jak o asigur` c` r`spunsul ei

\[i produsese efectul scontat. Jack p`rea \nfuriat!– Mul]umesc, zise noul venit cu un aer jovial.Se instal` \n fa]a ei [i-i \ntinse mâna.– Stefan Wilder.Caline descoperi o urm` de accent australian \n vocea lui.– |ncântat`, r`spunse Caline, strângându-i mâna. M` numesc

Caline Grey.– P`re]i trist`, remarc` el. A]i vrea s` be]i un pahar cu noi?Evident, f`cea parte din grupul de navigatori veseli.– Sunte]i foarte amabil, r`spunse ea zâmbind. Dar de fapt, nu

sunt \n dispozi]ia s` vorbesc, seara asta. Cred de altfel c` nu voimai \ntârzia mult pân` plec.


|n timp ce-i vorbea, Caline sim]ea \n spate privirea lui Jack.Reu[i s` fac` abstrac]ie de el pentru a se concentra asupra luiStefan.

– Organizez croaziere, explic` acesta din urm`. Stagiariino[tri au \n general o bun` experien]` \n naviga]ie. |i primim laAtena [i de aici vizit`m Insulele Ioniene sau Cycladele.Coechipiera mea [i cu mine avem sarcina s`-i scutim de toatenepl`cerile posibile, cum ar fi un naufragiu sau o serat`plictisitoare, conchise el f`cându-i cu ochiul.

– |n ceea ce prive[te seratele, pute]i spune c` v` descurca]ibine, r`spunse Caline.

|n ciuda minei sale relaxate, Stefan p`rea un adev`ratprofesionist.

Evident, \[i lua meseria \n serios. Ce contrast cu Jack, care-[ipetrecea zilele nef`când nimic.

– Cine este coechipiera dumitale? se inform` ea.– Nikki. E cea de colo. E american`.Coline avu surpriza nepl`cut` s` constate c` Nikki era tân`ra

femeie blond` care monopolizase aten]ia lui Jack.– Nikki are sarcina de a organiza seratele [i de a veghea s` nu

existe o ne\n]elegere \n sânul grupului.– Sunt sigur` c` reu[e[te foarte bine.Stefan nu p`ru s` remarce am`r`ciunea care se sim]ea \n

cuvintele ei.– Da, e minunat`, continu` el. Toat` lumea o ador`.Inclusiv Jack, se gândi Caline strângând din din]i. |ntorcându-[i

privirea spre el, observ` c` acesta din urm` continua s` le aruncepriviri necru]`toare. Ce \nsemna aceast` ostilitate subit`? Eragelos pe Stefan? Era pu]in probabil. C`ci dac` Jack vrusese s`-[ipetreac` seara cu ea, ar fi venit de mult la masa ei.

48 AUDREY WEIGHT

– De ce a]i ales s` face]i escal` la Pikos? \l \ntreb` ea pe Stefan.Nu e un loc foarte turistic.

– Tocmai asta ne atrage. Nu e nimic de vizitat pe insul`, nicio biseric`, nici un muzeu arheologic. {i plajele sunt prea micipentru a-i atrage pe turi[ti. Pentru noi, este ideal! Ancor`m\ntr-un golfule] [i lu`m barca pentru a acosta. Stagiarii no[trisunt \ncânta]i s`-[i petreac` o \ntreag` dup`-amiaz` pe o plaj`f`r` ]ipenie de om.

Stefan f`cu o pauz`. Ochii s`i c`prui se uitau la Caline cumare blânde]e.

– {i dumneata? Cât timp inten]ionezi s` stai aici?– Trei luni.– Adev`rat? {i unde locuie[ti?– |ntr-o vil` la vreun kilometru de aici.– A, \n]eleg. O \nchiriezi?– Nu. De fapt, o \mpart momentan cu b`rbatul care vorbe[te

cu prietena dumitale, Nikki.Caline i-l ar`t` pe Jack cu un semn din cap. Timp de o clip`,

o lic`rire ciudat` ap`ru \n ochii lui Stefan. Caline abia avu timps` observe c` ochii lui \[i schimbaser` deja expresia.

– |l cuno[ti? \ntreb` ea \ncruntându-se u[or.Cu un zâmbet larg, Stefan r`spunse:– Bine\n]eles. Cine nu-l cunoa[te pe Jack? Dac` stai la vil`, ne

vom revedea cu siguran]`. }i-ar pl`cea s` participi la unul dingr`tarele noastre?

Caline \[i \ntoarse privirea spre Jack \nainte de a r`spunde.Acesta se afla din nou \n plin` conversa]ie cu Nikki. O \n]ep`tur`de gelozie \i str`b`tu imediat inima. Mai bine s` moar` decât s`petreac` o dup`-amiaz` \n compania acestei seduc`toare! |n acelmoment, Jack \ntoarse privirea \n direc]ia lor. Un val de


nemul]umire \i \ntunec` chipul când constat` c` Stefan se afla\nc` acolo. |i murmur` ceva lui Nikki care ridic` privirea cu unzâmbet indulgent, apoi se \ndrept` direct spre ei.

Presim]ind furtuna, Caline se gr`bi s`-i r`spund` lui Stefan\nainte ca Jack s` ajung` la ei.

– A[ fi \ncântat`. Ador gr`tarul…Un surâs fericit ap`ru pe chipul lui Stefan.– Stagiarii no[tri trebuie s` ajung` la Atena mâine. Dar vom

fixa o dat` cu grupul viitor.Stefan se \ntoarse cu spatele spre bar [i nu remarc` prezen]a

lui Jack decât când \l auzi \ntrebând:– O dat` pentru ce?Tonul vocii lui nu tr`da nici o iritare, dar privirea lui o fixa cu

duritate pe Caline. Stefan se ridic` imediat pentru a-i strângemâna.

– Bun`, Jack. Caline va merge s` exploreze golfule]ele cu noi,anun]` el cu un aer satisf`cut.

Se \ntoarse apoi spre Caline.– Sunt \ncântat de cuno[tin]`, Caline. Sper s` te rev`d

curând. Nu voi uita s` te anun] \ndat` ce vom fixa o dat`.– Mul]umesc. Sunt ner`bd`toare s` particip la acest gr`tar,

r`spunse ea cu o not` de sfidare \n glas.Stefan \i adres` un mic semn amical cu mâna, apoi se duse la

stagiarii lui.– De ce nu mi-ai spus c` vrei s` explorezi golfule]ele? o

\ntreb` Jack, \ndat` ce Stefan se \ndep`rtase. Te-a[ fi pututduce eu.

– Nu am inten]ia s`-]i monopolizez timpul, zise Calineridicându-se.

|[i lu` po[eta [i arunc` o privire \n direc]ia lui Nikki.

50 AUDREY WEIGHT

– Ocup`-te mai degrab` de aceast` tân`r` femeiefermec`toare. Pare s`-]i aprecieze mult compania.

Jack \[i \ncruci[` bra]ele la piept [i o privi cu un aer amuzat.– M` mul]umesc s-o distrez. Sper c` n-ai nimic \mpotriv`.– Bine\n]eles c` nu! Ce \ntrebare idioat`!– |n acest caz de ce \mi aruncai priviri uciga[e \n timp ce

vorbeam cu ea?– E[ti nebun! protest` Caline. Abia dac` te-am privit. Oricum,

nu v`d de ce ai fi \n m`sur` s` afirmi aceste lucru, pentru c` n-ai\ncetat s-o sorbi din ochi pe companioana ta.

– }i-a[ fi acordat f`r` \ndoial` mai mult` aten]ie dac` ai ficatadicsit s` vii la noi, spuse Jack.

– Am preferat s` iau masa singur`. Dar lini[te[te-te Jack. N-aide ce s` te ocupi de mine. Pot s` m` descurc f`r` tine.

– {tiu. Credeam numai c` ]i-ar fi pl`cut s-o cuno[ti pe aceatân`r` femeie, care nu voia decât s` te cunoasc`.

– Adev`rat? Mi-a f`cut mai degrab` o impresie contrar`: c`prefera s` fie singur` cu tine, zise ea cu privirea \ndreptat` spreNikki. |n parte, de aceea m-am a[ezat la masa asta.

– A, iat`-ne ajun[i la asta. Acum \n]eleg de ce m` priveai cuun aer dezaprobator!

– Nicidecum, r`spunse Caline cu demnitate. N-ai de ce s`-midai socoteal`. {i, de altfel, nici eu. Bun` seara!

Nemaidându-i aten]ie, ridicând seme] capul Caline \[i croidrum printre mese [i se \ndrept` spre bar pentru a pl`ti nota. |ntimp ce c`uta bani \n po[et`, Jack se \ntoarse la Nikki, care-lprimi cu o exclama]ie de bucurie. Cu inima strâns`, Caline \id`du chelneri]ei suma datorat` [i apoi ie[i f`r` s` se uite \napoi.

Pia]eta era acum pustie. |ntorcând spatele tavernei de undevenea o muzic` asurzitoare [i zvon de voci vesele, Caline se


\ndrept` spre port. Zgomotele \ncetaser`, pentru a l`sa loclini[tii, abia tulburat` de leg`narea u[oar` a catargelor [i de]ârâitul monoton al greierilor. F`r` s` [tie prea bine de ce, Calinese sim]ea \ncordat` [i u[or deprimat`. Nu mai avea decât odorin]`: s` ajung` cât mai repede la vil` [i s` nu se maigândeasc` la nimic pân` a doua zi. Cu mâinile \nfundate \nbuzunarele fustei, se \ndrept` spre str`du]a pe care mersese iericu Jack [i care urca coasta colinei.

Când ajunse la vil`, domnea o lini[te impresionant` \n marilecamere goale. F`r` s` aprind` lumina, Caline travers` salonul [iie[i s` ia aer pe teras`. Discul argintiu al lunii se reflecta \ntr-omare de culoarea cernelii. Jos, lumini]ele portului sclipeau ca unroi de licurici. |ntr-un impuls, Caline alerg` s`-[i ia un costum debaie [i cobor\ pe chei.

Apa o acoperi ca un voal de satin rece. Caline \ncepu s`\noate spre larg, for]ându-se s` dea uit`rii gândurile sumbre prinefort fizic. Dup` ce parcurse vreo cincizeci de metri, porni\napoi. Apa ac]iona ca un balsam asupra corpului [i a min]iiobosite. Ajuns` la câ]iva metri de chei, r`mase un timp s`pluteasc` pe spate, contemplând bolta \nstelat` de deasupra ei.Toate tensiunile pe care le sim]ise mai devreme disp`ruser`.Jack are poate dreptate, se gândi ea pu]in amuzat`. Poate suntfiica lui Poseidon!

Dup` câteva minute, Caline ajunse la mal \notând pe sub ap`,a[teptând pân` \n ultima clip` s`-[i reia respira]ia. Nu-l v`zu peJack decât \n momentul când ie[ea din ap`.

– A! Iat-o \n sfâr[it pe nimfa mea!La sunetul acestei voci, Caline se \ncord` [i \nghi]i o gur` de

ap` s`rat`. |ncepu imediat s` tu[easc` [i trebui s` accepte mânape care i-o \ntindea ca s-o ridice pe chei.

52 AUDREY WEIGHT

– Sper c` nu te-am speriat, remarc` Jack, b`tând-o u[or pespate pentru a-i potoli tusea.

Caline tres`ri la contactul cu degetele lui pe pielea ei goal` [ise \ndep`rt` de el.

– Ce faci aici? \ntreb` ea, aplecându-se s`-[i ia prosopul.– M` duc la pescuit.– Adev`rat? Unde ]i-e undi]a?– |l a[tept pe Spiro.|n timp ce vorbea, privirea lui \ntârzia pe corpul Calinei,

aureolat de argintiul reflexelor lunii. Tulburat` de lic`rul senzualcare lumina ochii lui Jack, Caline strânse prosopul \n jurul ei.

– M` \ntrebam dac` nu e[ti sup`rat` pe mine, relu` el cu ovoce blând`.

– Sup`rat`? Nu sunt sup`rat`.– Atunci de ce e[ti atât de nervoas`?Ignorându-i \ntrebarea, Caline \[i frec` viguros corpul cu

prosopul. Parfumul de ap` de toalet` masculin` plutea \n aer, unamestec voluptuos de ambr` [i de esen]` de chiparos. Se for]` s`nu-i dea aten]ie [i relu`:

– Nu m` a[teptam s` revii atât de devreme. P`reai \n plin`conversa]ie când am plecat.

– Pentru cineva care nu se intereseaz` deloc de faptele [i degesturile mele, te descop`r o observatoare bun`, Calypso.

– Ar fi fost foarte greu s` nu-mi dau seama c` prietena ta Nikkise distra la nebunie \n compania ta. Râsul ei nu era foarte discret!

Caline \[i \nnod` prosopul \n jurul coapselor [i-[i d`du p`rulud pe spate.

– Ai fi preferat s` [u[otim cu un aer misterios, ca StefanWilder [i cu tine? exclam` Jack pe un ton sarcastic. De altfel, cevoia? De ce a venit s`-]i vorbeasc`?


54 AUDREY WEIGHT

Caline se \nfior`. Jack o scruta cu o asemenea intensitate\ncât avea impresia c` simte o arsur` pe piele.

– Stefan ]i-a spus-o el \nsu[i, r`spunse ea cu o voce r`gu[it`.Mi-a propus s` particip cu grupul lui la un viitor gr`tar.

– |n]eleg. |n orice caz, a \nregistrat un veritabil succes pelâng` tine. N-ai \ncetat s`-i surâzi [i s` clipe[ti din gene. Darspune-mi, ce-]i place la el?

Iritat`, Caline \l m`sur` cu privirea. Unde voia s` ajung`?– Nimic \n mod deosebit; replic` ea t`ios. Este amabil.– Da, amabil. Nu mai e nimic de spus.– S-ar spune c` nu-l placi prea mult.Jack ridic` din umeri.– N-am \ncredere \n oamenii prea amabili.– Adev`rat? Totu[i, Nikki pare foarte amabil` cu tine.– Amabilitatea ei e sincer`. N-a[ spune acela[i lucru despre

cea a lui Stefan.– Ce [tii despre asta? {i, apoi, \mi pierd timpul cu tine.

Las`-m` s` trec!Dar \n momentul când \ncerca s` ajung` la scar`, Jack \i bar`

drumul.– O s`-]i ar`t cât de amabil pot s` fiu [i eu, Calypso, spuse el

cu o voce r`gu[it`.

Capitolul 4

Caline \[i sim]i inima tres`rind de emo]ie. Luptând \mpotrivapanicii, avu un mic râs nervos.

– Nu fi ridicol, Jack. Las`-m` s` trec. |ncepe s`-mi fie frig.– Nu te teme. Nu-]i fac nici un r`u.|nainte s` aib` timp s` \n]eleag` ce-l apucase, Caline se trezi

lipit` de bustul lui, prizoniera bra]elor lui puternice care-istrângeau talia \ntr-o menghin` de o]el. Sim]i un lung fior, unamestec ciudat de team` [i ner`bdare.

– Las`-m`, Jack, \i ceru cu o voce tremur`toare.Ridic` mâinile pentru a-l respinge, dar degetele \ncepur` s`-i

tremure când \i atinse p`rul de pe piept, fin ca m`tasea. Jack \iprinse b`rbia [i-o oblig` s` ridice ochii spre el.

– Nu imediat, Calypso, murmur` el. Mai \ntâi, vreau s`-]i ar`tcât de tandru pot s` fiu.

Privirea lui arzând de dorin]` o f`cu s` simt` lungi fiori pe [iraspin`rii. Dac` mai r`mânea \nc` pu]in lâng` acest corp splendid,

\[i va pierde capul! Dar \n momentul când \ncerca disperat` unmijloc de a se desprinde din \mbr`]i[area lui, Jack se aplec` [ipuse st`pânire pe buzele ei.

Ame]it` de senzualitatea s`ruturilor lui, Caline \nchise ochiipentru a se abandona gurii \ndr`zne]e care o sorbea pe a ei.|ncerc` s` apeleze la ra]iune, s` se conving` c` Jack era pepunctul s` se distreze pe seama ei, dar nu reu[i. Corpul nu-i maid`dea ascultare. Din proprie ini]iativ`, mâinile ei se ridicar`de-a lungul bra]elor lui musculoase pentru a se \ncol`ci \nspatele cefei cu p`r negru. Când Jack \ncepu s`-i mu[te lobulurechii, ea \[i l`s` capul pe spate, vibrând de pasiune.

– Jack, te rog, \nceteaz`, bâigui ea.Surd la aceast` implorare, Jack se aplec` [i-i s`rut` pielea

moale [i alb` a gâtului. |n timp ce strângea tot mai tare, prosopulalunec` la p`mânt. Caline se \nfior`. De acum \nainte, numai]es`tura sub]ire a costumului de baie o mai proteja de asalturilefebrile ale lui Jack. Când \i sim]i degetele alunecând subbretelele costumului de baie, inima \i tres`ri \n piept. Trebuia s`fug`! Dar o for]` magnetic` o \mpingea s` simt` fiecarecentimetru al acestui corp puternic, s` fie una cu al lui…

Brusc, degetele lui Jack se crispar`. |n lini[tea nop]ii,zgomotul surd al unui motor de barc` se f`cu auzit. Zgomotul seapropia. Revenindu-[i \ncet \n fire, Caline \ntoarse capul sprelarg. La vreo sut` de metri de chei se profila masa \ntunecat` aunui iaht.

– E Spiro, anun]` Jack cu o voce neutr`. Vine s` m` ia.Brusc, o l`s` pe Caline pentru a ridica prosopul c`zut pe jos.

Ea se sim]i str`b`tut` de un fior \nghe]at. Cum putea s`-[ip`streze un asemenea calm? Nu era tulburat, ca ea, de s`ruturile

56 AUDREY WEIGHT

pe care le schimbaser`? Când Jack se ridic` [i-i acoperi umerii cuprosopul, \i scrut` chipul \n penumbr`. Dar tr`s`turile luiimpasibile nu l`sau s`-i transpar` nimic din gânduri.

– Pariez c` Neil nu te-a f`cut niciodat` s` te sim]i atât de bine,zise el pe un ton ironic.

Caline f`cu ochii mari. A[adar, asta era! Vrusese doar s`-idovedeasc` faptul c` putea s`-i suceasc` u[or capul. {i ea sel`sase ca o proast`! Dar cum putuse oare s` cread` o singur`secund` c` sim]ea cea mai mic` atrac]ie pentru ea? Cu lacrimi \nochi, \[i strânse prosopul \n jurul umerilor.

– Tu… tu…. se bâlbâi ea.Dar jena Calinei era atât de mare \ncât nu se sim]ea \n stare

s` rosteasc` cea mai mic` fraz` coerent`. |[i repro[a atât de multc` cedase avansurilor lui. Jack o privea f`r` s` se mi[te, cu unzâmbet u[or pe buze. Caline crezu chiar c` descoper` \n ochii luiun mic lic`r de triumf. Toate astea \l amuz`, se gândi ea cudisperare. „Nu-i pas` s` [tie ce am sim]it adineauri!“ Cu otres`rire de orgoliu, Caline \[i adun` ultimele for]e [i plec`alergând \n direc]ia vilei.

***

|n noaptea aceea Calinei \i trebui mult timp s` adoarm`. |ntimp ce se zvârcolea \n a[ternut f`r` s` reu[easc` s`-[i g`seasc`somnul, un vârtej de gânduri \i agita mintea. Ce voia de la ea JackKinsgley? De ce o s`rutase? Din joac`? Din dorin]a de a oprovoca? Privind \n urm`, Caline se sim]ea ru[inat` c` seabandonase \mbr`]i[`rilor lui. Ar fi trebuit s` strige, s` se zbat`,s` protesteze cu toate for]ele. |n schimb, \l s`rutase la rândul ei


cu o ardoare care o surprinsese [i pe ea. Experien]a ei cu Marcusnu-i fusese suficient`? |[i promisese totu[i s` nu mai cedezefarmecului unui seduc`tor. Marcus o f`cuse s` sufere atât demult… Scurta lor idil` se terminase cu un [ir de deziluzii. Va fiacela[i lucru cu Jack. De[i erau foarte diferi]i unul de altul,ghicea c` Marcus [i el aveau \n comun o viziune extrem de cinic`privind dragostea. O tr`iau ca pe un joc, din care trebuia s` ias`câ[tig`tori, oricare ar fi fost consecin]ele.

Dar la ce bun s`-[i pun` toate \ntreb`rile astea? Era absurd!Nu-l iubea pe Jack Kingsley. Arogan]a lui \i displ`cea. {i apoi,oricum, nu era genul ei. Atunci, de ce s`-[i tortureze mintea maimult? Avea trei luni de vacan]` \n fa]a ei [i era decis` s` profitede pl`cerile pe care i le oferea insula Pikos. Nu se puneaproblema s`-[i strice sejurul abandonându-se unei aventurisentimentale f`r` viitor.

Lini[tit` de acest gând, Caline adormi \n sfâr[it. Luasehot`rârea s` uite acest episod sup`r`tor [i s` se comporte ca [icând nu se \ntâmplase nimic \ntre ei. Jack va sfâr[i prin a \n]elegec` nu mar[a la jocul lui…

A doua zi diminea]`, totu[i, Caline \[i sim]i b`t`ile inimiiaccelerându-i-se când ie[i pe teras` [i-l v`zu pe Jack lungitnep`s`tor pe un [ezlong. Acesta din urm` \[i pusese un bra] subcap [i contempla \naintarea lent` a unui velier care traversagolful \n diagonal`. |nainte de a avea timpul s` deschid` gura, se\ntoarse spre ea [i-i zâmbi.

– Bun`, Calypso. {i eu care credeam c` pictorii se scoal` odat` cu primele raze ale soarelui. Ai dormit bine, cel pu]in?

Caline \[i ridic` b`rbia cu un aer sfid`tor.

58 AUDREY WEIGHT

– Foarte bine, mul]umesc.– Am preg`tit cafeaua. Vrei o cea[c`?– Da, mul]umesc. Dar nu te mi[ca, m` duc s`-mi iau singur`.Caline \naint` pân` la masa joas` [i lu` cafetiera. Turn` cafea

\ntr-o cea[c` de por]elan alb, dup` care se duse s` se a[eze câtmai departe de Jack, \n fa]a m`rii care sclipea sub soarele deiunie. Parfumul l`mâilor \nmiresma delicios atmosfera. Calineb`u o \nghi]itur` de cafea, extrem de con[tient` de prezen]a luiJack la câ]iva metri de ea. Brusc, privirea i se \ndrept` spre cheiulpe care \n ajun se s`rutaser` cu pasiune. O str`b`tu imediat unlung fior. Cum putea s`-l fac` pe Jack s` cread` c` ce se\ntâmplase \ntre ei nu o afecta câtu[i de pu]in, când era suficients` priveasc` acel chei pentru a se sim]i tulburat` pân` \n adânculfiin]ei?

– {ansa a fost de partea ta, noaptea trecut`? \ntreb` ea\ntorcându-se spre el.

– {ansa?– Nu mi-ai spus c` te duci la pescuit?– Da, a[a e, r`spunse Jack. Din nefericire, n-am fost \n form`

asear`.Obrajii Calinei se colorar` u[or [i \[i \ntoarse privirea.– Spune-mi, relu` Jack. Am de gând s` merg la Ilonika cu

vaporul, pentru provizii. Ce-ai spune dac` m-ai \nso]i?Caline ezit`. S`-[i petreac` diminea]a cu Jack era ultimul

lucru pe care dorea s`-l fac`. Dar pe de alt` parte, masa latavern` se dovedise mai scump` decât prev`zuse. Chiar dac` nupl`tea chirie, trebuia s` fac` economii dac` voia s` stea trei luni\n Grecia. N-ar fi mai \n]elept s` fac` provizii pentru zileleurm`toare? Magazinele din Ilonika erau f`r` \ndoial` mai bine


aprovizionate decât unica b`c`nie din portul Pikos, unde nug`seai decât pachete de biscui]i, sticle de ap` mineral` [i tableteenorme de unt. {i, dac` nu a[tepta urm`torul feribot, nu aveanici un mijloc de a merge la Ilonika.

– Mi se pare o idee bun`, r`spunse ea \n cele din urm`. Cândpleci?

– |ndat` ce e[ti gata. Te a[tept pe chei. Ia un pulover cu tine.Câteodat` e foarte rece pe mare.

Caline se duse repede \n camer`. Vâr\ câteva bancnote \nbuzunar [i arunc` un pulover pe umeri; apoi plec` s`-l\ntâlneasc` pe Jack pe chei. Spre marea ei u[urare, acesta eradeja la bordul vedetei. Dac` l-ar fi \ntâlnit pe chei, aceasta i-ar fire\nviat amintirea nop]ii trecute.

– Cui \i apar]ine ambarca]iunea? \ntreb` Caline urcându-se labord.

– Lui Gerald.– {i aceste undi]e de pescuit? Sunt tot ale lui?Jack schi]` un zâmbet ironic.– Da. Gerald ador` pescuitul. Te mir`?– Pu]in.– Ai o impresie mult prea idealist` despre Gerald, Calypso,

remarc` Jack. {tii c` n-a scris niciodat` vreun rând \n vila asta?Vine aici pentru a-[i schimba ideile. Când are destule pentru a-l\ncarna pe celebrul Gerald Havelock.

Caline se a[ez` pe banchet`, \n timp ce Jack pornea motorul.O briz` u[oar` \i sufla prin p`r, r`corindu-i ceafa. Curând, vedetase lans` pe apele lini[tite ale M`rii Ioniene.

– Unde locuie[te \n restul timpului? \ntreb` ea când ajunser`\n largul insulei Pikos.

60 AUDREY WEIGHT

– Ici [i colo. E genul de b`rbat care nu suport` s` stea maimulte luni \n acela[i loc.

– E c`s`torit?– Nu, e \nc` celibatar. Dar cine [tie? Poate c` \ntr-o zi va

\ntâlni femeia vie]ii lui [i va decide s` se instaleze definitiv \n vilaasta.

– Dar dac` so]ia lui nu dore[te s` se instaleze? Dac` \i convineaceast` via]` itinerant`? suger` Caline cu un aer vis`tor.

Orice ar fi putut s` spun` Jack, ea nu era preg`tit` s` [i-limagineze pe Gerald Havelock un bun tat` de familie c`ruia s`-iplac` s` stea mult acas`. Nimic nu putea s`-i scoat` din cap ideeac` era f`cut pentru mi[care, pentru c`l`torii, \ntr-un cuvânt:pentru aventur`!

Caline \[i \ntoarse privirea spre Jack. O raz` de soare \iprovoca reflexe aurii.

– Ascultându-te, s-ar spune c` e[ti o candidat` foarte distins`pentru a deveni doamna Havelock, o tachin` Jack. E[ti unadintre admiratoarele lui cele mai \nfl`c`rate [i e[ti gata s`abandonezi totul pentru a-l urma peste tot \n lume, nu-i a[a?

– Nicidecum, r`spunse Caline. Sunt foarte bine cu Neil.Minciuna o f`cu s` ro[easc` u[or, dar \[i \ntoarse chipul spre

mare, \nainte ca Jack s` observe. Dup` un sfert de or`, intrau \nrada insulei Ilonika. Soarele [i marea o coloraser` pe Caline.|ndat` ce acostar`, ea s`ri pe chei [i \ncerc` s` ancoreze vedetaurmând instruc]iunile lui Jack. V`zând c` nu reu[e[te, el venilâng` ea [i-i ar`t` cum s` fac`.

– Presupun c` Neil era foarte ocupat s`-]i fac` o expunere asitua]iei economice interna]ionale pentru a te \nv`]a s` faci unnod, observ` el pe un ton caustic.


Caline ignor` remarca lui ironic`. Se mul]umi s` notezedexteritatea cu care mâinile lungi ale companionului eimanevrau frânghia. Noaptea trecut`, acelea[i mâini se a[ezaser`pe umerii ei. Contactul fusese atât de pl`cut, atât de mângâietor.

– Ai \n]eles?Caline tres`ri. Cl`tin` din cap, gândindu-se c` va fi incapabil`

s` refac` acela[i nod.– |n acest caz s` mergem!Jack o antren` mai \ntâi \ntr-un magazin de fructe [i legume

situat \n pia]a portului. |n timp ce el schimba glume \n grece[tecu vânz`torul cu fa]a br`zdat` de riduri, Caline \[i umplu saco[acu ro[ii, salat` [i portocale. Apoi intrar` \ntr-un mic magazin aflat\n penumbr`, unde era destul de r`coare [i cump`rar` o bucat`mare de brânz` de oaie, miere, iaurturi [i m`sline. Jack intrase\ntr-o conversa]ie \nsufle]it` cu proprietara magazinului. Acestarâdea din toat` inima [i schimba ocheade cu Caline, care nu\n]elegea nimic din discu]ia lor, dar se sim]ea molipsit` de bunadispozi]ie contagioas` a femeii.

– S` mergem s` bem un pahar, Calypso, propuse Jack ie[inddin magazin. Mor de sete. Tu nu?

Caline \i arunc` o privire iritat`.– Nu po]i s` \ncetezi s`-mi spui Calypso? }i-am spus deja c`

nu-mi place acest prenume.Jack se opri brusc [i se uit` \n ochii ei.– Iart`-m`, este ceva care m` dep`[e[te, recunoscu el. Vrei

s`-]i spun de ce? Pentru c` semeni cu o nimf`. O nimf` a c`reidorin]` secret` este de a se elibera de piedicile ei terestre pentrua reveni \n mare. Nu e nevoie s` fii psihanalist pentru a ghici.N-o sim]i tu \ns`]i când e[ti \n mare [i \no]i, departe de orice

62 AUDREY WEIGHT

leg`tur`, de[i departe de Neil, care reprezint` p`mântul,aservirea. P`r`se[te-l pe Neil [i vei putea fi, \n sfâr[it, ceea ce vreis` fii \n adâncul sufletului, f`r` s` ai nevoie s` te conformezimodelului pe care vrea s` ]i-l impun` el.

– Toat` analiza ta se bazeaz` pe faptul c`-mi place s` \not?\ntreb` Caline pe un ton \n care se sesiza ironia.

– Nu. Se bazeaz` pe modul \n care m-ai s`rutat ieri sear`.Caline \[i sim]i obrajii \mbujorându-se.– Nu te-am s`rutat, protest` ea, cu o voce tremur`toare. Tu

m-ai s`rutat. {i te rog s` nu re\ncepi.– E[ti sigur`? murmur` Jack, cu o lic`rire ironic` \n privire.|nainte de a avea timp s`-i r`spund`, o lu` de bra] [i o

conduse spre terasa unei taverne.– Vino. Mergem s` bem o cafea.|n timp ce Jack discuta cu proprietarul tavernei, care-l

primise cu atâta efuziune ca [i cum \[i reg`sise un fiu risipitor,Caline se instal` la o m`su]`. Ce trebuia s` cread` despre ce-ispusese Jack? S`-l ia \n serios sau s` râd` de gluma lui… dac`totu[i era vorba de o glum`. Cu el, nu [tia niciodat` la ce s` sea[tepte.

Dup` câteva clipe, Jack reveni s` se a[eze lâng` ea [i comand`dou` cafele grece[ti [i o bucat` de baclava cu mult` miere pentruCaline.

– Cum se face c` vorbe[ti grece[te atât de bine? \ntreb` easavurând pr`jitura.

– Bunica mea era originar` din Pikos, \i explic` el. Buniculera unul dintre acei englezi excentrici pasiona]i de arheologie dela \nceputul secolului. Era convins c` Ulise era originar din Pikos[i nu din Itaca. A venit s` exploreze insula \n c`utarea vestigiilor,


dar nu a g`sit nimic. |n timp ce a[tepta feribotul pentru Ilonika,a \ntâlnit-o pe bunica mea. A fost dragoste la prima vedere, ca \npove[ti. |n cele din urm`, a r`mas s` trìasc` mai multe luni peinsul` \nainte de a se \ntoarce la Londra cu bunica mea, care\ntre timp devenise so]ia sa.

Caline \nconjur` cu mâinile cea[ca de cafea.– Este destul de surprinz`tor c` n-a g`sit nimic, nu crezi? zise

ea cu un aer vis`tor. Insula trebuie s` fi fost locuit` dinantichitate. Ar trebui s` existe resturi de vase de ceramic` saumozaicuri pe undeva, nu?

Jack o privi cu un lic`r ciudat \n fundul ochilor. P`ru pepunctul de a-i spune ceva, dar se r`zgândi \n ultimul moment [ibù o \nghi]itur` de cafea \nainte de a relua:

– Ni[te arheologi francezi fac s`p`turi \n nordul insulei, darnu cred s` fi g`sit \nc` ceva.

– P`cat.– De ce spui asta?– Pentru c` dac` ar g`si un sit arheologic, Pikos ar deveni

celebru ca Delos sau Delphes sau chiar Naxos, cu poartatemplului lui Apollo.

– Da. {i insula ar fi atunci invadat` de turi[ti. Prefer ca Pikoss` fie la ad`postul unui asemenea gen de invazii.

– Dar turismul este sursa principal` de venituri a insulelorgrece[ti.

– Este o momeal`! exclam` Jack. Vrei s` [tii cine profit` deace[ti bani? Antreprenorii. Ei se instaleaz` pe insule [iconstruiesc hoteluri. Sute de metri p`tra]i de beton. Cât desprelocuitorii care trìau odinioar` din pescuit [i agricultur`, devinvânz`tori de suveniruri [i chelneri \n restaurante.

64 AUDREY WEIGHT

Caline \i arunc` o privire surprins`. Nu-l mai v`zuse pe Jackvorbind cu atâta vehemen]`.

– Ai dreptate, f`r` \ndoial`, declar` ea. Poate, e preferabil s`nu se g`seasc` ruine pe Pikos.

Urm` o scurt` t`cere, apoi Jack relu`:– Da, este mai bine a[a.Brusc, Caline observ` un b`rbat cu o mutr` bun` de

spânzur`toare [i care se \ndrepta spre ei cu un pas hot`rât. Cusilueta sa \ndesat` [i p`rul negru rar, \i aminti de cel care-id`duse lui Jack pachetul misterios cu câteva zile \n urm`. CândJack \l v`zu venind, \i f`cu un semn din cap.

– E Spiro. M` \ntreb ce face aici, \i spuse el Calinei.Cei doi b`rba]i schimbar` câteva cuvinte, apoi Jack \l invit` pe

prietenul s`u s` se a[eze la masa lor.– Kalimera, zise Caline.Era unul dintre rarele cuvinte grece[ti pe care le cuno[tea.

Spiro schi]` un zâmbet vag [i se adres` lui Jack.– Ce-a spus? \ntreb` Caline.– C` \n]elege de ce nu am venit s` pescuiesc cu el acum dou`

zile.– Oh!F`r` s` se mai sinchiseasc` de ea, cei doi b`rba]i se lansar`

\ntr-o discu]ie \nsufle]it`, din care Caline nu \n]elese un cuvânt.Dar v`zând expresia \ngrijorat` a lui Jack, b`nui c`-l preocup`ceva. Era pentru prima oar` când avea o expresie atât de sumbr`.Ochii lui erau fic[i [i gura \i devenise o linie sub]ire pe chipul\ncordat.

Calinei \i f`cu ciudata impresie c` avea de-a face cu un altb`rbat. Cel care era acum a[ezat lâng` ea nu era Jack Kingsley,


care se bronza toat` ziua la soare [i c`ruia \i pl`cea s` glumeasc`.Era un b`rbat serios [i hot`rât. Se gândi la modul cum ancorasevedeta pu]in mai devreme. Jack trebuia s`-[i rezolve afacerile \nacela[i fel. Cu eficien]` [i precizie.

|n acel moment, cei doi b`rba]i se ridicar`.– Scuz`-ne pu]in, \i spuse Jack. Nu dureaz` mult.– Jack, e ceva \n neregul`?– Numai de rezolvat un am`nunt. A[teapt`-m` aici.|n timp ce disp`rur` \n interiorul unei case, Caline scoase

ni[te vederi din po[et`. Ceva \i spunea c` Jack Kingsley [i acolituls`u aveau necazuri, dar nu voia s` se amestece \n afacerile lor.A[teptându-i s` se \ntoarc`, scrise o vedere p`rin]ilor ei, apoialta lui Neil, omi]ând s`-i vorbeasc` despre Jack. Tocmai \ncepeao a treia c`tre Antonia când o umbr` se profil` peste mas`.Caline ridic` ochii [i-l descoperi pe Stefan, care o priveazâmbind, cu mâinile \n buzunare.

– Bun` ziua, Caline! exclam` el. Faci pe turista?Caline \l invit` s` se a[eze lâng` ea. Era sincer fericit` c`-l

revedea. Aerul lui vesel [i dezinvolt, ochii râz`tori [i zâmbetulcald \i pl`ceau mult.

– Nu m` a[teptam s` te v`d aici, Stefan, declar` ea pe un tonvesel. Unde sunt vasele voastre?

– Sunt ancorate \n partea cealalt` a portului. Un al doileagrup de participan]i trebuie s` soseasc` mâine. Profit`m deaceast` zi de r`gaz pentru a face câteva mici repara]ii la veliere [iprovizii pentru s`pt`mâna viitoare.

– {i noi am venit exact pentru acela[i lucru.– Noi?Stefan \[i ridic` sprâncenele.

66 AUDREY WEIGHT

– Am venit cu Jack… Jack Kingsley. |]i aminte[ti? |mpartvila cu el.

– A, da, Jack.Stefan o privi cu un aer intrigat.– Se ar`ta mai degrab` posesiv fa]` de tine, seara aceea. Cum

te \n]elegi cu el?– De fapt, nu-l prea v`d des, min]i Caline pentru a pune cap`t

discu]iei.– Nu-l apreciezi?– N-am spus asta. Dar avem pu]ine interese comune.Ce [tia ea de fapt de interesele lui Jack? Caline \[i d`du brusc

seama \n ce m`sur` Jack r`mânea un mister pentru ea. Nu [tianici ce face \n via]` nici de ce era pe insul`.

– |n orice caz, se \n]elege bine cu femeile, relu` Stefan. Nikki\l admir` orbe[te.

Caline \[i miji ochii.– Adev`rat? Ei bine, sincer vorbind nu [tiu ce g`se[te la el.|n timp ce rostea aceste cuvinte, amintirea \mbr`]i[`rilor lor

pasionate o f`cu s` ro[easc`. Nu cedase [i ea farmecului lui,câteva momente? Când \ntâlni din nou privirea lui Stefan,observ` c` acesta o fixa atent. Ghicise ceva? Pentru a-[i ascundetulburarea, ad`ug`:

– Se pare c` nici tu nu-l apreciezi prea mult.– N-am \ncredere \n el, r`spunse Stefan. Ceva m` intrig`. Am

vorbit cu locuitorii din Pikos. Nimeni nu [tie exact ce face. Seplimb` mult, vorbe[te aproape cu toat` lumea [i totu[i nu se [tienimic despre el.

Privirea lui Stefan deveni dur`.


– B`nuiesc c` este periculos.– Crezi? exclam` Caline cu o voce gâtuit`.Stefan cl`tin` din cap.– A[ da oricât s` aflu ce face aici. Nu ]i-a spus nimic?– Nu.Caline \[i aminti c` Jack se ar`tase foarte evaziv când \i pusese

aceast` \ntrebare. Cu cât se gândea mai mult la asta, cu atât \[ispunea c` Jack \i ascunde ceva. Era mai \ntâi acel pachetmisterios pe care i-l d`duse Spiro [i despre care nu-i spusesenimic. Apoi tot acel du-te-vino din seara când ajunsese la vil`.Jack o f`cuse s` cread` c` se duce la pescuit, dar dac` eraadev`rat, ar fi adus desigur pe[te! Caline se \ncrunt`.

– Crezi c` ar putea fi implicat \n afaceri necurate?– Nu [tiu. Dar comportamentul s`u m` intrig`.|n timp ce vorbea, el salut` un b`rbat care trecea prin fa]a

terasei cafenelei.– E Philippe, \i spuse Stefan. Un arheolog francez. Face

s`p`turi arheologice pe insula Pikos. Poate ai v`zut echipa lui lalucru.

– Nu. Dar Jack mi-a spus ceva despre asta.– Jack? Când a fost asta?– Deun`zi. Mi-a spus c` se fac s`p`turi \n nordul insulei.|n acel moment, Caline \l observ` pe Jack care se \ntorcea \n

direc]ia ei.– Trebuie s` plec, Caline, relu` Stefan ridicându-se. Am

cump`r`turi de f`cut. Dar ne vom revedea foarte curând. |norice caz, dac` Jack Kingsley \]i pune cea mai mic` problem`, nuezita s` m` anun]i.

68 AUDREY WEIGHT


Caline \l salut` cu un aer absent. Gândurile ei erauconcentrate asupra lui Jack. Fusese suficient s`-i vad` chipulfrumos pentru ca temerile s` i se par` brusc ridicole. Se preg`teas`-i fac` semn când o tân`r` femeie ie[i dintr-un magazin [i-lacost` pe Jack cu un surâs larg. Cu o strângere de inim`, Calineo recunoscu pe Nikki. Venise f`r` \ndoial` cu Stefan lacump`r`turi.

|mbr`cat` cu o rochie cu spatele gol care-i sublinia zvelte]ea[i cu sandale cu toc \nalt, era absolut \ncânt`toare. P`rul eiblond, lung, c`p`ta reflexe aurii la lumina soarelui. Jack p`rea\ncântat c` o revede. Nebun` de gelozie, Caline scoase capaculstiloului [i scrise.

„Drag` Antonia. Am avut surpriza s` \ntâlnesc un personajstraniu la vil`. Spune c` se nume[te Jack Kingsley [i pretinde c`este invitatul lui Gerald Havelok. Ai putea verifica dac` Geraldl-a invitat s` stea la el? B`nuiesc c` este amestecat \n afacerinecurate. |n rest, totul merge bine. Via]a pe Pikos e foarteagreabil`. Mul]ume[te-i \nc` o dat` lui Gerald Havelok pentrugenerozitatea lui fa]` de mine. Orice ai crede Antonia, este [i vafi \ntotdeauna eroul meu“.

Capitolul 5

Când Jack reveni, Caline se gr`bi s` lipeasc` un timbru pevedere [i s-o strecoare sub celelalte.

– A[adar, Stefan a insistat din nou? \ntreb` el cu un aersarcastic.

– A trecut doar s`-mi spun` bun` ziua.– Adev`rat? Dar a]i vorbit destul de mult.– {i ce-i cu asta? Nu este interzis din câte [tiu.Exasperat`, Caline \ncepu s`-[i strâng` saco[ele cu provizii.

Ce tupeu. Tocmai el, care abia se desp`r]ise de Nikki cu careflirta excesiv, \ndr`znea s`-i critice comportarea?

– Dac` vrei, pot s`-]i pun la po[t` vederile, propuse Jack,ridicându-se. Trebuie neap`rat s` trec pe la po[t`.

– Nu!Caline abia avu timp s` pun` mâna pe vederi \nainte ca Jack

s` le ia.– Le pun eu, mul]umesc.Jack schi]` un surâs ironic.

– Ce s-a \ntâmplat? N-ai \ncredere \n mine?– Am oroare s`-mi citeasc` cineva coresponden]a…– Haide, Caline. |]i promit c` de data asta voi rezista tenta]iei

de a citi vederea c`tre Neil. Oricum, dac` m`rturia ta de dragoste]ine de o vedere, nu trebuie s` fie deosebit de palpitant`.

Râzând, Jack se \ndep`rt` nep`s`tor \n direc]ia po[tei, \n timpce Caline, furioas`, \[i punea vederile \n po[et`. Dac` Jack nus-ar fi ar`tat atât de detestabil, ar fi rupt-o pe cea care o scriseseAntoniei. Dar acum nu vedea nici un motiv s-o fac`: trebuia s` fiepus la locul lui! {i dac` Antonia \i va spune c` p`trunsese \n vil`f`r` permisiunea lui Gerald Havelock, va avea ce auzi!

C`l`toria de \ntoarcere fu foarte t`cut`. De când ie[ise dinbiroul de po[t`, Jack p`rea fr`mântat de gânduri sumbre. Câtdespre Caline, se decisese s` adopte o atitudine rece [i distant`fa]` de el, dar constat` cu am`r`ciune c` era oricum inutil: Jacknu-i acorda nici o aten]ie.

|ndat` ce ajunser` la vil`, Jack se duse s` se \nchid` \n cameralui, \n timp ce Caline se instal` pe teras` pentru a studia o cartede mitologie greac`. La sfâr[itul dup`-amiezii cobor\ \n port [iprofit` s`-[i pun` la po[t` vederile. Când se \ntoarse peste o or`,vedeta nu mai era acolo. Jack disp`ruse, dar de data asta nu-il`sase nici un bilet cu explica]ii. Era tot \ntr-o dispozi]ie proast`?Sau plecase \n grab`? Pe la ora nou`, cum \nc` nu venise, Calinecin` singur` pe teras` o salat` de crudit`]i, apoi \ncerc` f`r`mare succes, s` se concentreze asupra unui roman. De fapt, nuse putea \mpiedica s` se \ntrebe dac` b`nuielile lui Stefan \nprivin]a lui Jack erau fondate. Cine era \n realitate Jack Kingsley?{i ce f`cea pe insul`? Cuvintele lui Stefan \i revenir` \n minte:„B`nuiesc c` este periculos“. Caline sim]i cum i se accelereaz`


b`t`ile inimii. {i dac` era adev`rat? |[i promise s`-l evite pe câtposibil, pân` când va primi un r`spuns de la Antonia.

A doua zi diminea]`, Caline \[i lu` micul dejun pe teras` cândJack ap`ru \n u[a-fereastr`, \mbr`cat numai \ntr-un slip.

– Bun`, Calypso. Te-ai sculat deja?Caline tres`ri auzindu-i frumoasa voce grav`.Rezist` totu[i tenta]iei de a se \ntoarce, pref`cându-se

concentrat` asupra iaurtului \n care pusese o linguri]` de miere.– Bun`.Dar Jack nu se sinchisi. |naint` pân` la ea [i-[i vâr\ un deget

lacom \n iaurtul ei.– Hmm! Delicios! |]i plac lucrurile dulci, Calypso. B`nuiam.

E[ti tu \ns`]i la fel de dulce ca mierea.– Mai este iaurt \n frigider, dac` vrei.Prezen]a lui Jack o f`cea s` se simt` prost. Abia \ndr`znea s`

ridice ochii spre el, atât de seduc`tor era \n slipul lui bleumarin.– Prefer s`-l \mpart pe al t`u, zise Jack vârându-[i din nou un

deget \n borcanul ei. Ce faci azi?– M` gândeam s` merg la plimbare, declar` Caline cu un aer

evaziv.– Unde?– Nu [tiu exact. Pe falez`.– Cel`lalt versant e mai interesant. {i potecile sunt mult mai

bine amenajate.Jack vorbise pe un ton deta[at, dar nu-[i putea ascunde

complet nervozitatea. De ce voia s-o trimit` pe versantul cel`lalt?se \ntreb` Caline. Se temea s` nu descopere ceva pe acesta? |ntimp ce-[i bea cafeaua, urm`ri cu privirea poteca ce pornea dingr`din` pentru a se pierde printre pini.

72 AUDREY WEIGHT

– Aceast` potec` duce \n vârf? \ntreb` ea.– Da, a[a cred.– Perfect. Am chef s` merg ast`zi, declar` Caline cu un

zâmbet pozna[. A[ vrea s` v`d dac` e posibil s` cobor la aceamic` plaj` care se vede acolo.

– Ce plaj`?– Oh, cred c` e o falez`. De fapt, nu sunt sigur`. Prive[te

acolo.Jack \[i duse mâna la ochi ca s` se apere de razele soarelui.– Vezi pinul acela care are o form` curioas`, aproape de

jum`tatea pantei? Dac` vei cobor\ pe vertical` din acel punct,distingi o mic` pat` alb`. Seam`n` cu o plaj`, nu?

Jack cl`tin` din cap.– Ai o vedere foarte bun`, remarc` el.– Da, r`spunse Caline, cu ochii fixa]i mereu pe pata alb`.Acel golfule] r`m`sese poate neexplorat de ani de zile.

Locuitorii insulei nu p`reau deloc interesa]i de plaje. Cât despreturi[ti, r`mâneau atât de pu]in pe insul`, \ncât nu se \ndep`rtauniciodat` de potecile marcate… Hot`rât lucru, cu cât Caline segândea la asta, cu atât o tenta mai mult aceast` plimbare. Va luacu ea blocul de schi]e, creion de c`rbune [i o cutie de creioanecolorate.

– Voi veni cu tine, declar` Jack din senin. Pu]in` mi[carenu-mi va face r`u.

– Vrei s` vii? exclam` Caline.|n fa]a aerului ei ne\ncrez`tor, Jack se \ncrunt`.– Ce este? Te deranjeaz`?Cum s`-i spun` c` tocmai se hot`râse s` plece la plimbare ca

s` scape de prezen]a lui?


– Nu, nicidecum, r`spunse ea pe un ton \ncurcat. Dar ri[ti s`te plictise[ti cu mine. M` voi instala f`r` \ndoial` \ntr-un col] cucreioanele mele [i nu m` voi mi[ca toat` diminea]a. Nu va finimic palpitant pentru tine.

– Te \n[eli. Nu m` plictisesc niciodat` \n compania uneifemei frumoase.

Caline ro[i u[or. Ochii lui Jack nu mai erau decât dou` fantestr`lucitoare care o fixau cu intensitate [i sem`na cu un tigrucare-[i pânde[te prada. Era oare prudent s` plece pe un drumpustiu cu el?

– Nu-mi place ideea s` te las s` pleci singur` la \ntâmplare,zise Jack. Dac` ]i s-ar \ntâmpla ceva nu mi-a[ ierta-o niciodat`.

– De ce ]i-e team`? C` o s` r`t`cesc drumul?Jack schi]` un zâmbet mali]ios.– Cine [tie? Ai putea fi v`zut` de un duh sau rechemat` \n

mare de Poseidon! {i atunci, ce s-ar \ntâmpla cu mine?– Ai avea vila numai pentru tine.– F`r` tine, n-ar fi acela[i lucru.Ne[tiind cum s` interpreteze remarca lui, Caline se ridic`.– |n orice caz, plec \n cinci minute. Dac` ai inten]ia s` m`

urmezi, ai face bine s` te preg`te[ti.– Detest plec`rile gr`bite, spuse Jack pe un ton dezinvolt.

Pariez c` nici nu te-ai gândit la ce iei cu tine.– N-am nevoie decât de blocul de schi]e.– Ui]i masa de prânz.Caline ridic` din umeri.– Am cump`rat biscui]i la Ilonika. Vor fi de-ajuns.Jack strâmb` din nas.

74 AUDREY WEIGHT

– Doar nu crezi c` o s` prânzesc numai cu câ]iva biscui]i? Neilpoate s-ar mul]umi, dar eu nu!

– Neil are alte preocup`ri \n minte decât stomacul, r`spunseCaline cu demnitate.

– Asta nu m` mir` la el. Dup` cum mi l-ai descris, \mi\nchipui c`-[i petrece toat` masa vorbind despre politic` f`r` s`g`seasc` timp s` se aplece asupra farfuriei!

Jack se ridic` la rândul lui.– Bine, ascult`. D`-mi o jum`tate de or` s` preg`tesc

picnicul. |n acest timp, po]i s` r`sfoie[ti o revist`, de acord?Cum s` reziste unui asemenea zâmbet? Incapabil` s`

rosteasc` un singur cuvânt, Caline se mul]umi s` clatine din cap.Privirea lui Jack, de un albastru ca marea, o tulbura extrem demult. Oare din cauz` c` i se p`ruse c` sesizase \n ei un lic`r detandre]e? Oricum ar fi fost, Jack avea dreptate. Era preferabil s`piard` pu]in timp \nainte de plecare [i s` r`mân` acolo toat`ziua. {i dac` locul \i pl`cea \ntr-adev`r, nimic n-o \mpiedica s` se\ntoarc` singur` \n zilele urm`toare.

|n cele din urm`, pornir` la drum dup` o or`. Jack ducea unco[ plin cu merinde acoperit de un prosop \n carouri ro[ii [ialbe. P`rea c` luase cu el mâncare pentru o armat` \ntreag`. Darv`zându-l mergând cu un pas vioi pe c`rarea pietroas` care[erpuia printre pini, s-ar fi spus c` acel co[ nu era mai greu decâto pan`.

|n timp ce-l urma, Caline nu se putea \mpiedica s` admiremusculatura puternic` a picioarelor lui lungi, bronzate. Eraupicioare de atlet, obi[nuite cu efortul mersului. Neil nu f`ceasport deloc. Considera orice efort fizic drept o pierdere de timp[i prefera s`-[i petreac` weekendurile citind sau discutând


chestiuni demne de interes cu prietenii. Caline \ncerc` s` [i-limagineze mergând pe acest drum, \ntre marea de culoareaturcoazei [i vegeta]ia ars` de soare. Dar imaginea era atât dedeplasat` \ncât, timp de o clip`, fu incapabil` s`-[i aminteasc`chipul lui. Apoi, \l rev`zu cum ar`ta când \l anun]ase c` pleac`\n Grecia, \ncremenit \ntr-o expresie pe jum`tate mirat`, pejum`tate dezaprobatoare. Lui Neil nu i-ar fi pl`cut nici c`lduracare domnea pe insul`, nici lumina str`lucitoare a Greciei. Eraadeptul tonurilor moderate, nesuportând excesele. Nu i-ar fipl`cut nici de Jack.

Caline \ncetini pasul pentru a admira marea care se afla jos.Adora Pikos. Se sim]ea bine \n compania lui Jack. De ce s`pretind` contrariul? De fapt, o atr`sese din ziua când \l \ntâlnise.Dar ceva o re]inuse, o team` greu de definit, care sc`pacontrolului ra]iunii. Fire timid`, Caline \naintase \ntotdeauna \nvia]` cu pa[i mici, pruden]i. Aventura ei cu Marcus fusese primaei nebunie, o nebunie pe care o regretase amar dup` aceea.Dup` acest e[ec sentimental, fugise s` se refugieze lâng` Neil,decis` s` uite acea \nfl`c`rare subit`. Asta fusese a doua gre[eal`.{i-a dat repede seama, de fapt, c` nu va fi niciodat` fericit` cuNeil. Timp de cinci ani, \ncercase \n zadar s` se conformezeimaginii lui despre femeia ideal`. Dar fericirea nu poate exista \nconstrângere. Aici, la Pikos putea s` fie ea \ns`[i [i s` savurezebucuriile simple ale vie]ii: o raz` de soare care-i \nc`lzea spatele,trezindu-i furnic`turi delicioase pe coloana vertebral`, parfumulcimbri[orului amestecat cu cel al pinilor…

Dup` o or` de mers, deciser` s` prânzeasc` la umbra unuim`slin. Ajunser` la locul reperat de Caline, dar nici o potec` nup`rea s` duc` la plaja pe care o z`reau jos.

76 AUDREY WEIGHT

– Poate am putea cobor\, escaladând stâncile? spuse Caline.– Vom vedea curând, dac` nu te superi. Dar mor de foame!

Erai atât de gr`bit` s` pleci \ncât n-am avut timp s` ciugulescnimic.

– Dac` te-a[ fi l`sat s`-]i iei micul dejun, n-am fi plecat \naintede a se \nsera, replic` ea cu un aer ironic. Trebuie s`-]i amintescc` te-am a[teptat o or` pe teras`?

– Este adev`rat. Dar crede-m` c` nu vei regreta!|ntr-adev`r, când scoase proviziile din co[, Caline descoperi

c` adusese salat` de vinete, brânz`, un borcan de m`sline negre,ro[ii [i pâine. Un veritabil festin!

– Ei? }i se pare mai bine ca un pachet de biscui]i?– Mult mai bine.|n timp ce Jack destupa o sticl` de vin grecesc, Caline mu[c`

dintr-o ro[ie bine coapt`, apoi \[i [terse cu dosul palmei pu]insuc care-i cursese la col]ul gurii. Se sim]ea aproape euforic`.Niciodat` nu i se p`ruse o ro[ie atât de delicioas`, nici aerul atâtde parfumat! Jack \i \ntinse zâmbind un pahar de vin. Soarele,care se filtra prin frunzi[ul m`slinului, avea un joc de umbre [ide lumini pe chipul lui. Brusc, b`nuielile pe care le \ncercase \nprivin]a lui i se p`rur` absurde. Dac` m`car n-ar fi trimis aceavedere stupid` Antoniei! Vrusese s` se r`zbune pentru c` otachinase \n leg`tur` cu Neil…

{i, mai ales, pentru c` o s`rutase, \i [opti o voce interioar` [ipentru c` nu putuse rezista pasiunii s`ruturilor lui.

Stefan o pusese \n gard` \mpotriva lui Jack, dar Caline \[id`dea seama acum c` pericolul venea de la ea [i nu de la el. F`r`s`-[i dea seama, c`zuse prad` farmecului acestui b`rbat


misterios, despre care nu [tia nimic. Dar trebuia cu orice pre]s`-[i revin` \n fire. Nu putea face de dou` ori la rând aceea[igre[eal`.

– La ce te gânde[ti, Calypso? Pari vis`toare.Caline ro[i u[or.– Oh… |mi spuneam c` am un noroc nemaipomenit s` fiu

aici! Locul acesta este atât de frumos!Brusc, Jack se aplec` spre ea [i-i a[ez` delicat una din [uvi]ele

rebele \n spatele urechii, atingându-i \n treac`t obrazul.– Sunt fericit c` gânde[ti astfel, murmur` el.Caline deschise gura pentru a vorbi, dar nu ie[i nici un sunet.

Fascinat` de privirea atât de blând` [i atât de luminoas` a luiJack, r`mase nemi[cat`, incapabil` s`-[i desprind` ochii din ailui. Apoi vraja fu \ntrerupt`. Jack se \ntorsese [i contempla mareacu un aer gânditor, cu b`rbia sprijinit` pe un genunchi.

– Cine a avut ideea ingenioas` s` te boteze Calypso? relu` elcu o voce vis`toare. Când te-ai n`scut, p`rin]ii t`i nu puteautotu[i ghici cât de bine ]i se va potrivi acest nume.

Timp de o clip`, Caline se \ntreb` dac` nu cumva râdea de ea,dar vocea lui p`rea sincer` [i chipul ei redevenise serios.

– Tat`l meu, r`spunse ea \n cele din urm`. Pred` limba [iliteratura greac` [i latina. Este un pasionat de mitologie.Petrecea seri \ntregi povestindu-mi legende pân` s` adorm. Amcunoscut Odiseea cu mult \nainte de a putea citi.

– A dat nume de personaje mitice fra]ilor [i surorilor tale?– Nu, numai mie. Cei doi fra]i ai mei se numesc Christopher

[i Colin. Am considerat asta \ntotdeauna nedrept.Jack schi]` un zâmbet ironic.

78 AUDREY WEIGHT

– Este adev`rat. P`rin]ii t`i puteau s`-i boteze Apollo [iAdonis, de exemplu!

Caline izbucni \n râs. Nu [i-i imagina nicidecum pe fra]ii ei,doi tipi solizi, unul profesor de chimie, cel`lalt student lamedicin`, purtând prenume atât de sugestive!

Picnicul se desf`[ur` \ntr-o atmosfer` destins`. Ferici]i denoua lor complicitate Caline [i Jack vorbir` lini[tit de una [i dealta. }ârâitul greierilor, murmurul brizei prin copaci [i zgomotulvalurilor ofereau un fream`t de fond lini[titor.

– Bun. {i acum, dac` n-ai nimic \mpotriv`, voi face câtevaschi]e, declar` Caline.

|nghi]i o ultim` m`slin`, apoi \[i [terse degetele pe un[erve]el de hârtie.

– Deja? Dar e ora siestei! exclam` Jack care-[i scoase tricoul[i se lungi pe spate.

Caline \[i vâr\ mâna \n sacul ei de pânz` \n c`utareacreioanelor de c`rbune.

– Trebuie s` \ncep, dac` vreau s` termin toate schi]ele \naintede a pleca acas`, spuse ea.

„Acas`“. Cât de fals suna acest cuvânt acum! Nimic n-o a[teptala Londra, \n afar` de câ]iva prieteni, apartamentul [i munca deilustratoare. {i când se gândea c` peste dou` luni [i jum`tate vatrebui s` p`r`seasc` soarele [i marea pentru a reg`si atmosferacenu[ie a Angliei! |n clipa asta, i se p`rea imposibil s`-[iimagineze c` vacan]a avea un sfâr[it. {i mai ales s` nu-l mairevad` niciodat` pe Jack!

Dar \ntreaga var` era \nc` \n fa]a ei. La ce bun s`-[i fac` griji?L`sându-l pe Jack s`-[i fac` siesta, Caline se ridic` [i urc` vreozece metri pentru a ajunge la un mic pronontoriu stâncos, de


unde domina m`slinul [i marea albastr`. O dat` instalat`, \ncepuo schi]` a falezei acoperit` de m`slini [i pini, dar sfâr[i prin a\ntoarce pagina, l`sând desenul neterminat. Gândurile i se\ntorceau f`r` \ncetare la Jack… Cum putuse s` cread`, fie [i oclip` c` era implicat \n afaceri necurate? |l z`rea prin frunzi[ulm`slinului \ntins, nep`s`tor pe spate, cu bustul gol oferitsoarelui. }inea ochii \nchi[i [i gura lui schi]a un zâmbet lini[tit.Ce frumos era, abandonat astfel somnului!

Când cobor\ la el dup` o or`, Jack \ntredeschise ochii:– Ei? E[ti mul]umit` cu ce ai f`cut?Caline scutur` trist din cap.– Nu chiar. Am lucrat unele detalii.Slav` Domnului, nu putea [ti c` nu se gândise decât la el, de

atunci…– S` v`d!Caline desenase cu gra]ie de net`g`duit micile flori albe de

mirt cu stamine pufoase [i corolele violete de rozmarin, atât declare [i de exacte, \ncât aproape te a[teptai s` le sim]i parfumul.Schi]a urm`toare reprezenta m`slinul, cu marea mai jos. Prinfrunzi[ul copacului se distingea silueta unui b`rbat lungit. |ncâteva linii, Caline [tiuse s` reproduc` impresia de for]` [ienergie pe care o degaja Jack, chiar când se odihnea.

Jack contempl` schi]ele ei \n t`cere, apoi \nchise blocul dedesen.

– Este excelent.– Nu sunt decât simple schi]e, spuse ro[ind Caline.– Nu fi atât de modest`, Calypso. Ai talent, asta se vede

imediat.

80 AUDREY WEIGHT

Talent? Caline \i arunc` o privire sincer mirat`. Neil se ar`tase\ntotdeauna foarte critic fa]` de lucr`rile ei. Cât despre Marcus,regretase sincer c`-i ar`tase acuarelele!

„S` nu-mi spui c` v` \nva]` s` picta]i atât de conven]ional laInstitut!“, râsese el.

Aceast` remarc` a lui Marcus o descurajase atât de mult \ncâtnu mai pusese mâna pe pensul` \n urm`toarele dou` s`pt`mâni.

– Vino, s` coborâm pe plaj`, propuse Jack cu un surâs larg.– De acord!Strânse repede resturile mesei \n co[, pe care-l puse la

r`d`cina m`slinului, apoi \i f`cu semn s`-l urmeze.– Nu lu`m co[ul? \ntreb` Caline.– Ne va \ncurca. Oricum, vom fi obliga]i s` trecem pe aici

pentru a ne \ntoarce la vil`. Dar nu te nelini[ti. Nimeni nu ni-l vafura!

Caline \[i l`s` sacul lâng` co[ [i-l urm` pe Jack. Coborâr`prudent, ag`]ându-se de crengile copacilor [i de r`d`cini. Dedou` ori, Caline alunec` pe solul argilos [i trebui s` se aga]e deJack. |n cele din urm`, ajunser` la ultimele stânci care d`deau pemica plaj` care sem`na cu un corn, cu nisip alb str`lucitor subrazele soarelui. Apa era atât de limpede \ncât se distingeaupietricelele rotunde care decorau fundul golfului. Jack s`ri penisip [i se \ntoarse spre Caline.

– Aga]`-te de mine! \i ceru el.Cu inima b`tându-i accelerat, Caline \[i puse mâinile pe

umerii lui, \n timp ce el o prindea de talie. Apoi, se l`s` s` cad`\n bra]ele lui. Jack o depuse \ncet pe nisip, re]inând-o lâng` elcâteva secunde \nainte s`-i dea drumul. Tulburat`, Caline seplec` s`-[i scoat` pantofii, evitând astfel s`-i \ntâlneasc` privirea.


– Hai s` facem o baie, spuse Jack.– Nu pot, n-am costum de baie.– {i ce-i cu asta? Ce importan]` are?F`r` s` mai a[tepte, Jack \[i scoase tricoul pe care-l arunc` pe

nisip. Se preg`tea s`-[i scoat` [ortul când \ntâlni privirea speriat`a Calinei.

– Bun, foarte bine. O s`-l p`strez, zise pe un ton iritat. Nuvoiam s` te [ochez.

– E numai, deoarece…Cum s`-i explice c` se sim]ea deja suficient de tulburat` de

prezen]a lui când era complet \mbr`cat.– La urma urmei, faci cum vrei, zise ea \ntorcând ochii. Mi-e

egal.– }i-e egal? Ei bine, mie nu mi-e egal. |]i interzici s` mergi s`

\no]i \n aceast` ap` albastr` [i transparent` de[i mori de dorin]`,pentru unicul motiv c` nu vrei s` te dezbraci \n prezen]a mea! Arfi timpul s` te debarasezi de inhibi]iile tale.

– Brusc, Jack \naint` spre ea [i o ridic` \n bra]e.– De altfel, pentru c` nu vrei s` mergi singur`, o s`-]i dau o

mân` de ajutor! exclam` el pe un ton ironic.– Las`-m`, Jack, protest` ea. E[ti nebun.Caline \ncerc` s` se degajeze, dar bra]ele lui Jack o strângeau

ca o menghin` [i cu cât se agita, cu atât contactul cu el \i stârnea[i mai mult sim]urile. |[i imagin` c`-i va da drumul la treizeci decentimetri adâncime, dar el a[tept` pân` când apa \i ajunsese lajum`tatea coapsei pentru a-i murmura la ureche:

– {i acum, vei cobor\ \n ap` foarte \ncet.Caline sim]i strânsoarea lui sl`bind [i picioarele alunecându-i

\n apa rece. Instinctiv, se ag`]` de el.

82 AUDREY WEIGHT

– Merge? Nu e prea rece?Caline scutur` din cap, incapabil` s` vorbeasc`. Se sim]ea ca

electrizat` la contactul cu acest corp musculos. Când Jack \imângâie ceafa cu vârful degetelor, o str`b`tur` furnic`turidelicioase [i \[i ridic` ochii spre el ca pentru a cere \ndurare.

Jack nu rosti nici un cuvânt, dar o v`paie de pasiune ardea \nochii lui. Vârând o mân` \n p`rul Calinei, \i atrase chipul spre allui, unind gurile lor \ntr-un lung s`rut tandru. Caline l`s` s`-iscape un mic geam`t [i \nchise ochii de pl`cere. F`r` a \ncetas-o s`rute, Jack \ncepu s-o dezbrace, sco]ându-i mai \ntâi tricoul,apoi [ortul de blugi, pe care-i arunc` pe nisip. Caline fu cuprins`de panic`. Ce se \ntâmpla? Era aproape goal` pe o plaj` pustie,la discre]ia unui b`rbat pe care abia \l cuno[tea! Dar zâmbetul pecare i-l adres` Jack [i privirea lui jum`tate admirativ`, jum`tateemo]ionat` \n timp ce-i admira sânii mici [i albi ca ni[teporumbi]e, \i alung` toate temerile.

F`r` s` se mai gândeasc`, se arunc` \n bra]ele lui [i-i c`ut`gura cu o ardoare nou`. Mâinile lui Jack se a[ezar` pe coapseleei, f`când s`-i alunece slipul de satin alb. Când degetele luitrecur` la mângâieri mai senzuale ca cele precedente, Caline \[isim]i corpul luând foc. Dorin]a cre[tea \n ea ca un val deadâncime. Nimic [i nimeni n-o mai putea opri \n aceast` clip`.|n]elegând urgen]a dorin]ei ei, Jack se dezbr`c` la rândul s`u [io \mbr`]i[` cu pasiune.

– E timpul s` plonj`m, Calypso, murmur` el, cu o vocer`gu[it`. Am a[teptat destul.

– S` plonj`m? exclam` Caline, cu sprâncenele ridicate.Dar \nainte s` aib` timp s` reac]ioneze Jack o \mbr`]i[` [i o

târ\ sub ap`.


Capitolul 6

Se ridicar` la suprafa]` \n acela[i timp. Caline, care plonjasecu gura deschis` [i \nghi]ise ap` s`rat`, fu cuprins` de un accesde tuse.

– Din vina ta! protest` ea \ntre dou` sughi]uri. Brut`!|ncepu s`-l stropeasc` abundent cu ap` pe Jack, pân` când

acesta \i ceru \ndurare.– }ine! Asta te va \nv`]a s` nu m` mai ataci! exclam` ea

râzând.Jack \ntinse bra]ul s-o prind`, dar Caline se eschiv` [i plec` \n

craul spre larg. Jack o ajunse u[or din urm`. Plonj` sub ea [i-iprinse picioarele ca s-o duc` la fund. De data asta, Caline erapreg`tit` [i nu \ncerc` s` reziste. Jack o f`cu s` se r`suceasc` [io \nl`n]ui, apoi cu o lovitur` viguroas` de picior pe nisip, seridicar` amândoi la suprafa]`.

– E[ti f`cut` s` tr`ie[ti \n ap`, remarc` el zâmbind.Brusc, puse st`pânire cu l`comie pe buzele ei, lipind-o de el.

Caline l`s` s`-i scape un mic strig`t de surpriz`. Dar ultimele ei

giannijollys

inhibi]ii disp`ruser` o dat` cu hainele. Nu se mai gândea lanimic: nici la Neil, nici la Marcus, nici la promisiunea pe care[i-o f`cuse s` reziste cu orice pre] atrac]iei lui Jack.

– Cred c` sunt vr`jit, Calypso, murmur` acesta din urm`lâng` buzele ei.

Privirile lor se \ntâlnir`, plini de acea[i dorin]` arz`toare, apoiJack \[i trecu un bra] \n jurul mijlocului ei [i \notar` spre ]`rm.Se rostogolir` \n apa c`ldu]` [i apoi pe nisip \mbr`]i[a]i. Jack omângâia din ce \n ce mai senzual, ame]ind-o cu s`rut`rile lui.Incapabil` s`-[i controleze reac]iile pe care le stârnea \n ea,Caline \[i arcuia spatele, gemea, antrenat` \ntr-o spiral`irezistibil`. Din proprie ini]iativ`, coapsele sale se ridicar` \n\ntâmpinarea deliciilor promise de mângâierile lui Jack

– Jack! \l chem` ea, incapabil` s` mai reziste focului care omistuia.

El r`spunse cu ardoare chem`rii ei. Murmurându-i cuvintetandre, corpul lui \l ghida pe al ei, impunându-i ritmul [iantrenând-o \ntr-un ocean de pl`ceri \n care se pr`bu[ir` dup`un timp \ntr-un ]ip`t lung de extaz.

***

R`maser` apoi mult timp unul lâng` altul, f`r` s` se mi[te,savurându-[i fericirea \n t`cere. Cu ochii \nchi[i, Jack se odihneape nisip, cu o mân` pus` cu tandre]e pe um`rul Calinei. Ea se\ntoarse spre el.

– Jack? murmur` ea cu o voce blând`.– Da?Jack deschise ochii [i-i zâmbi cu tandre]e.


– Nu [tiam c`… putea fi atât de…Jack \i puse un deget pe buze ca s-o opreasc`.– Calypso iubit`. Am [tiut \ntotdeauna c` \n tine se afl` o

fiin]` pasionat` care nu cerea decât s` se elibereze de inhibi]ii.E[ti fiica lui Poseidon, nu uita. Nimic [i nimeni nu poate s` te\nc`tu[eze…

Schimbar` un s`rut lung, apoi se \ntoarser` s` \noate \n apatransparent`, f`r` s` vorbeasc`, lega]i de un sentiment debucurie inexprimabil`. Dup` \mbr`]i[`rile fierbin]i, apa \i \nv`luica un v`l pl`cut [i r`coros care le readuse toat` energia. Calineajunse prima la mal. Scutur` hainele [i le \ntinse pe stânci. Pu]in dup`aceea, Jack ie[i din ap` [i se \ntinse pe nisip, cu mâinile sub cap.

Caline \l contempl` cu dragoste. Era pentru prima oar` cândse sim]ea atât de liber` [i natural` cu un b`rbat, liber` s`-lpriveasc`, s`-l ating`, s`-l s`rute. Corpul ei vibra \nc` demângâierile lui voluptuoase [i i se p`rea c` toate sim]urile i se\nzeciser` de când f`cuser` dragoste. Fiecare senza]ie \iparvenea cu o claritate uimitoare: nisipul cald sub picioare,pic`turile de ap` care i se evaporau pe piele, savoarea m`rii pebuze. Ce bine era s` savureze pl`ceri atât de simple!

Cu un suspin de satisfac]ie, Caline se \ntoarse lâng` Jack [i-[ipuse mâna \n a lui. El o duse la buze ca s` depun` pe ea uns`rut, apoi zise cu o voce foarte blând`, f`r` s` deschid` ochii:

– Sper c` nu te sim]i vinovat` fa]` de Neil?– Nu.Caline \[i sprijini capul pe um`rul lui [i \nchise [i ea ochii.– N-am nici un motiv s` m` simt vinovat`. Credeam c` sunt

\ndr`gostit` de Neil dar \mi dau seama acum c` n-am fostniciodat`.

86 AUDREY WEIGHT

– {i el, crezi c` te iubea?Caline r`mase t`cut` câteva clipe \nainte de a r`spunde:– Nu cred. Nu cu adev`rat. |i pl`cea s` petreac` momente

privilegiate cu mine, dar mai presus de orice ]inea laindependen]a lui. De altfel, când mi-am p`r`sit camera destudent` pentru a c`uta un apartament, el n-a pus niciodat`problema s` locuim \mpreun`.

– |n acest caz, \nseamn` c` nu te iubea cu adev`rat. Cât timpa]i fost \mpreun`?

– Cinci ani! – Dar cum ai f`cut s`-l supor]i pe acest tip atâta timp?Caline scoase un suspin.– Din lips` de curaj, f`r` \ndoial`. Când am ajuns la Londra,

m-am sim]it complet pierdut`. Era pentru prima oar` cândlocuiam \ntr-un mare ora[ unde nu cuno[team pe nimeni. L-amcunoscut pe Neil la o s`pt`mân` dup` \nceperea cursurilor. S-aar`tat foarte amabil [i ocrotitor fa]` de mine. M-am l`sat târât` \nurma lui [i nu l-am mai p`r`sit. Era un mod de a m` ap`ra delumea exterioar`. La \nceput, eram foarte \ndr`gostit` de el [iapoi, pe m`sura trecerii anilor, rela]iile noastre au devenit totmai rutiniere.

Jack se ridic` \ntr-un cot [i urm` cu degetul conturulbuzelor ei.

– Ce pierdere de timp, Calypso! N-ai fost niciodat` tentat` s`rupi leg`turile [i s` tr`ie[ti o pasiune?

– Ba da.Caline se \ntinse pe nisip [i \ncepu s` fac` desene.– Dar nu prea mi-a reu[it. |ntr-o sear`, Antonia m-a invitat la

o serat`. Acolo l-am \ntâlnit pe Marcus.


F`cu o pauz`, absorbit` de amintiri. Prima oar` când \lv`zuse, vorbea cu Antonia. {uvi]e fine [i cre]e de p`r blond \ic`deau pe frunte. Avea ochi mari verzi, un nas mic [i drept [ibuze sub]iri. Când zâmbea, \i ap`reau dou` gropi]e \n obraji,dându-i o prospe]ime copil`reasc`. Caline fusese imediatfermecat` de el.

– Era inteligent, spiritual, ambi]ios. M-am \ndr`gostit imediatde el [i m-am aruncat nebune[te \n aceast` poveste. Doream atâtde mult s` tr`iesc o mare aventur`!

Se \ntrerupse câteva clipe. Jack \i respect` t`cerea [i semul]umi s`-i strâng` mâna pentru a-i semnala c` o asculta cuaten]ie.

– Dar Marcus nu era \ndr`gostit de mine cu adev`rat. Mi-amdat seama peste câteva s`pt`mâni. Stabilisem s` lu`m masa\mpreun` la restaurant. De fapt, mi-am petrecut searaa[teptându-l acas`. N-a venit. Am \ncercat s`-l sun, dar nu eraacas`. A doua zi am reu[it s` dau de el la biroul lui. Când mi-aspus c` pur [i simplu a uitat c` trebuia s` ne vedem, am \n]elesc` nu m` iubea.

– {i cu ce se ocup`? \ntreb` Jack, cu o voce \n care se sim]eao mânie surd`.

– Lucreaz` la o editur`. Se pare c` ocupa un post important,dar n-am [tiut niciodat` ce face realmente.

– Hmm. Marcus. Ciudat prenume. Nu m-ar mira s` senumeasc` Marc, \n realitate. E f`r` \ndoial` genul de personajcare nu ezit` s`-[i schimbe prenumele pentru a p`rea interesant.

Caline nu se putu opri s` nu izbucneasc` \n râs.– Da, probabil ai dreptate. Unele prenume au o putere

sugestiv` la care nu rezi[ti.

88 AUDREY WEIGHT

Caline filtr` un pumn de nisip printre degete, cu un aer vis`tor.– Singurul punct pozitiv al acestei scurte aventuri cu Marcus

este c` am reu[it s` \n]eleg c` nu-l iubeam cu adev`rat pe Neil.– Cum a reac]ionat când i-ai spus c` totul s-a terminat cu

Marcus?– S-a ar`tat foarte \n]eleg`tor. Mi-a spus c` am vrut s`-mi

dovedesc independen]a, ceea ce era cât se poate de normal, darc`, \n fond, nu aspiram decât la siguran]`. M-a considerat\ntotdeauna o persoan` prea fragil`, prea vulnerabil` pentru a\nfrunta lumea. Oricum, era gata s` uite tot ce se \ntâmplase [is` relu`m totul de la \nceput.

– Ce mare nobil! remarc` Jack pe un ton sarcastic.– I-am r`spuns c` nici nu se punea problema, c` era prea

umilitor pentru el, dar nici n-a vrut s` asculte. M` suna tottimpul, folosea orice pretext pentru a trece pe la mine, spuneaoricui voia s`-l asculte c` ne \mp`casem. Cred c` dac` r`mâneam\n Anglia, a[ fi sfâr[it prin a-i ceda. C`l`toria aceasta a venit \ntr-adev`r la timp.

Caline f`cu o pauz` \nainte de a continua:– Dar eram departe de a-mi imagina ce se va \ntâmpla.Jack o prinse de umeri [i o \ntoarse pe spate, apoi \i cur`]` cu

delicate]e boabele de nisip care-i r`m`seser` lipite pe pântece.– Sunt fericit c` mi-ai vorbit despre Marcus, spuse el. Am

impresia c` te \n]eleg mai bine.– E trecutul, Jack. |mi dau seama \n prezent pân` la ce punct

m` \n[elasem \n privin]a lui. Nu eram absolut deloc f`cu]i unulpentru altul.

– {i eu sunt sigur de un lucru, Calypso. Noi suntem f`cu]i s`ne iubim.


Caline \i zâmbi [i-[i trecu cu tandre]e bra]ele dup` gâtul lui,cu buzele \ntredeschise, ca petalele unei flori. |[i pecetluir`dragostea printr-un s`rut lung, apoi Jack se ridic` [i contempl`tandru chipul oval al Calinei, micul nas drept [i gura ei senzual`.

– Vreau s`-]i ar`t ceva \nainte de a p`r`si plaja asta, dragosteamea.

– Ce s`-mi ar`]i?|n ochii lui Jack str`lucea acum o lic`rire ciudat`, aproape

fericit`.– O s` vezi. }ine, \mbrac`-te.|i \ntinse tricoul [i [ortul, care se uscaser` deja [i-i \mbr`c`

rapid pe ai s`i. Apoi o lu` de mân` [i o conduse la extremitateaplajei, \n umbra falezei. Caline arunc` o privire perplex` \n jurulei. Ce vroia s`-i arate? Nu era nimic deosebit acolo, decât stânci[i nisip.

– Ce e, Jack? Nu v`d nimic.– A[a crezi tu! Vino s` vezi.O conduse la o stânc` ie[it` \n afar` care ascundea o

deschidere destul de larg` pentru ca cineva s` se strecoare.– Asta-i bun`! O trecere! exclam` Caline, strângând bra]ul lui

Jack.– Nu se vede de pe plaj`, coment` Jack cu un zâmbet

enigmatic. Urmeaz`-m`.Jack se strecur` suplu prin deschiz`tur` [i \naint` \n interior.– Intrarea e pu]in cam \ngust`, dar restul e destul de accesibil.Vocea lui Jack r`sun` \n adâncimea cavit`]ii. Cu inima b`tând

mai repede, Caline intr` la rândul ei [i-l ajunse câ]iva metri maideparte. Interiorul era cufundat \n \ntuneric. Numai o raz` slab`de lumin` ajungea pân` la picioarele lor.

90 AUDREY WEIGHT

– Te voi duce \ntr-un loc pe care nu l-am ar`tat nim`nui,declar` Jack cu o voce grav`. Dar \nainte, vreau s`-mi promi]i c`vei p`stra secretul.

– |]i promit, r`spunse Caline cu o voce emo]ionat`.Jack se aplec` spre ea pentru a-i depune un s`rut pe buze.– D`-mi mâna, spuse. {i ai grij` s` nu te love[ti la cap,

trecerea nu e prea \nalt`.Urmându-i exemplul, Caline se aplec` [i merse de-a lungul

peretelui pe pip`ite.– Cum ai descoperit locul `sta?– Când eram mic, petreceam toate verile la bunica mea. Am

g`sit intrarea \ntr-o zi când am venit s` m` joc aici.|n momentul când \[i termina fraza, ]â[ni lumina, de o

str`lucire orbitoare. Orbit`, Caline clipi de mai multe ori dinochi, \nainte de a distinge o grot` vast`, perforat` de o bre[` princare n`v`lea soarele. Dup` \ntunecimea umed` a intr`rii, Calineavu brusc impresia c` este \nv`luit` de o c`ldur` binef`c`toare.Marea p`trundea \n grot` printr-un tunel subteran [i forma unlac mic \n centru. De jur-\mprejur, eroziunea atacase peretele destânc`, sculptând forme ciudate, care d`deau grotei un aspectaproape supranatural. Pânza de ap` era \nconjurat` de un bancalb de nisip, care p`rea s` nu fi fost niciodat` c`lcat.

– Ce frumos! murmur` Caline, re]inându-[i respira]ia.Jack cl`tin` din cap, cu un zâmet u[or pe buze.– Suntem primii care p`trundem \n grota asta? \ntreb`

Caline.– Nu. Cineva a venit deja \naintea noastr`. Prive[te.|ntinse degetul spre o cavitate mic`, natural`, situat` la

\n`l]ime, \n care str`lucea ceva.


– Ce este?– Vino. Asta voiam s`-]i ar`t.Caline urc` stâncile \n urma lui Jack. Când ajunser` aproape

de cavitate, ochii i se m`rir` de uimire, descoperind un splendidmozaic str`vechi, reprezentându-l pe Poseidon \narmat cutridentul lui. Culorile erau pu]in [terse, dar contururile \[ip`straser` toat` str`lucirea. |n jurul lui Poseidon s`reau \n ap`delfini plini de gra]ie. Jack \i ar`t` o nimf` al c`rui p`r negru era\nconjurat de o coroan` de flori.

– M-a f`cut s` m` gândesc la tine, zise el \ntorcându-se spreCaline.

Dar Caline era atât de emo]ionat` de frumuse]ea str`veche amozaicului \ncât i se t`iase respira]ia.

– O, Jack! Este \ntr-adev`r splendid, reu[i ea \n cele din urm`s` articuleze.

– Nu-i a[a?– Dar de ce se afl` aici acest mozaic?– |mi \nchipui c` grota asta trebuie s` fi fost un templu

consacrat lui Poseidon. Este posibil s` fi fost amenajat cândcultul lui Poseidon era interzis. Sau dac` nu cumva locuitoriiinsulei veneau aici s` aduc` ofrande m`rii. E posibil s` fi fostcelebrate ritualuri aici. Am g`sit cioburi de urcioare [i de oalecare trebuie s` fi servit liba]iunilor.

– {i asta, ce este? exclam` Caline, ar`tând cu degetul unobiect \nchis la culoare, plasat \n fundul unei mici ni[e s`pate \nstânc`.

– O statuet`, r`spunse Jack.O scoase din ascunz`toarea ei [i o \ntinse Calinei. Statueta

din bronz reprezenta un b`ie]el cu o expresie vis`toare [i cu

92 AUDREY WEIGHT

buzele \nghe]ate \ntr-un surâs enigmatic. St`tea \ntr-un picior,cu buclele \ntinse deasupra capului, ca [i cum se preg`tea s`-[iia zborul spre zei.

– Ce frumoas` este! zise Caline. Trebuie s` pre]uiasc` oavere!

– F`r` \ndoial`. Pentru asta o las aici.– Dar Jack! Nu po]i continua mult timp s` ascunzi asemenea

minun`]ii!– De ce nu? Este ceea ce fac de aproape treizeci de ani.– Dar sunt piese de colec]ie. Au o valoare inestimabil`.– Atâta timp cât sunt singurul care cunosc existen]a lor, nu

au alt` valoare decât cea pe care le-o atribui eu [i care n-arenimic de-a face cu cea pe care le-ar atribui-o exper]ii \n obiectede art`.

– Dar trebuie s` aduci la cuno[tin]a speciali[tilor [i istoricilordescoperirea ta. Arta nu apar]ine nim`nui, Jack. Nu po]i s`p`strezi acest mozaic numai pentru tine singur.

– Nu-l p`strez pentru mine, replic` Jack cu o not` de iritare\n glas. |l las acolo unde trebuie s` stea, acolo unde a fost\ntotdeauna. Dac` anun] administra]ia insulei descoperirea mea,vor trimite acest mozaic la un muzeu din Atena, unde oamenii \lvor admira \n spatele unei vitrine. Eu nu vreau s` p`r`seasc`aceast` grot`.

Jack puse o mân` pe um`rul Calinei.– Uite ce frumos e, continu` el. Nu va fi niciodat` la fel de

frumos \ntr-un muzeu. De ce crezi c` a fost creat aici, Caline?R`spunsul e simplu: face parte din aceast` grot`, la fel castâncile [i nisipul. Acest loc e sacru. Nu i se poate lua mozaiculf`r` a-l profana.


Uimit` de vehemen]a lui, de modul cum \[i ap`ra punctul devedere, Caline contempl` din nou nuan]ele de albastru [i ocruale mozaicului. Ea \ns`[i \nv`]ase pictura petrecând ore \ntregi \nmuzee, copiind tablouri vechi. Nu era nedrept ca nimeni s` nuadmire frumuse]ea [i gra]ia acestei opere vechi de secole? Nutrebuia s` se aduc` omagiu artistului care-l crease permi]ând câtmai multor oameni s`-l vad`?

{i totu[i, dintr-un anumit punct de vedere, \l \n]elegea peJack. Iubea prea mult acest loc pentru a accepta s` fietransformat \n sit turistic.

– E[ti singurul care cunoa[te existen]a grotei? relu` ea.– Nu. Spiro a fost deja aici. {i bunica mea cuno[tea trecerea.

Când i-am povestit ce descoperisem, m-a f`cut s`-i promit c` nuvoi spune nim`nui. Este totu[i posibil ca [i al]i locuitori ai insuleis`-l fi explorat. Secretele sunt \n general bine p`strate \ncomunit`]ile mici.

Cum Caline r`m`seser` gânditoare, el ad`ug`:– Nu trebuie s` vorbe[ti cu nimeni despre asta, Caline. Mi-ai

promis.Caline scoase un oftat, apoi cl`tin` din cap.– Se \n]elege.Jack \i zâmbi.– Mul]umesc, zise el simplu. S` mergem. E preferabil s` ne

\ntoarcem acas` \nainte de apusul soarelui.Caline \i \napoie statueta, pe care Jack o puse cu grij` \n

ascunz`toarea ei. Apoi, unul dup` altul, se strecurar` \n trecerea\ntunecat` care ducea spre ie[ire.

94 AUDREY WEIGHT


– Jack?– Da?– |]i mul]umesc c` mi-ai ar`tat aceast` grot`.|[i recuperar` pantofii [i se preg`teau s` p`r`seasc` plaja.

Jack se apropie de Caline [i-i aranj` o [uvi]` de p`r care-i c`dea\n ochi.

– La drept vorbind, nu aveam inten]ia s` te aduc aici. Amconsiderat \ntotdeauna c` este periculos s` \mpar]i un secret cucineva care nu locuie[te pe insul`. Dar \n dup`-amiaza asta…

O lic`rire ap`ru \n fundul ochilor s`i limpezi.– … n-am putut rezista dorin]ei de a-]i \mp`rt`[i secretul

meu.Caline ro[i. Privirile li se \ncruci[ar` un moment mai lung,

apoi Jack se aplec` spre ea s-o s`rute.– S` ne \ntoarcem, zise el. E deja târziu [i ne a[teapt` un

drum lung.

Capitolul 7

Când ajunser` la micul promontoriu unde l`saser` co[ul cuprovizii, apusul soarelui lumina marea cu razele sale ro[iatice.Pornir` la drum \n t`cere. Caline nu putea s` nu se gândeasc` laclipele minunate pe care le petrecuser` pe acea plaj` pustie. |ireveneau imagini \n minte: mâinile bronzate ale lui Jack pe pieleaei alb`, privirea lui arzând de dorin]`, zâmbetul lui str`lucitorcând, \nl`n]ui]i pe nisipul cald, atinseser` apogeele volupt`]ii.

Niciodat` nu-[i \nchipuise c` va face \ntr-o zi dragoste pe oplaj` pustie cu un b`rbat pe care abia \l cuno[tea. {i totu[i, o ficeva! Dac` Neil ar [ti… Dar Caline alung` imediat acest gând dinmintea ei. La naiba cu Neil [i cu prejudec`]ile lui! O subjugasetimp de cinci ani \ntr-o constrângere de care \ncepea cu greu s`se debaraseze. Acum, trebuia s` trag` o linie peste trecut [i s`priveasc` spre viitor.

|n drum, se oprir` pe un versant abrupt de unde se vedea totgolful. Marea str`lucea u[or sub ultimele raze ale soarelui [ifalezele erau inundate \n nuan]e de auriu [i purpur`. Patruveliere navigau \n [ir indian la orizont.

– Prive[te, Jack, zise Caline, ar`tând cu degetul \n aceadirec]ie. E grupul lui Stefan, nu?

– E posibil.Jack \[i duse mâna strea[in` la ochi pentru a se ap`ra de

soare.– Nikki mi-a spus c` sosesc noi stagiari \n diminea]a asta [i c`

Pikos va fi cel mai probabil prima lor escal`.Auzindu-l pe Jack rostind numele tinerei femei americane,

Caline tres`ri. O uitase complet pe Nikki cea zvelt` [i supl`, careavea p`rul blond, lung [i care nu sc`pa nici o ocazie de amonopoliza aten]ia lui Jack. Fu cuprins` imediat de gelozie, caun torent de lav` incandescent`.

– Lucreaz` cu Stefan tot anul? \ntreb` ea, \ncercând s`-[ist`pâneasc` emo]ia.

– Nu, numai din aprilie pân` \n octombrie, r`spunse Jack cuun aer absent. |n restul anului, se ocup` de pensiunea ei dinElve]ia.

– |n timp, trebuie s` fie plictisitor, nu se putu opri s` nuremarce Caline.

Faptul c` [tia exact ce face Nikki o irita. Cuno[tea oare la felde bine via]a ei particular` ca itinerarul profesional?

– Oh, Nikki nu vede lucrurile astfel, r`spunse Jack. Meseria \ipermite s` \ntâlneasc` foarte mul]i oameni [i s` practice sportultot timpul anului, \n condi]ii excelente. Iarna, profit` de pârtiilede schi [i vara de naviga]ie.

– Da, evident, admise Caline cu un aer \n]epat. Dac` \i placesportul, presupun c` e un lucru bun.

Evitând privirea lui Jack, porni din nou la drum. De cereac]ionase astfel? Comportamentul ei era ridicol [i pueril. Cumputea s` se arate geloas` pe Nikki dup` ce tr`ise cu Jack?


Ajunser` la vil` o dat` cu noaptea, obosi]i de drum, darferici]i. |n timp ce Jack se instala \n fotoliul lui pentru a da untelefon, Caline urc` la ea \n camer` pentru a face un du[ [i a seschimba. R`mase mult timp sub jet, \ndep`rtând toate firele denisip r`mase lipite de piele [i masându-[i mu[chii care o dureau.Când ie[i din baie, \nf`[urat` \ntr-un halat confortabil, Caline sesim]i minunat de relaxat`. |[i usc` p`rul, apoi \[i puse o rochiede culoare mov foarte strâns` pe corp. Pielea \i c`p`tase oculoare frumoas` de miere [i ochii ei limpezi, pe pleoapelec`rora aplic` o tu[` liliachie, str`luceau pe chipul ei bronzat. Câtde diferit` se sim]ea de tân`ra femeie care sosise la Pikos cucâteva zile \n urm`, cu tenul palid [i ochii \ncerc`na]i!

Trecând prin fa]a camerei lui Jack, Caline \l auzi fluierând subdu[. Rezist` dorin]ei de a merge la el pentru a se duce \nbuc`t`rie [i a-[i pune un [or]. De când f`cuser` cump`r`turi laIlonika, \nc`perea p`rea mai atr`g`toare. Un co[ de fructe erapus pe masa mic` rotund` din stejar [i proviziile ocupau oetajer` a bufetului. Caline se decise s` frig` un pui la rotisor [i s`preg`teasc` o salat` de ro[ii ca garnitur`.

Când Jack veni pe teras` dup` o or`, luna se reflecta \ntr-omare la fel de neted` ca o oglind` [i aerul era \nmiresmat deparfumul m`slinilor. Cinar` la lumina lumân`rilor, \n farfurii depor]elan pe care Caline le descoperise \ntr-un bufet dinbuc`t`rie. Cum discutau de una [i de alta, Caline se mir` s`constate cât de \n largul ei se sim]ea cu Jack. {i când se gândeac` chiar \n diminea]a aceea se hot`râse s` plece la plimbarepentru a sc`pa de prezen]a lui!

– La ce te gânde[ti? \ntreb` Jack, \n timp ce ea contemplamarea cu un aer vis`tor.

Caline \ntoarse spre el privirea \n care dansau fl`c`rilelumân`rilor.

98 AUDREY WEIGHT

– M` \ntrebam ce s-ar fi \ntâmplat dac` nu m-a[ fi decis s`merg s` explorez plaja aceea, zise cu o voce dulce.

Jack \i adres` unul din zâmbetele sale cele mai irezistibile.– Am fi f`cut dragoste \n alt` parte, r`spunse el lini[tit. M`

decisesem s` te urmez oricare ar fi fost programul tù.– De aceea ai pretins c` nu cuno[ti acea plaj`, când ]i-am

ar`tat-o?– M` temeam s` nu vorbe[ti despre ea cu al]ii. Dac` ai fi

men]ionat existen]a ei lui Stefan, de exemplu, ar fi putut dori s`-[iduc` stagiarii acolo. De aceea ]i-am cerut s` p`strezi secretul.

– Da, \n]eleg. Dar nu crezi c`, oricum, cineva va descoperipân` la urm` grota aceasta? Nu po]i s` faci de gard` zi [i noapte\n fa]a intr`rii.

Jacke cl`tin` din cap cu un aer grav.– M-am gândit la asta. Mai ales când ace[ti arheologi francezi

au debarcat la Pikos s` fac` s`p`turi. Din fericire, [i-au stabilittab`ra pe versantul de nord al insulei, f`r` s` se gândeasc` sèxploreze coasta de sud.

Bù din paharul de vin cu un aer gânditor \nainte de a relua:– |mi dau seama c` e numai un r`gaz. |ntr-o zi, cineva va g`si

grota [i va face cunoscut` descoperirea sa autorit`]ilor grece[ti.Sper c` asta se va \ntâmpla cât mai târziu posibil.

– {i bunicul tù cuno[tea existen]a grotei? \ntreb` ea.– Din p`cate, nu. Dar cred c` a fost mai bine. Nu s-ar fi putut

st`pâni s` nu dezv`luie descoperirea \ntregii lumi aarheologilor!

– Dar mi-ai spus c` bunica ta cuno[tea existen]a ei.Jack schi]` un zâmbet enigmatic.– Sunt sigur c` nu i-a spus niciodat`. |i era, f`r` \ndoial`,

team` s` nu transforme grota \n sit arheologic.


– Bietul de el! {i n-ai fost tentat s`-i spui adev`rul?– A murit cu doi ani \nainte de a face descoperirea. Altfel i-a[

fi spus totul. Abia \mi \nchipui ce reac]ie ar fi avut dac` l-a[ fi dus,ca pe tine \n dup`-amiaza aceasta, \n fa]a mozaicului. Ar fi r`mascu gura c`scat`, desigur…

Caline schi]` un surâs.– Dac` nu m-a[ fi re]inut, a[a mi s-ar fi \ntâmplat [i mie! {tii,

n-am sim]it niciodat` o asemenea emo]ie \n fa]a unei opere deart`. Mozaicul este atât de frumos, \n acea grot` uitat`…

Un lic`r de tandre]e str`luci \n ochii lui Jack.– {i tu e[ti foarte frumoas`, Calypso. Incredibil de frumoas`.

Vino lâng` mine.|mpinse scaunul [i-i f`cu semn s` vin` lâng` el. Caline se

supuse, cu inima strâns`. Jack o lu` de mân` [i o a[ez` pegenunchi.

– Cum faci s` fii atât de seduc`toare? \i murmur` el la ureche.Cu o mân` pe ceaf`, \ncepu s`-i mu[te lobul urechii. Caline

\nchise ochii pentru a se abandona mai bine senza]iilorvoluptuoase care o cuprindeau. Jack \i s`rut` gâtul, apoi urc`\ncet pân` la gur`, \n timp ce cu mâna \i mângâia pielea. CorpulCalinei era din nou \n fl`c`ri. Cum \l putuse b`nui pe Jack c` eraun impostor? Privite acum, dubiile pe care le \ncercase fa]` de eli se p`reau ridicole [i complet nejustificate. Când se gândea c`, \nurm` cu câteva zile, \l spionase, ascuns` \n umbra unui m`slin…

– Jack! exclam` ea deodat`. A[teapt`. Am ceva s`-]i spun.– Hm?– Am f`cut un lucru \ngrozitor.– Ce? murmur` el, lâng` buzele ei.– Când am fost la Ilonika, i-am scris o vedere Antoniei. Eram

foarte furioas` pe tine, bâigui ea.

100 AUDREY WEIGHT

– De când te cunosc, e[ti furioas` pe mine, remarc` Jackzâmbind.

– Da, dar \n ziua aceea i-am scris Antoniei c` te consideramsuspect [i am rugat-o s` verifice pe lâng` Gerald Havelock dac`e[ti \ntr-adev`r invitatul lui.

– {i ce-i cu asta?Lipsa lui de reac]ie o cople[i.– Dar Jack, ri[ti s`-]i cear` s` pleci. A[a cum o cunosc pe

Antonia, va deforma ce i-am scris [i-l va face s` cread` c` m`deranjezi.

Cu un nod \n gât, ad`ug`:– Poate ar trebui s`-i dau un telefon s-o lini[tesc [i s`-i spun

c` totul este \n ordine.– De ce? Dac` Gerald decide s` vin`, asta \]i va oferi prilejul

s`-]i \ntâlne[ti idolul.– Nu vreau s`-l \ntâlnesc. Vreau s` r`mân cu tine.– Credeam c` erai una din admiratoarele lui cele mai

\nfocate. Va fi foarte decep]ionat s` afle c` nu mai dore[ti s`-lcuno[ti.

– Nu-i vorba despre asta, Jack. Mi-a[ repro[a extrem de multdac` te-ai certa cu el din cauza celor ce i-am scris Antoniei.

– Nu-]i face griji, Caline. Eu nu-]i repro[ez nimic.Caline scutur` din cap.– Mi-a[ repro[a dac` te-ar da afar`.– Nu [i dac` ai veni cu mine.Bra]ele lui se strânser` din nou \n jurul ei.– O vei face?– Da, r`spunse ea f`r` s` ezite.– E[ti sigur`? Ce a p`]it Calypso, care ezita s`-[i p`r`seasc`

Anglia natal` pentru a se arunca \ntr-o aventur`?


– Te-a \ntâlnit pe tine! exclam` ea râzând.Jack râse [i el, strângând-o cu dragoste la piept. Apoi

redeveni serios [i-[i cufund` ochii \n ai ei.– Calypso. {i eu trebuie s`-]i m`rturisesc ceva.Dar se \ntrerupse pentru a ciuli urechea. Zgomotul unui

motor de vapor r`suna \n dep`rtare. Caline sim]i c` mâinile luiJack se crispeaz` pe umerii ei.

– Iart`-m`, draga mea, trebuie s` fie Spiro.Se ridicar` amândoi \n acela[i timp [i-[i \ntoarser` privirea

spre mare. La oarecare distan]` de chei, farul unui iahtstr`pungea noaptea. Caline \l examin` pe Jack pe furi[. Aveachipul \ncordat [i privirea b`nuitoare. Ce problem` puteas`-l fr`mânte? |ntâlnirile lui cu Spiro aveau oare vreo leg`tur`cu grota? Câteva momente mai târziu, iahtul acosta [i cinevas`rea pe chei pentru a-l ancora. Pu]in dup` aceea, Spiro ap`rupe sc`ri cu o expresie [i mai \ntunecat` decât de obicei.|ndat` ce-l v`zu pe Jack, \ncepu s` vocifereze ridicând bra]elespre cer.

De[i nu \n]elese nici o boab` din conversa]ie, Caline ghici c`se \ntâmplase ceva grav. Jack \l chestiona pe Spiro pe un ton sec,ca [i cum voia s` [tie situa]ia \n cele mai mici detalii. Evident,Spiro dorea ca Jack s` mearg` cu el undeva. Jack p`ru s` ezite unmoment, apoi se \ntoarse spre ea cu un aer stingherit.

– Trebuie s` plec, Calypso. E foarte important.– S-a \ntâmplat ceva la grot`?Chipul lui Jack se crisp`.– De ce m` \ntrebi asta?– Pentru c` e singurul lucru care pare c` are importan]`

pentru tine! exclam` ea.

102 AUDREY WEIGHT

De ce nu-i spunea ce se \ntâmpla? Brusc, Caline se sim]icople[it` de un sentiment de frustrare [i de ciud`. Nu avea\ncredere \n ea?

Jack veni la ea [i-i lu` fa]a \n mâini.– Nu spune asta, Calypso. {tii bine c` nu-i adev`rat.O s`rut` pe buze cu mare delicate]e, apoi \i mângâie obrazul

cu vârful degetului.– Deocamdat`, nu pot s`-]i spun mai mult. |mi pare r`u.|nainte de a-i l`sa timp de replic`, se \ntoarse la Spiro [i

disp`rur` \n noapte.O dat` singur`, Caline se l`s` s` cad` pe scaun, cuprins` de

triste]e. Plecase f`r` s`-i dea cea mai mic` explica]ie. De ce? |[iasuma un pericol? La acest gând, sim]i un fior de spaim`. Numais` nu i se \ntâmple ceva!

Ceva \i spunea c` aceast` plecare subit` avea leg`tur` cugrota. Nu-i spusese Jack c` Spiro cuno[tea existen]a mozaicului?Degeaba \ncercase s`-[i alunge prejudec`]ile din minte, darb`rbatul acesta nu-i inspira \ncredere. Din ce motiv avea Jackde-a face cu acest tip cu o mutr` bun` de spânzur`toare?

Un val de gânduri i se \nvârteau \n minte. |ncercând o nevoiesubit` s` se mi[te, Caline \ncepu s` strâng` masa. Dup` ce\ngr`m`di farfuriile, paharele [i tacâmurile \n chiuvet`, sp`l`repede vesela [i apoi se \ntoarse s` se a[eze pe teras`. Florile pecare le pusese \ntr-o vaz` de ceramic` albastr` degajau unparfum delicios. Calinei \i veni brusc ideea s` le duc` la ea \ncamer`. Oricum, nu servea la nimic s` a[tepte \ntoarcerea luiJack pentru c`, f`r` \ndoial`, nu va reveni \nainte de miezulnop]ii. Lu` vaza [i merse la ea \n camer`, având grij` s` nu verseapa pe sc`ri. Dar când se preg`tea s` o pun` pe noptiera ei,


\nghe]`. Vaza era aproape de aceea[i m`rime cu statueta dingrot`. Brusc, \[i aminti unde \l v`zuse pe Jack manipulând unobiect de aceea[i dimensiune, cu mii de precau]ii.

Era a doua zi dup` sosirea ei, când \l v`zuse pe chei \ncompania lui Spiro. Acesta din urm` \i \nmânase un pachetambalat cu grij`, pe care Jack \l dusese \n interiorul vilei. Cecon]inea acel pachet? Cu pu]in noroc, poate se mai g`sea \nc`aici.

Concentrat` asupra gândurilor ei, Caline puse vaza pe mas`[i se a[ez` pe pat. Acest pachet ar fi putut cu siguran]` s` o fac`s` \n]eleag` ce se \ntâmpla. Era vorba de o a doua statuet`? Darde ce Jack o ascunsese \n vil`, când \i subliniase importan]ap`str`rii intacte a grotei?

Exista desigur, o explica]ie posibil` la toate aceste expedi]iinocturne misterioase, dar Caline refuza s` o cread`. Jack nu eracu siguran]` capabil de a[a ceva! Totu[i, f`r` voia ei, Caline\ncepu s` reflecteze la aceast` perspectiv`. Dac` Jack [i Spiro sedeciseser` s` vând` obiectele pre]ioase din grot` pe pia]aneagr`? Asta ar explica de ce Jack se temea c` secretul s`u puteafi divulgat. De altfel, dac` ea nu s-ar fi decis s` exploreze plaja,i-ar fi vorbit vreodat` de grot`?

Inima i se strânse la gândul c` Jack ar fi putut s-o mint`; darla urma urmei, ce [tia despre el, \n afar` de faptul c` era unamant minunat?

Pe de alt` parte, Jack \i oferise o explica]ie plauzibil` \nprivin]a grotei. Atunci, de ce s` caute mai departe? Aceast`poveste cu traficul de statuete p`rea pu]in prea romantic`pentru a fi adev`rat`.

Trebuia totu[i s` caute misteriosul pachet? Poate c` nu con]ineadecât o sticl` de whisky! Dar dac` totu[i con]inea altceva?

104 AUDREY WEIGHT

Incapabil` s` reziste mai mult curiozit`]ii, Caline cobor\ \nsalon [i \ncepu s` exploreze sertarele [i dulapurile. Era st`pânit`de un sentiment de culpabilitate, dar nu mai putea da \napoi.Trebuia s` [tie cine e Jack. Din salon nu afl` nimic. Urc` laprimul etaj pentru a scotoci \n camerele neocupate, dar nu seafla nimic \n [ifoniere, nici sub paturi. R`mânea camera lui Jack.

Cu mâna pe clan]a u[ii, Caline ezit` din nou. {i dac` a[tepta\ntoarcerea lui? Jack va accepta probabil s`-i spun` ce con]ineapachetul livrat de Spiro. Dar cum s` [tie dac`-i spune sau nuadev`rul? Haide, trebuia ac]ionat cât mai era \nc` timp. Dac` i-arfi vorbit deschis lui Jack despre pachet, l-ar putea ascunde acolounde nu l-ar mai fi g`sit niciodat`… Luându-[i inima \n din]i,Caline deschise u[a.

Camera lui Jack era o \nc`pere mare cu pere]ii zugr`vi]i \nalb, mobilat` sobru \n stilul local. Un pat larg, acoperit de opilot` de damasc ocupa centrul. Caline c`ut` mai \ntâi \n[ifonier, f`r` rezultat. Observ` atunci un cuf`r vechi lâng` unperete, sub un tablou. Cuferele nu serveau oare pentru aascunde comori? Cu inima b`tându-i tare, Caline deschisecapacul cuf`rului din lemn masiv [i-[i re]inu respira]ia. Pachetulera acolo, aranjat cu grij`, \ntre dou` teancuri de cear[afuri.Caline \l ridic` delicat [i-l puse pe pat, apoi cu degetetremurânde, desf`cu ambalajul, având grij` s` nu rup` hârtia.Era o statuet` de lemn, aproape identic` celei din grot`. Aparent,cele dou` statuete erau perechi. Tr`s`turile figurii erau sculptatecu aceea[i delicate]e [i Caline \i g`sea aceea[i expresie pu]invis`toare pe care o admirase la cealalt` figurin`. Brusc, \i d`dur`lacrimile.

De ce \i ascunsese Jack existen]a acestei a doua statuete?Pretinsese c` nu este interesat de valoarea comercial` a acestor


obiecte. Dar, \n acest caz, de ce nu l`sase statueta \n grot`? Existao parte de sinceritate \n ceea ce-i spusese pe plaj`?

Devenise oare amantul ei pentru a se asigura de t`cerea ei?Caline ref`cu pachetul [i-l puse la locul lui \nainte de a se\ntoarce \n camera ei. Va a[tepta \ntoarcerea lui Jack ca s`-i cearèxplica]ii.

Dar, epuizat` de o zi bogat` \n emo]ii, Caline sfâr[i prin aadormi. Când se trezi a doua zi diminea]`, temerile ei seestompaser` [i reac]ia ei i se p`ru ridicol` [i dispropor]ionat`.Pu]in ru[inat`, se gândi c` Jack va descoperi c` intrase \n cameralui. L`sase oare totul \n ordine? Nu uitase s` netezeasc` pliurilepilotei \nainte de a ie[i? G`sise o statuet` [i ce-i cu asta? Poate c`Jack o adusese acas` pentru a o examina \n condi]ii mai bune.De aici pân` s` trag` concluzia c` voia s-o vând`, era un pas…Trebuia s`-l acuze c` e traficant de opere de art`? Toate asteapentru c` era furioas` deoarece \[i petrecuse restul serii singur`.

Trebuia s`-i m`rturiseasc` lui Jack c`-i scotocise camera? Ar fimai cinstit. Dar, pe de alt` parte, Caline se temea de reac]ia sa.Putea s` nu mai aib` niciodat` \ncredere \n ea? F`r` s` [tie \ns` ces`-i spun`, Caline \[i puse o rochie [i plec` \n cùtarea lui Jack.

|l g`si \n buc`t`rie, aplecat asupra unui blocnotes pe carescrisese deja câteva rânduri. |ndat` ce o v`zu intrând, un zâmbet\i lumin` fa]a.

– Calypso! Abia a[teptam s` te v`d \n diminea]a asta! Tocmai\]i scriam un bilet.

Se ridic` pentru a veni s-o ia \n bra]e. Toate dubiile care oasaltaser` pe Caline noaptea trecut` se evaporaser` imediat.Când Jack puse st`pânire pe buzele ei, \l l`s` fericit` s` simt`c`ldura corpului sù lâng` al ei, ame]it` de parfumul pu]inpicant al apei lui de toalet`.

106 AUDREY WEIGHT

– Plecai? \l \ntreb` ea când buzele lor se desp`r]ir`.– Da, voiam s` m` duc \n port s` cump`r pe[te proasp`t

pentru cin`. {i de data asta, eu fac mâncarea. Vrei s` mergi cumine? Lu`m micul dejun la tavern`.

Cum s` reziste unui zâmbet atât de luminos?– De acord, r`spunse Caline. M` duc s`-mi iau p`l`ria.|n timp ce mergeau pe c`rarea care [erpuia printre m`slini,

Caline se decise s` abordeze subiectul care-i st`tea pe inim`.– La ce or` te-ai \ntors acas`?– Trebuie s` fi fost ora unu. Am venit la tine \n camer`, dar

dormeai adânc. N-am avut inima s` te scol. De fapt, nu dorin]a\mi lipsea ad`ug` el cu un zâmbet fermec`tor.

– Totul s-a… petrecut bine?Chipul lui Jack se \ntunec`. P`ru c` se gânde[te câteva clipe

\nainte de a r`spunde.– Pentru a fi cinstit, nu tocmai.Ochii Calinei se umbrir` de nelini[te.– Ce se \ntâmpl`, Jack?– Dac` vrei s` a[tep]i pân` disear`, \]i promit s`-]i explic

totul. |]i convine?Caline sim]i o u[urare imens`. Jack \i va spune totul. |n seara

aceea, misterul statuetei va fi elucidat. |ndat` ce-i va explica ce\nsemnase escapada din noaptea trecut`, \i va m`rturisi c`intrase \n camera lui [i-i va cere iertare.

– Bine. Ne-am \n]eles. Vorbim despre asta la cin`.Când ajunser` s` vad` portul, velierele pe care le observaser`

\n ajun erau ancorate la chei.– Am avut dreptate. Stefan a revenit, observ` Caline, ar`tând

cu degetul \n direc]ia portului. Sunt velierele lui.Jack se \ncrunt`.


– Da, \ntr-adev`r. Dar m` mir` c` mai sunt aici la ora asta. Deobicei, ridic` ancora la primele lic`riri ale zorilor.

De data asta, echipajul nu p`rea preg`tit s` plece. Cea mai mareparte a stagiarilor se bronzau, lungi]i pe punte, \n timp ce al]ii\ntindeau lenjerie pe o frânghie suspendat` \ntre dou` catarge,discutând cu voio[ie. Caline \i observ` atunci pe Stefan [i Nikki.Erau a[eza]i pe terasa tavernei [i p`reau \n plin` discu]ie. Piciorullui Nikki, acoperit cu un bandaj, se odihnea pe un taburet.

– Ohe! exclam` americana \ndat` ce-i v`zu apropiindu-se.Veni]i s` sta]i cu noi.

– Bun` ziua, Nikki, zise Jack cu un aer vesel. Ce ]i s-a\ntâmplat? }i-ai sucit glezna?

|n timp ce Jack se apleca spre ea s-o s`rute, Stefan se ridic`s-o \ntâmpine pe Caline.

– |ncântat s` te rev`d Caline. Ce mai faci?Decis` s`-l induc` \n eroare pe Jack, Caline \i adres` cel mai

fermec`tor surâs al ei.– Foarte bine, mul]umesc.Stefan se mul]umi s`-l salute pe Jack cu un semn scurt din

cap, \nainte de a se rea[eza.– N-ai cunoscut-o \nc` pe Nikki, mi se pare? o \ntreb` Stefan

pe Caline.Aceasta se for]` s`-i zâmbeasc` lui Nikki, dar nu primi \n

schimb decât o privire ostil`. Era clar, chiar dac` nu [tia ce se\ntâmplase \ntre ea [i Jack, c` Nikki o considera drept o rival`.

– Ei bine, poveste[te-ne ce ]i s-a \ntâmplat, Nikki, relu` Jackpe un ton c`lduros.

– Am c`zut [i mi-am luxat glezna.Nikki \[i puse un cot pe mas`, excluzând-o astfel pe Caline

din discu]ie.

108 AUDREY WEIGHT

– Este vina mea, continu` ea cu accentul ei t`r`g`nat care-itr`da originea californian`. Am alergat \n partea din fa]` a vasuluica s` cobor o vel` [i mi-am prins piciorul \n ni[te corzi.

Izbucni \n râs.– {i când m` gândesc c` chiar \n ziua aceea am ]inut un

discurs \ntregului echipaj despre precau]iile pe care trebuie s` ]ile iei la bordul unui velier. S` te ui]i unde pui piciorul f`ceaparte din primele recomand`ri! M-am acoperit de ridicol.

– Te doare? \ntreb` Caline, care nu voia s` par` insensibil` lanecazurile lui Nikki.

– Atâta timp cât ]in piciorul ridicat, este suportabil. Dar\ndat` ce sunt la bord, e un infern. Dac` nu am grij`, to]i ar c`lcape piciorul meu.

Jack \i adres` un zâmbet comp`timitor. Caline sim]i imediatun junghi de gelozie [i trebui s` se re]in` s` nu fac` vreuncomentariu sarcastic. O glezn` luxat`, nu era totu[i sfâr[itullumii!

– Tocmai ne \ntrebam dac` Nikki n-ar face mai bine s`r`mân` la ]`rm câteva zile, remarc` Stefan.

|n fa]a chipului s`u cinstit [i deschis, Caline se \ntreb` \nc` odat` de ce Jack se ar`ta atât de ostil fa]` de el.

– Nu vrem s` \ncerce s` manevreze cu o glezn` bandajat`. {iapoi, noii no[tri stagiari se descurc` foarte bine. Cred c` m` potdescurca singur cu ei \ntr-o croazier` de câteva zile.

– {tii cât m` sup`r` asta, Stefan. E atât de important s` asiguricoordonarea \ntre echipe, mai ales \n primele zile. {i tu vei fiprea ocupat ca s-o faci…

– Nu-]i faci griji, Nikki. Totul va fi bine. Nu dorec decât caglezna ta s` se vindece cât mai repede posibil.

Nikki scoase un oftat.


– O s` m` plictisesc, singur` aici.– Dar nu, haide, interveni Stefan. Jack se va ocupa de tine.

Nu-i a[a Jack?Acesta din urm` \ncuviin]`.– Bine\n]eles. N-ai de ce s`-]i faci griji pentru ea.Nikki se \ntoarse spre Jack cu un surâs radios, care str`punse

inima Calinei ca o s`geat` \nveninat`.– O! Jack! {tii c` mi-ar pl`cea? S` r`mâi cu mine \n momentul

\n care velierele vor pleca. Mi-e groaz` de desp`r]iri [i nu m` v`dr`mând singur` pe chei fluturând batista.

– |n]eleg.Caline \[i d`du seama c` strânsese din pumni pentru a-[i

st`pâni furia. Sclifoselile lui Nikki o iritau, dar nu la fel de multca atitudinea lui Jack. De la venirea lor la tavern`, nu avea ochidecât pentru Nikikki. Este adev`rat c` tân`ra femeie era deosebitde atr`g`toare, cu p`rul ei blond lung care flutura pe umeri.Purta o bluz` bleumarin cu decolteul adânc [i un [ort alb care-ipunea \n valoare picioarele bronzate. |n compara]ie cu ea,Caline se g`sea \ngrozitor de palid` [i de prost \mbr`cat`. De cenu-[i pusese rochia de satin bleu-turcoaz decât aceast` fust` debumbac \nflorat`, ale c`rei culori p`reau decolorate?

Posomorât`, \l urm`rea pe Jack \n timp ce Katerina le serveacafea. Se \n[elase \n privin]a lui? Prezen]a lui Nikki lâng` ei of`cea s`-[i pun` unele \ntreb`ri. Jack p`rea c` simte o marepl`cere s` stea la taclale cu ea. {i asta nu era deloc uimitor! Nikkiera atât de vesel`! Caline se gândi c` \n compara]ie cu ea trebuias`-i par` extrem de serioas`. Nu se va plictisi curând de firea eirezervat` pentru a prefera exuberan]a lui Nikki?

– De ce n-ai veni s` petreci câteva zile la vil`? \i propuse elbrusc. Caline [i cu mine ne-am putea ocupa de tine.

110 AUDREY WEIGHTgiannijolys

Vexat`, Caline \[i \ntoarse privirea pentru a-[i ascunde ciuda.Cina lor de \ndr`gosti]i r`mânea balt`! Nikki, ai c`rei ochistr`luceau de bucurie, \[i oferi totu[i luxul s` se lase rugat`.

– Acas` la tine Jack? E[ti foarte amabil. Dar asta risc` s`-]icomplice via]a. Nu vreau s`-]i creez griji suplimentare.

– Bine\n]eles c` nu, replic` Jack, f`r` m`car s-o consulte dinpriviri pe Caline. Vom fi \ncânta]i s` te avem oaspete. O s` nedistr`m bine, to]i trei.

– Adev`rat? E[ti atât de amabil, Jack gânguri Nikki. Nu-i a[a,Stefan?

– Absolut.Nikki puse o mân` peste cea a lui Jack.– Sunt atât de fericit`! Mi-era atât de team` s` petrec trei zile

plictisindu-m`, a[teptând \ntr-o camer` de gazd`!Ochii ei verzi se \ntoarser` spre Caline, care se for]` s`

p`streze un chip de marmur`, apoi reveni la Jack.– Am o idee minunat`. De ce nu mi-ar ]ine Caline locul?Se \ntoarse din nou spre Caline, cu un lic`r de triumf \n

fundul ochilor.– Stefan inten]iona s`-]i propun` s` organiz`m \mpreun` cu

ceilal]i un gr`tar. Dar o croazier` de câteva zile va fi mult maiamuzant`.

– Bine\n]eles, supralicit` Stefan. De ce nu m-am gândit maidevreme?

F`r` a-i l`sa timp Calinei s` replice, continu`:– Te-ai putea instala \n cabina lui Nikki. Vom avea velierul

numai pentru noi, pentru c` sunt mai pu]ini stagiari s`pt`mânaasta.

Se \ntoarse din nou spre Nikki cu un aer jovial.


– Ai dreptate, Nikki. Nu v`d de ce Jack [i cu tine nu v-a]idistra bine \mpreun`.

A[adar, Stefan se gândea [i el c` Jack [i Nikki doreau s` fiesinguri, numai ei doi…

Jack arbora o min` sumbr`.– Trebuie s` lucrezi la ilustra]iile tale, Caline. Nu cred c` e cel

mai bun moment s` pleci \n croazier`.– Va avea timp s` recupereze la \ntoarcere, Jack, interveni

Nikki. Ar fi p`cat s` rateze o ocazie atât de frumoas`!Caline ezita. Nu avea chef s`-i lase partea frumoas` lui Nikki.

Dar, pe de alt` parte, Jack \i propusese s` stea la vil` [i asta f`r`s`-i cear` acordul. Ce concluzie trebuia s` trag`?

– Haide, Caline. Las`-te tentat`, insist` Stefan. Timpul eperfect. Naviga]ia va fi foarte agreabil`.

– Caline a venit aici s` deseneze, remarc` Jack. Nu ca s`navigheze.

Stefan ridic` din sprâncene, contrariat.– Oricum, nimic nu m` \mpiedic` s`-mi iau blocul de schi]e,

declar` Caline cu o not` de sfidare \n glas. Cred c` ai dreptate,Stefan. Ar fi o prostie s` nu profit de aceast` ocazie.

– Atunci, e da?Caline d`du din cap.– Accept cu mare pl`cere. Croaziera \mi va schimba ideile.– Genial! exclam` Stefan.S`ri imediat \n picioare.– S` mergem s`-]i lu`m sacul, Nikki. Vom preveni echipajul

c` vom face apelul \ntr-o or`. Asta \]i va l`sa suficient timp s` tepreg`te[ti, Caline?

Cu un nod \n gât, Caline \ncuviin]` cu un semn din cap.Dumnezeule, de ce acceptase aceast` invita]ie? Dar acum eraprea târziu s` dea \napoi.

112 AUDREY WEIGHT


Când Nikki reveni, [chiop`ta cu atâta sârguin]` \ncât Jackhot`r\ s-o duc` \n bra]e pân` la vil`. Dinspre partea ei, Caline seocupa de sacul ei.

– E[ti un \nger, Caline, exclam` Nikki cu cel mai fermec`torzâmbet al ei.

„{i pe deasupra \[i bate joc de mine“ \[i zise Caline strângânddin din]i.

Ca de obicei, Nikki monopoliz` aten]ia lui Jack pe totparcursul, ceea ce lui nu p`ru s`-i displac`. Dimpotriv`! Râdeamult [i nu pierdea ocazia s-o tachineze pe Nikki privindstâng`cia ei. Totu[i, când se \ntoarse spre Caline, privirea \idevenea dur`.

„De ce m` prive[te astfel? Totul este din vina lui, se gândiCaline profund iritat`. Dac` nu s-ar fi ar`tat atât de atent cuNikki, n-a[ fi acceptat niciodat` invita]ia lui Stefan.“

Cu inima grea, se gândi c` Nikki [i Jack vor cina f`r` \ndoial`la lumina lumân`rilor pe teras`. {i dup` aceea, ce se va\ntâmpla? Vor urca \n camera lui Jack? Nebun` de gelozie, Calineiu]i pasul sub pretextul c` Stefan o a[tepta [i-i anun]` \n trecerec` va l`sa sacul lui Nikki pe culoar. Apoi, f`r` s` a[tepte, travers`livada de m`slini cu pa[i mari [i trânti u[a vilei dup` ea.

Capitolul 8

Caline urc` \n fug` \n camera ei [i-[i strânse \n grab` celecâteva lucruri de care avea nevoie. |n momentul \n care cobor\scara, Jack ap`ru \n hol.

– Calypso! Trebuie s` vorbim. |]i datorez explica]ii.Caline \[i strânse instinctiv sacul cu lucruri la piept [i

continu` s` coboare treptele.– Asta poate s` a[tepte. Oricum, ce importan]` are?– Ce vrei s` spui cu asta?– Nu [tiu nici cine e[ti, nici ce faci aici, Jack [i m` \ntreb dac`

vreau s` [tiu.– }i-am promis c` \]i voi spune totul \n seara asta.– Dar acum ai alte planuri, nu-i a[a? murmur` ea pe un ton

caustic. Nu-]i face griji. Voi a[tepta.Brusc, Jack \i prinse \ncheietura mâinii [i i-o strânse pân` la

durere.– N-am \ncredere \n Stefan, murmur` el printre din]i.– {i eu am mai mult` \ncredere \n el decât \n tine. El, cel

pu]in, nu m-a min]it niciodat`.

– Nu te-am min]it!Ochii lui Jack, de un albastru de o]el, aruncau fulgere. P`ru

c` vrea s`-i spun` ceva când Nikki \[i f`cu apari]ia pe culoar.– Vila asta este splendid`, Jack! exclam` ea vesel`.Caline sim]i imediat menghina sl`bindu-i \ncheietura mâinii.

Profit` de ocazie s`-l ocoleasc` pe Jack [i s` se \ndrepte spre u[ade la intrare. Când s` ias`, se \ntoarse spre el.

– Te las s` te ocupi de invitata ta, \i zise cu o voce [uier`toare.Arat`-i cât de amabil e[ti când cineva [tie cum s` te ia!

O expresie de uimire [i totodat` de mânie ap`ru pe chipul luiJack, dar \nainte de a putea s`-i r`spund`, Caline trânti u[a. Avutotu[i timp s-o aud` pe Nikki invitându-l pe teras` \nainte de acobor\ sc`rile.

Cu obrajii sc`lda]i \n lacrimi, Caline merse poticnindu-se pec`rare, apoi trânti poarta gr`dinii [i cobor\ alergând spre port.Nu se opri decât când ajunse \n pia]eta satului pentru a-[i [tergelacrimile [i a-[i rec`p`ta suflul. Nu se putea prezenta \ntr-oasemenea stare \n fa]a stagiarilor lui Stefan! Dar spre marea eiu[urare, când ajunse pe chei celelalte trei veliere se \ndreptau cuajutorul motoarelor spre intrarea portului. Stefan se agita peultimul velier, strigând ordine celor doi stagiari de vreo dou`zecide ani. Din fericire pentru Caline, era prea ocupat pentru a-iremarca ochii \nro[i]i [i expresia ab`tut`.

– |n sfâr[it, iat`-te, Caline! exclam` el cu un zâmbet larg. Urc`repede, suntem gata de plecare.

|i lu` cu un gest prompt saco[a [i o ajut` s` se urce pepasarel`.

– Bun venit la bord! |n cele din urm` totul s-a aranjat deminune, nu-i a[a? {tiam c` Nikki spera s` poat` sta la vil`, dar nu


m` gândisem s` te propun \n locul ei. Ideea a fost excelent`. Jack[i Nikki sunt \ncânta]i s` fie \n sfâr[it singuri [i eu s` te ampartener`.

Se aplec` spre ea pentru a-i murmura la ureche:– Cât despre tine, nu trebuie s` fii sup`rat` c` scapi de

compania lui Jack pentru câteva zile. {tiu c` nici tu nu-l ai lainim`.

– Oh! Lucrurile se aranjaser` \ntre noi, r`spunse ea cu o vocegâtuit`.

Dar Stefan nu auzi ce-i spusese. Se dusese s` se instaleze lapror` pentru a dirija manevra.

Oricum, nu putea fi sup`rat` decât pe ea \ns`[i, se gândi ea,nefericit`. Era vina ei dac` Stefan crezuse c` \i face un bine. Când\l \ntâlnise la Ilonika, \l l`sase \ntr-adev`r s` \n]eleag` c` nu era\n termeni buni cu Jack.

Dar de ce acceptase s` plece \n croazier`? De ce? |ndat` ceie[ir` din port, briza umfl` pânzele [i vasul \ncepu s` se \nclinepe o parte. A[ezat` \n spate, Caline contempla marea cu un aerabsent. Nu putea s` se gândeasc` la nimic altceva decât la Jack [ila Nikki.

„Sunt \ncânta]i s` fie \n sfâr[it singuri numai ei doi“ spuseseStefan. Aceste cuvinte \i sfâ[iau inima. A[adar, Nikki prev`zuses`-i cear` ospitalitate lui Jack? Caline se \ntreb` dac` \[i luxase\ntr-adev`r glezna sau dac` nu inventase acest pretext pentru afi invitat` de Jack. F`r` \ndoial`, \i va cere s-o duc` pân` la pat,pentru c` \nc`perea ei se g`sea la etaj? La acest gând, pe Calineo trecu un fior de ghea]`. Nu-i era greu s` [i-o \nchipuie pe Nikki\n bra]ele lui Jack, p`rul ei blond lung plutindu-i pe spate, ochiiei verzi fixa]i asupra lui, oferindu-se s`rut`rilor. Ce b`rbat ar

116 AUDREY WEIGHT

putea rezista unei asemenea invita]ii? Nikki nu era numaifrumoas`, era vesel` [i amuzant`. De altfel, Jack era s`-iaprecieze mult umorul.

|n timp ce se afla \n prada acestor gânduri sumbre, Stefanveni la ea pe punte.

– E[ti complet vis`toare, Caline, remarc` el, luând loc lâng`ea. La ce te gânde[ti?

Caline ridic` din umeri [i-[i puse b`rbia pe genunchi.– La nimic \n mod deosebit. Marea m` face melancolic`.Stefan schi]` un zâmbet.– Cum po]i fi melancolic` atunci când soarele str`luce[te [i

apa este atât de transparent`? Nu e minunat?Caline cl`tin` din cap f`r` convingere. Dar privind \n jurul ei,

observ` c` unul din stagiari termina de coborât pânzele.– Ne oprim deja?– Da. Am reperat un golfule] cu câtva timp \n urm`. }i-am

promis s` facem explor`ri. Iat` ocazia s` descoperim o plaj` pe carepoate nimeni n-a c`lcat-o \nc`. Ne ducem acolo cu barca. Vino!

Când se ridic` s`-l urmeze, Caline \[i d`du seama cu spaim`c` ancoraser` chiar \n fa]a plajei unde fusese cu Jack. Maideparte, pe falez`, se z`rea vila Athena, pe jum`tate acoperit` deplante c`]`r`toare. Inima ei se strânse. Numai s` nu descopereStefan grota! Jack ar fi capabil s` cread` c` \l tr`dase [i c` \ldusese din proprie ini]iativ`. De altfel, dac` mai era la vil` nusc`pase s` observe c` unul din veliere se \ndrepta spre micaplaj`. Doamne, ce va crede? Trebuia s`-l \mpiedice neap`rat peStefan s` exploreze aceast` plaj`.

Caline \l ajunse la spatele vasului, unde verifica materialelede scufundare.


– Cunosc plaja asta, Stefan. E foarte mic` [i f`r` prea mareinteres. Nu cred c` este potrivit` pentru gr`tar.

Ridicând capul, ochii lui o fixar` cu intensitate.– Ai v`zut grote aici? Am f`cut multe scufund`ri pe aceast`

coast` [i am g`sit deseori grote subterane.Caline nu se putu \mpiedica s` ro[easc` u[or.– Nu. Din câte mi-aduc aminte, nu existau. De fapt, plaja asta

nu avea nimic deosebit de atr`g`tor.Stânjenit`, se pref`cu absorbit` \n contemplarea peisajului

pentru a evita s`-i \ntâlneasc` privirea. Dar Stefan r`maseinflexibil.

– Atâta timp cât suntem aici, s` mergem. Poate vomdescoperi ceva.

Caline nu putu face altceva decât s` coboare \n barcapneumatic` legat` \n spatele velierului. Stefan i se al`tur` [idezleg` barca. Apoi se a[ez` pe mica banc` central` [i \ncepu s`vâsleasc`.

Caline spera \n mod confuz c` va face cale \ntoars` când \[i vada seama c` plaja era minuscul`, dar Stefan vâsli cu hot`rârepân` la ]`rm. |ndat` ce barca ajunse pe nisip, s`ri din ea. |n timpce f`cea turul plajei, Caline se a[ez` pe nisip, emo]ionat` s`reg`seasc` locul unde \n ajun, Jack [i cu ea se iubiser`. Cu ochiifixa]i pe sol ca [i cum c`uta acolo urma corpurilor lor, Caline \[iaminti pasiunea care-i dusese pe amândoi spre culmile pl`cerii[i volupt`]ii. |n bra]ele lui Jack, dragostea se trezise \n ea cu toat`for]a, cu toat` intensitatea. Va mai cunoa[te oare \ntr-o zi opl`cere atât de des`vâr[it`? Nimic nu era mai pu]in sigur, acum.La ora asta Jack era poate \n bra]ele lui Nikki.

118 AUDREY WEIGHT

Cu inima str`puns` de durere, \[i \ntoarse privirea de laaceast` plaj` cu nisip alb pentru a privi \n direc]ia falezei.Brusc, \l v`zu pe Stefan. Ajunsese aproape de intrarea grotei.Caline \[i ]inu respira]ia, \ntrebându-se dac` va descoperibre[a. Dar el trecu prin fa]a stâncii care o ascundea f`r` s` seopreasc` [i merse de-a lungul plajei pân` la mare. Acolo,escalad` câteva stânci [i scrut` cu aten]ie fundul apei, ca [i cumc`uta ceva precis.

Dup` câteva minute, Caline \l v`zu u[urat` venind spre ea.– Aceast` plaj` nu este lipsit` de farmec! exclam` el.Cu ochii fixa]i asupra Calinei, p`rea c`-i pânde[te reac]ia.– Mi se pare mai frumoas` decât prima oar` când am venit

aici. Poate este o chestiune de lumin`?Vocea nu-i tremurase, dar \[i sim]ea inima b`tând s` se rup`.– |n orice caz, relu` Stefan, plaja asta ar putea fi foarte

potrivit` pentru un gr`tar. Este orientat` spre sud [i ad`postit`de vânturi. Este exact ce ne trebuie.

Cu un nod \n gât, Caline \[i reprezent` plaja pus` ladispozi]ia tuturor navigatorilor \ncep`tori pe care Stefanavea s`-i recruteze \n cursul sezonului. }ipetele [i râsetele lorvor tulbura lini[tea ei. {i, \ntr-o zi sau alta, cineva va descoperiintrarea grotei.

– R`mâne faptul c` accesul este dificil. Velierele vor fiobligate s` ancoreze destul de departe din cauza stâncilor,obiect` ea.

Stefan o privi cu aten]ie.– Da, ai dreptate. M` \ntreb dac` nu putem g`si ceva mai bun.

Cine [tie, cu pu]in noroc, vom descoperi plaja ideal` \n cursulcroazierei noastre.


Caline fu cuprins` de o u[urare imens`, dar se for]` totu[is`-[i ascund` emo]ia. |mpinser` barca pneumatic` \n ap`, apoiStefan o ]inu cât timp Caline se urc` la bord. Vântul se pornise[i valuri mici \ncre]eau suprafa]a apei.

– Sunt sigur c` te vei distra bine \n cursul zilelor urm`toare,declar` Stefan care vâslea viguros \n direc]ia velierului. Mult maimult decât dac` ai fi r`mas la vil`. Grupul din aceast` s`pt`mân`este foarte simpatic.

Caline \[i l`s` privirea s` r`t`ceasc` de-a lungul coastei, pân`la micul cub alb al vilei Athena. Se gândi cu invidie c` Jack [iNikki erau probabil instala]i pe teras` [i se bronzau pe[ezlonguri. Lui Nikki pu]in \i p`sa c` nu participa la gr`tar! Vorcina oare la lumina lumân`rilor pe teras` sau vor alege salonul,mai intim [i mai confortabil? Caline alung` acest gând din minte.Trebuia s` \nceteze s` mai fie obsedat` de Jack. Oricum, f`cusealegerea invitând-o pe Nikki. |ntorcându-se spre Stefan, reu[i s`schi]eze un zâmbet.

– {i eu, Stefan, sunt convins` c` aceast` croazier` va fi foartereu[it`.

|n realitate, zilele care urmar` fur` cele mai lungi [i cele maiplicticoase din via]a ei. A[a cum spusese Stefan, noii stagiariformau un grup de b`ie]i de via]`, veseli, simpatici [i nostimi.Caline f`cu tot ce putu ca s` se amuze [i s` râd` \n compania lor,dar inima nu-i era acolo. Jack \i lipsea extrem de mult. Era atâtde ner`bd`toare s`-l revad`!

Totu[i, Stefan se ar`ta foarte atent fa]` de ea. Când ochestionase pe plaj`, avusese o impresie ciudat`, ca [i cumdescoperea brusc un alt Stefan decât cel pe care credea c`-lcunoa[te, dar imediat dup` aceea, impresia disp`ruse. Plaja

120 AUDREY WEIGHT

aceea o f`cea s` se simt` ciudat [i s`-[i \nchipuie Dumnezeu [tiece. |i fusese atât de team` s` nu descopere grota!

|n orice caz, avertismentul lui Jack \n privin]a lui Stefan i sep`rea complet de ne\n]eles. Dac` l-ar fi v`zut \n mijloculstagiarilor, prietenos [i jovial, [i-ar fi schimbat cu siguran]`p`rerea. |n mai multe rânduri, \i d`duse de \n]eles c`-i pl`cea,dar Caline ignorase mereu aluzia. Desigur, Stefan era uncompanion fermec`tor, dar nu avea ochii lumino[i ai lui Jack,nici zâmbetul lui.

De când p`r`siser` Pikos, nu trecea o or` f`r` s` se \ntrebe cef`ceau \n acel moment Jack [i Nikki. Erau \ntin[i pe nisip sau\nl`n]ui]i la malul apei? O s`rutase oare Jack? |ncerc` f`r` preamare succes s` schi]eze câteva peisaje, dar chipul lui Jack sfâr[eaprin a-i ap`rea \ntr-un loc sau altul al lucrului ei. |[i d`dea seamac` nu-i era deloc dificil s`-l deseneze din memorie. Fiecare micdetaliu era gravat \n mintea ei: aluni]a de pe obrazul drept,ridurile minuscule care-i marcau col]urile ochilor, o mic`cicatrice pe care o avea deasupra sprâncenei. Când desenul eraterminat [i-i privea chipul cu expresia ironic`, o cuprinse osuferin]` profund` [i corpul \i ardea de dorin]` s`-l revad`.

Zilele treceau cu o \ncetineal` descurajant`. Când, \n cele dinurm`, ajunser` s` vad` micul port Pikos [i [irul de case albem`rginind faleza, Caline \[i sim]i inima plin` de bucurie. |ncursul acestei croaziere, admiraser` locuri splendide, falezeabrupte cu stânci aproape roz, coline acoperite de chiparo[i, deportocali [i l`mâi, \n vârful c`rora se ridica uneori câte o capel`mic` \n \ntregime alb`, golfuri cu ape adânci [i calme, m`rginitede plaje fascinante. {i, totu[i, f`r` Jack, aceste locuri i sep`ruser` triste [i f`r` via]`. Era pentru prima oar` dup` trei zile,când se sim]ea atât de emo]ionat` de frumuse]ea unui peisaj.


Dup` o jum`tate de or`, toat` lumea era la tavern` pentru abea un ultim pahar. Caline profit` s`-[i ia r`mas-bun de lastagiari, care urmau s` ia avionul chiar a doua zi, unii spre StateleUnite, al]ii spre Anglia sau Australia [i s`-i mul]umeasc` lui Stefan.

– Sunt fericit c` te-ai distrat bine \n compania noastr`, Caline,\i spuse el.

Caline \l privi uimit` pe Stefan, dar expresia lui p`ru pedeplin sincer`. Nu sesizase triste]ea ei… Se felicit` \n sinea eipentru talentele de actri]` [i \[i lu` r`mas-bun de la micul grup,cu sacul pe um`r.

|n timp ce urca o str`du]` cu casele v`ruite \n alb, auzir`sunând o voce grav` \n spatele ei. Spre marea ei surpriz`, se\ntoarse pentru a-l descoperi pe Spiro, care alerga \n direc]ia ei,tamponându-[i fruntea cu batista. Ce voia de la ea? Caline se\ncrunt`, imaginându-[i c` voia s`-i transmit` vreun mesajpentru Jack, dar când ajunse la vreo zece pa[i de ea, v`zu c` aveani[te scrisori \n mâna dreapt`. Vorbind, ar`t` cu degetul sprelarg, unde se vedea feribotul care f`cea naveta o dat` pes`pt`mân` \ntre Pikos [i Ilonika.

– Aceste scrisori au venit cu feribotul? \ntreb` ea.Spiro cl`tin` din cap. Caline se \ndoia c` \n]elesese ce-l

\ntrebase, dar se mul]umi cu aceast` explica]ie. Spiro \i \ntinsescrisorile [i-i spuse din nou ceva \n grece[te. F`r` \ndoial`, \icerea s` le duc` la vil`, ceea ce \l scutea s` mai mearg` el \nsu[ipân` acolo.

– Bine. O s` i le dau lui Jack.Spiro zâmbi – Caline constat` cu uimire c` chipul lui

devenea aproape agreabil când zâmbea – [i-i f`cu un mic semncu mâna \nainte s` coboare din nou spre port.

122 AUDREY WEIGHT

Mergând, Caline examin` plicurile. Toate erau adresate luiGerald Havelock, cu excep]ia uneia, care-i era destinat`. Calinerecunoscu imediat scrisul drept [i strâns al Antoniei. Fu cât pe ces` rup` plicul ca s-o citeasc` imediat, dar se r`zgândi. Scrisoareaputea a[tepta. Era gr`bit` s`-l vad` pe Jack. {i dac` nu era acolo?Dac` plecase s` se plimbe cu Nikki? Cuprins` de panic`, Caline\ndes` scrisorile \n buzunar [i iu]i pasul.

Când ajunse la vil`, era o lini[te total`. Cu inima b`tându-imai repede, \mpinse u[a salonului. Jack [i Nikki erau instala]i \nfotolii [i citeau lini[ti]i. Un fond de muzic` pl`cut` provenea dela un mic magnetofon pus pe masa joas`. P`reau atât de relaxa]i[i \n largul lor \ncât b`nuielile Calinei reap`rur` imediat.

– Calypso! exclam` Jack, ridicându-se din fotoliu.I se adresase pe un ton vesel, dar când se apropie, chipul i se

\ntunec` [i se \n`spri.– Te a[teptam, zise pe un ton pu]in t`ios.– Am v`zut velierele venind, interveni Nikki.Ea abandon` revista [i se ridic` din fotoliu, cu regret parc`.– Plec, Jack. Stefan trebuie s` m` a[tepte.|ntorcându-se spre Caline, ad`ug`:– V-a]i distrat bine?– A fost foarte pl`cut, mul]umesc, r`spunse Caline, cu un

nod \n gât.– Eram sigur` c` o s`-]i plac`. Stefan este un minunat [ef de

grup. Cu el, nu te plictise[ti niciodat`.– Este adev`rat. Cred c` tot grupul a apreciat modul \n care

a organizat aceast` croazier`.Jack propuse atunci s-o conduc` pe Nikki pân` la cap`tul

drumului. Caline \i strânse mâna, puse scrisorile pe m`su]`,


lâng` magnetofon [i-[i duse sacul \n camer`. Nu voia s` [tie dac`Jack o va s`ruta pe Nikki \n momentul desp`r]irii. Privirea luirece [i distant` o demoralizase complet. Voia s`-i dea de \n]elesc` totul se terminase \ntre ei? Caline \[i puse sacul pe pat [icobor\ imediat pe teras`. Nu avea dispozi]ia s` fac` ordine. |ntrecere, lu` scrisoarea Antoniei, care r`m`seser` \n salon. |ndefinitiv, va avea tot timpul s-o citeasc`. Desp`r]irea dintre Jack[i Nikki risca s` fie lung`…

Caline se instal` \ntr-un fotoliu din gr`din` [i rupse plicul cudegete tremurânde. Ce nervoas` era! Inima \i b`tea cu putere \ntimp ce desp`turea scrisoarea.

„Drag` Caline, citi ea.|mi pare r`u pentru surpriz`! Eu care eram atât de mul]umit`

c`-]i g`sisem un loc unde s` stai gratuit… Dar cum a[ fi pututghici c` Gerald \[i va anula plecarea \n ultimul moment?

Derutat`, Caline reciti primul paragraf. Ce \nsemnau toateastea?

Când am vrut s-o \ntreb pe Stella dac` Gerald era de acords` te g`zduiasc`, ea tocmai plecase \ntr-o c`l`torie. Am \ncercats` dau de ea de mai multe ori la hotel, dar f`r` succes. Era\ntotdeauna plecat` la \ntâlniri! |n cele din urm` m-am s`turat[i am luat cheia. Oricum, eram sigur` c` nu va fi nici oproblem`, deoarece f`cusem rezervarea de avion pentruGerald. N-am vrut s`-]i spun c` n-am reu[it s` vorbesc cu Stella,nici cu Gerald, altfel, cum te cunosc, ai fi anulat totul [i te-ai fi\ntors la Neil…“

Caline sim]i o transpira]ie rece curgându-i pe spate. Cupulsul accelerat, \[i continu` lectura.

124 AUDREY WEIGHT

„|n orice caz, lucrurile par s` se fi aranjat. A fost cât pe ce s`fac un atac când Gerald mi-a telefonat de la Ilonika dup` sosireata, dar s-a ar`tat absolut fermec`tor [i m-a asigurat c` era \ncântats` te aib` ca invitat`. Cât despre Stella, era furioas` pe mine,pân` când a primit o scrisoare de la Gerald. {tii ce-i scria? Amvisat \ntotdeauna s` v`d o nimf` ie[ind din ape [i dorin]a mi s-a\mplinit \n sfâr[it. L-ai impresionat sau ce s-a \ntâmplat? |n fine,presupun c` \l cuno[ti mai bine decât mine, pentru c` i-ai citittoate c`r]ile. Va trebui s`-mi \mprumu]i [i mie una la \ntoarcereata“.

Caline se foi \n fotoliul ei, consternat`. Scrisoarea continuape partea cealalt` a filei.

„Am râs mult dup` primirea vederii tale. |mi imaginez cemutr` ai f`cut când ai \n]eles c` Jack [i Gerald erau una [i aceea[ipersoan`! Gerald ]ine mult s`-[i p`streze lini[tea la Pikos, deaceea [i-a luat o identitate fals`. De fapt, nici eu nu [tiam, altfelte-a[ fi ]inut la curent. Stella a fost foarte mirat` c` [i-a anulatc`l`toria la Los Angeles. I-a spus numai c` o problem`important` \l re]inea pe insul`. Nu-]i spun \n ce \ncurc`tur`ne-a pus. Am petrecut o zi \ntreag` pentru a \ncerca s`-i anuleztoate rezerv`rile.

Draga mea, trebuie s` fii \n al nou`lea cer c` ]i-ai \ntâlnit \nsfâr[it idolul.

Pariez c` nu e deloc a[a cum ]i-l imaginase[i. Trebuie s` m`binecuvântezi c` am fost f`r` s` vreau la originea acestei\ntâlniri. Vacan]` pl`cut`. Te \mbr`]i[ez cu drag,

Antonia“


Scrisoarea c`zu din mâinile Calinei \n timp ce \ncerca s`-[irevin`. Cum putuse s` fie atât de oarb`? Ar fi trebuit s` ghiceasc`de mult!

Cu obrajii \n fl`c`ri, Caline \[i aminti prima lor discu]ie la vil`.Jack trebuie s` fi râs când ea, cu toate ghearele scoase, \i luaseap`rarea lui Gerald Havelock. Ce spusese atunci? „Este o fiin]`generoas`, sensibil`, un scriitor ie[it din comun“.

Pr`bu[it` complet dup` cele aflate, Caline ridic` scrisoarea,tremurând. Se sim]ea tr`dat`, umilit`. Jack trebuie s-o fi g`sitdestul de stupid` c` nu ghicise nimic.

Dar cum ar fi putut b`nui? „Pariez c` nu e deloc a[a cum ]i-limaginase[i!“ Antonia nici nu [tia cât de bine spusese! Ea crezuse\ntotdeauna c` Gerald Havelock era un b`rbat serios [i a[ezat,care \[i cânt`rea fiecare cuvânt \nainte de a vorbi. Cât despreJack, el lua via]a piepti[. |i pl`cea s` râd` [i s` se amuze, s`plonjeze \n valuri [i s` exploreze grote misterioase.

|n timp ce-[i rememora toate momentele petrecute cu el,umilin]a ced` treptat loc furiei. Jack \[i b`tuse joc de ea, nici maimult, nici mai pu]in. F`r` \ndoial`, fusese \ncântat s`povesteasc` prietenilor lui c` o admiratoare pu]in naiv` \l pusese\n gard` \mpotriva unui individ foarte dubios care st`tea la el \nabsen]a sa… [i care nu era altul decât el \nsu[i!

Brusc, Caline tres`ri. Pa[ii lui Jack r`sunau pe culoar. Nikkitrebuie s` fi plecat \n sfâr[it. Caline puse scrisoarea \n plic [i ovâr\ \n buzunar. Apoi \nchise ochii pref`cându-se c` sebronzeaz`. Cramponate de bra]ele fotoliului mâinile \i tremurau.

– Ei bine? f`cu vocea grav` a lui Jack.F`r` s` se \ntoarc`, ea \n]elese c` r`m`sese \n picioare \n

cadrul u[ii-fereastr`. Vocea \i tr`da enervarea.

126 AUDREY WEIGHT

– Ei bine, ce?– Te-ai distrat bine \n compania lui Stefan? M` a[teptam s` te

\ntorci ieri.– Stefan ne-a propus o zi suplimentar` pentru a vizita o

insul` pu]in mai \ndep`rtat` r`spunse ea t`ios. Oricum, n-amavut impresia c` Nikki [i cu tine v-a]i plictisit \n absen]a mea.

Jack ignor` remarca ei pentru a \ntreba pe un ton sarcastic:– Stefan a ob]inut cel pu]in ce voia? Nikki mi-a spus c`-[i

schimb` \nso]itoarea la fiecare croazier`. Tabloul lui devân`toare trebuie s` fie impresionant.

– Stefan nu este a[a!– O! nu. Uitasem. E amabil [i prevenitor, la fel ca prietenul

nostru Neil. Presupun c` e[ti atras` de genul `sta de b`rba]i,insipizi, dar amabili.

– N-a fost nimic \ntre mine [i Stefan! protest` Caline. S-acomportat ca un gentleman.

– Nici o singur` plimbare romantic` mân` \n mân` pe o plaj`pustie?

– Nu.– Min]i!Cu ochii arzând de furie, Jack \naint` pân` la ea.– Abia a]i plecat [i a]i mers pe plaja noastr`. Nikki a observat

velierul [i v-am v`zut, pe Stefan [i pe tine, \ndep`rtându-v` spregolfule] \n barca pneumatic`. Cum l-ai convins s` mearg` acolo?I-ai spus c` [tii un loc foarte agreabil pentru a face dragoste?Spune-mi ce s-a \ntâmplat?

De data asta, Caline se ridic` [i \i ]inu piept, cu ochiistr`lucind de furie.


– Nu s-a \ntâmplat nimic. {i nu i-am spus un cuvânt despregrot`. Am f`cut chiar tot posibilul s`-l conving s` nu mearg` peplaja aceea, dar n-a vrut s` asculte. Voia s-o exploreze pentruviitorul s`u gr`tar.

– Ce-a]i f`cut pe plaj`?– Nimic.– A]i r`mas totu[i un sfert de or`…„M-am gândit la tine, fu cât pe ce s`-i spun`. M-am gândit la

tine [i la clipele minunate pe care le-am petrecut \mpreun`“. |nloc de asta, r`spunse:

– Am r`mas pe plaj` \n timp ce Stefan f`cea turul locurilor.N-a g`sit grota.

– Bun. {i dup` aceea?– Stefan a decis c` plaja a prea mic` pentru a organiza un

gr`tar [i am plecat.Caline se duse [i se sprijini cu spatele de peretele vilei.– De ce toate aceste \ntreb`ri? relu` ea. Am impresia c` sunt

supus` la un adev`rat interogatoriu de poli]ie.– Cineva a intrat \n grot`, declar` Jack cu o voce surd`.Caline p`li.– Cum?– Au luat o parte din mozaic.– O! nu. L-au spart?Jack scutur` din cap.– A fost o treab` de expert. N-a luat decât o buc`]ic`. Cel care

a dezlipit bucata [tia ce f`cea. Dup` p`rerea mea, vrea s`-levalueze pe pia]a neagr`.

128 AUDREY WEIGHT

– Dar… bâigui Caline. Nu-l b`nuie[ti pe Stefan de…– Cine altcineva vrei s` fie?– Nu [tiu. Ar putea fi oricare. Spiro, de exemplu. L-am

considerat \ntotdeauna cam dubios.– Crezi c` po]i recunoa[te un criminal dup` \nf`]i[are? |]i

\nchipui poate c` to]i sunt cu o cicatrice pe obraz [i prost ra[i,ca \n filme? Ce naiv` e[ti, Calypso. |n orice caz, Spiro este scosdin cauz`. Am o \ncredere absolut` \n el.

– Ai anun]at poli]ia?– Bine\n]eles c` nu. }i-am explicat c` nu vreau nici un fel de

publicitate \n jurul acestei grote. Dac` anun]`m poli]ia, povesteava ajunge \n ziarele de a doua zi. Spiro [i cu mine ne-am decis s`ne ocup`m noi \n[ine de problem`.

– Dar ace[ti indivizi sunt poate periculo[i, zise Caline cu unaer nelini[tit.

Jack schi]` un zâmbet u[or.– {i eu pot fi periculos.Caline \[i aminti cuvintele lui Stefan: „|l b`nuiesc c` este

periculos“ [i se sim]i str`b`tut` de un lung fior.– Cum po]i fi sigur c` Stefan ar putea fi \n spatele \ntregii

pove[ti?Jack ridic` din umeri.– Nu sunt sigur. E doar o impresie. Escalele sale la Pikos sunt

tot mai frecvente. {i nu ]i-am spus c` un vas de bronz [i ostatuet` au disp`rut acum o lun`. Stefan era pe insul` \n acelmoment, ceea ce mi-a trezit b`nuielile. A putut foarte bine s` leascund` pe unul din veliere. Dup` aceea, nimic mai u[or decâts`-i cear` unuia din stagiarii lui s` duc` un pachet \n bagajelesale pentru un prieten care locuie[te \n Anglia.

Caline scutur` din cap.


– Nu, nu cred. De altfel, Stefan nu m-a p`r`sit \n acestetrei zile de croazier`. N-a putut s` se duc` s` dezlipeasc`mozaicul.

– Era cu tine dou`zeci [i patru de ore din dou`zeci [i patru?– Nu, nu tocmai… A plecat cu barca o dat` sau de dou` ori

s` fac` scufund`ri. Asta când am fost acosta]i la Ilonika. Defiecare dat` a lipsit câteva ore.

– {i n-ai b`nuit nimic?– Nu. {i eu te-am crezut când mi-ai spus c` plecai la pescuit!

De ce trebuia s` n-am \ncredere \n Stefan?Jack se \ncrunt`.– N-ar fi trebuit s` te las s` pleci cu individul `la. }i-am spus

s` n-ai \ncredere \n el.– Mi-ai spus multe lucruri, Jack. Dar sincer, nu mai [tiu ce

trebuie s` cred.Ochii lui Jack se \ntunecar`.– Se pare c` ai mai mult` \ncredere \n Stefan decât \n mine.

Totu[i, suntem lega]i unul de cel`lalt, Calypso. Ai uitat deja? Sauasta nu \nseamn` nimic pentru tine?

|n timp ce se apropia, Caline ridic` spre el ochii str`lucind defurie.

– Cum ai vrea s` am \ncredere \n tine, Jack, când nu mi-aispus numele t`u adev`rat?

Brusc, se duse s` caute scrisorile adresate lui GeraldHavelock, care r`m`seser` pe m`su]a din salon [i i le arunc` lapicioare.

– }ine. Iat` coresponden]a ta.Jack le ridic` [i citi numele \nscris pe plicuri, cl`tinând din cap.

130 AUDREY WEIGHT


– Tu e[ti Gerald Havelock, nu-i a[a?– Da, r`spunse el grav. Cum ai aflat?– Mi-a scris Antonia. Era convins` c` [tiam deja. |n orice caz,

]i-ai b`tut joc de mine. Asta m` va \nv`]a s` nu m` mai ar`t prea\ncrez`toare.

– Nu este ceea ce crezi. Nu mi-am b`tut joc de tine, Calypso.Jack f`cu un pas spre ea, dar Caline se refugie de partea

cealalt` a mesei.– A, nu? Atunci, spune-mi un lucru: Jack Kingsley se poart` \n

acela[i fel când se nume[te Gerald Havelock? Sau joac` un altrol? Care dintre ei este cel adev`rat?

– |l [tii bine, Calypso, r`spunse el calm.– Nu, nu mai [tiu!Brusc, Caline \i \ntoarse spatele [i-[i ascunse fa]a \n mâini

pentru a da frâu liber durerii. Cu ochii sc`lda]i \n lacrimi, bâigui:– Credeam c` [tiu cine este Jack, dar \n realitate m` \n[elam.

M-ai min]it de la \nceput.

Capitolul 9

– Nu te-am min]it, replic` Jack. Numele meu este JackKingsley. Gerald Havelock nu este decât un pseudonim.

– Dar mi-ai vorbit despre el ca [i cum exista cu adev`rat, \l\nvinov`]i Caline. }i-ai b`tut joc de mine. N-am \ncetat s`-]i spuncât de generos [i inteligent \l g`seam [i tu, \n tot acest timp, temul]umeai s` rânje[ti.

Jack f`cu \nconjurul mesei, for]ând-o s` se retrag` \ntr-un col]al terasei, sub crengile unui l`mâi.

– Bun, de acord. Recunosc c` asta m-a amuzat un timp,recunoscu el. Totu[i, aveam inten]ia s`-]i spun. Dar\mprejur`rile n-au fost favorabile.

– Trebuia s` te gânde[ti \nainte! Te-ai \ntrebat cel pu]in cevoi sim]i aflând cine erai cu adev`rat? Cum era de presupus c`voi reac]iona? Credeai c`-]i voi zâmbi larg [i-]i voi spune: „Nu tenelini[ti, Jack. Nu e[ti cel pe care-l credeam, dar asta nu-inimic“?

– |mi pare r`u c` te-am f`cut s` suferi, Caline, zise Jack cu ovoce mai blând`. Aceast` poveste cu numele n-are nici oimportan]`, crede-m`. Nu m-am amuzat jucând un rol. Eram a[acum sunt de obicei.

– A[ fi preferat ca tu s` fii acela care s`-mi spun` adev`rul.– Urma s`-]i spun totul \n noaptea când Spiro a venit s` m`

caute cu mari riscuri. |]i aminte[ti de acea noapte, Calypso?Te-ai a[ezat pe genunchii mei [i m-ai s`rutat. Apoi mi-ai spus c`nu doreai s`-l \ntâlne[ti pe Gerald Havlock [i c` preferai s` r`mâicu mine. Sentimentele mele fa]` de tine nu s-au schimbat dinnoaptea aceea. Sunt \nc` acelea[i.

Caline \[i mu[c` buzele ca s` nu izbucneasc` \n plâns. Cuochii str`lucind de lacrimi, replic`:

– |n cazul acesta, de ce ai invitat-o pe Nikki? Te plictiseai dejacu mine, a[a-i?

– A[ putea s`-]i r`spund exact acela[i lucru. Ai s`rit s` accep]iinvita]ia lui Stefan când ai fi putut foarte bine r`mâne la vil`.

– Nu, n-am avut de ales. Tu m-ai f`cut s` \n]eleg limpede c`voiai s` r`mâi singur cu Nikki.

– Nu-i adev`rat! replic` Jack cu vehemen]`. Voiam s` r`mâi.– Nu asta a fost impresia pe care am avut-o.Jack scoase un oftat adânc.– Aveam motive \ntemeiate s` doresc s-o g`zduiesc.– Da, b`nuiesc!– Nu este nicidecum ceea ce crezi!Jack o privi cu un aer grav.– Din p`cate, nu-]i pot spune mai mult. |n orice caz, po]i s`

m` crezi pe cuvânt. Nu s-a \ntâmplat nimic \ntre mine [i Nikki.– Nu mai spune! exclam` Caline. Am v`zut bine cum te privea

adineaori. M` crezi atât de naiv`?


– Cu alte cuvinte, nu ai \ncredere \n mine?– De ce a[ avea?Jack \ndep`rt` o ramur` [i \naint` spre ea. Caline se d`du

\napoi pân` sim]i la spate balustrada terasei.– Din cauza asta! exclam` el.Brusc, o lu` impetuos \n bra]e [i puse st`pânire pe buzele ei.

Caline sim]i c` se tope[te cu totul sub focul s`ruturilor lui. Timpde o clip`, uit` cine era ea [i cine era Jack. Nu mai exista decâtaceast` for]` irezistibil` care-i arunca unul \n bra]ele celuilalt.Dar când buzele lor se desp`r]ir`, o lic`rire ironic` str`luci \nochii lui Jack

– |n]eleg c` \nc` n-ai tr`it o mare poveste de dragoste,Calypso. Nu ai \ncredere \n nimeni. Vezi oamenii a[a cum ai vreas` fie [i ai impresia c` te tr`deaz` când nu ac]ioneaz` dup`propria ta dorin]`. Ai fi vrut ca Gerald Havelock s` fie un fel deerou romantic. Din nefericire pentru tine, nu sunt decât JackKingsley, simplu cet`]ean al acestei lumi. Dac` nu-]i place, po]i\nc` s` fugi [i s`-l cau]i pe Neil.

R`sucindu-se pe c`lcâie, travers` terasa cu pa[i mari.– Unde te duci? exclam` Caline cu o voce tremur`toare.– La tavern`. Trebuie s`-l v`d pe Spiro.

***

|n noaptea aceea, Caline r`mase lungit` pe pat, cu ochii fixa]ipe ornamentele argintii desenate de o raz` de lun` pe plafonulcamerei. Dup` ce Jack p`r`sise vila, izbucnise \n hohote de plâns[i plânsese ore \ntregi, pân` când lacrimile i-au sec`tuit [idurerea i se mai domolise. Acum, se sim]ea mult mai bine, de[inu se putea \nc` \mpiedica s` \ncerce oarecare ostilitate la adresa

134 AUDREY WEIGHT

lui Jack. |n mod ciudat, faptul c` era scriitorul pe care-l adulaseatâta timp [i c`ruia \i cuno[tea toate c`r]ile f`cuse din el unstr`in. Un singur lucru era sigur: \l iubea mai mult decât iubisevreodat` un b`rbat. Ce conta la urma urmei, c` se numea JackKingsley sau Gerald Havelock? Conta numai ce era realmente, \nadâncul fiin]ei lui.

Stricase oare totul f`cându-i o scen`? Chiar \n acel moment,\n timp ce-l cople[ea cu repro[uri, Caline nu dorea decât unlucru: s-o ia \n bra]e [i s-o strâng` foarte tare lâng` el. Dac` celpu]in ar putea s` aib` \ncredere \n el… deplin` \ncredere!

Somnul nu veni. Dup` un timp, Caline ie[i pe teras` s` ia aer.Murmurul slab al m`rii o va ajuta poate s`-[i recapete calmul?Dar nu rezolv` nimic. Parfumul l`mâilor \i aducea aminte cudurere momentul când se a[ezase pe genunchii lui Jack [i cândse s`rutaser`. |n acel moment, crezuse c-o iube[te. Dar nu i-ospusese niciodat`! Poate considera leg`tura lor drept un simplucapriciu, o aventur` de vacan]`.

Caline contempl` golful cu nostalgie, amintindu-[imomentele minunate pe care le petrecuser` \mpreun`, când olumin` stranie \i atrase brusc aten]ia. Fix` atent un punct pefalez`, unde crezuse c` vede str`lucind o lumin`. Da, acumdistingea ceva. S-ar fi spus c` era farul unui vas. Cineva acosta peplaj`!

Câteva momente mai târziu, lumina se stinse. Caline sim]i c`i se strânge inima. Vasul ajunsese f`r` \ndoial` la plaj`. {i dac`ho]ii care furaser` statueta reveniser` s` ia mozaicul?Dumnezeule, trebuia s` fac` ceva, dar ce?

Trebuia s` coboare la tavern` ca s`-l previn` pe Jack? Erasolu]ia cea mai rezonabil`, dar risca s` piard` un timp pre]ios.Ho]ii vor fi disp`rut f`r` \ndoial` când ei vor ajunge la grot`.


Brusc, o idee \ngrozitoare \i trecu prin minte.{i dac` pe plaj` era Jack?Statueta pe care-o g`sise ascuns` \n camera lui, nu era oare

dovada evident` a vinov`]iei lui? De ce o ascunsese? Nu-i spusesec` o statuet` fusese furat` din grot`?

|ntr-o frac]iune de secund`, decizia ei fu luat`. Avea s`coboare pe plaj`. |n felul acesta, va [ti \n sfâr[it dac` Jack \ispusese adev`rul sau nu. {i dac` n-avea nici un amestec, ceea cedorea din toat` inima, va putea cel pu]in s` dea poli]ieisemnalmentele ho]ului.

|ntoars` \n camera ei, Caline \mbr`c` un tricou negru, ni[teblugi [i o pereche de basche]i, \nainte de a se strecura pe t`cute\n noapte.

Era o lun` plin`, dar din când \n când aceasta disp`rea \nspatele norilor. Caline \naint` la \nceput \ncet pe c`rare, pân`când ochii i se obi[nuir` cu \ntunericul. Prima parte a drumuluii se p`ru interminabil`. Tufele i se ag`]au de haine [i de p`r,ramurile copacilor \i zgâriau obrajii, f`cându-i \naintarea dificil`.|ndat` ce drumul se l`rgi [i o raz` de lun` \l lumin`, \ncepu s`alerge, \ncercând s` nu ]in` seama c` la mai pu]in de un metru\n dreapta, o pant` abrupt` cobora pân` la mare.

Când str`b`tuse deja un kilometru, c`zu. Piciorul i se ag`]`de o r`d`cin` [i se \ntinse cât era de lung` pe potec`. {ocul fuatât de violent, \ncât r`mase cu respira]ia t`iat` câteva secunde.Cu inima b`tându-i tare, r`mase lungit` pe jos, cu genunchii [icoatele amor]ite. Când, \n cele din urm` g`si puterea s` seridice, tremura din toate \ncheieturile [i trebui s` a[tepte câtevaclipe \nainte s`-[i reia drumul.

De ce nu coborâse mai curând la tavern` decât s` seaventureze singur` pe aceast` potec`? Dac` i se va \ntâmpla ceva,

136 AUDREY WEIGHT

cine va veni \n ajutorul ei? Dar acum era prea târziu ca s` dea\napoi. F`cuse deja jum`tate din drum; dac` pleca \n port s`-lprevin` pe Jack, vor ajunge prea târziu la grot`.

Când dup` vreo zece minute, ajunse la locul unde f`cuser`picnicul, se opri s`-[i trag` respira]ia. Nu mâncase de diminea]`[i for]ele \ncepeau s-o p`r`seasc`. Numai ca ho]ii s` fie \nc`acolo!

|n momentul când Caline se apropie de marginea falezei, olumin` puternic` str`luci pe plaj`. La lumina argintie a unei razede lun`, v`zu o barc` de cauciuc tras` pe nisip [i doi b`rba]idiscutând. Unul dintre ei avea o lantern` \n mân`, dar o ]ineaorientat` \n jos, astfel c` nu le putea distinge fe]ele. Brusc,pornir` la drum [i se \ndreptar` spre grot`. Evident, cuno[teautrecerea, deoarece o g`sir` f`r` s` ezite. Lumina se stinseimediat. Intraser` \n grot`.

Era momentul s` profite! Caline \ncepu s` coboare cu toat`pruden]a stâncile. De data asta, Jack nu se afla acolo s-o prind`,dac` aluneca. |n cele din urm`, ajunse cu chiu cu vai la plaj` [ise ascunse dup` o stânc`. Ce s` fac`? Nu se punea problema s`\ncerce s`-i \nfrunte pe cei doi b`rba]i. Cel mai \n]elept era s` semul]umeasc` s`-i identifice, pentru a-i putea descrie apoipoli]iei. Dar de unde se g`sea, nu va vedea nimic! |narmându-secu tot curajul, Caline alerg` din stânc` \n stânc`, pentru a fi câtmai aproape de intrarea \n grot`. Jack va fi suficient derecunosc`tor când \i va identifica pe vinova]i, ca s` uite gre[elilepe care le f`cuse fa]` de el. Dar Caline nu avu timp s`aprofundeze problema. Brusc, trebui s` se arunce la p`mântdeoarece lanterna lumina ie[irea. Se \ntorceau!

}inându-[i respira]ia, Caline ridic` u[or capul [i-l z`ri pe unuldintre cei doi b`rba]i care ie[ea din grot`. }inea \n mân` un


obiect, poate o statuet`. |n acela[i moment, reap`ru luna [i avutimp s`-i vad` chipul. Nu era Jack. Nici Stefan. Totu[i, ceva dinacel chip i se p`ru familiar. Unde putuse oare s`-l vad` pe acestb`rbat? Brusc, el privi \n direc]ia ei. Caline se ghemui, rugândCerul s` n-o fi v`zut. Timp de câteva secunde a[tept` f`r` s` semi[te, cu inima b`tându-i repede, \ntrebându-se ce soart` oa[tepta dac` ar fi descoperit-o. Dar pa[ii b`rbatului f`cur` nisipuls` scâr]âie. Se \ndep`rta. Caline ridic` \ncet capul [i-l v`zu\ndreptându-se spre barca de cauciuc. Puse obiectul la bord,apoi se \ntoarse \n direc]ia grotei.

|ndat` ce disp`ru din nou \n`untru, Caline alerg` spre barcade cauciuc. Obiectul \mpachetat \n hârtie de ziar, era pus doar\ntr-o cutie de carton. Caline desf`cu rapid ambalajul [i v`zustatueta pe care o admirase \n urm` cu câteva zile \n grot`.A[adar, Jack avea dreptate. Erau pe cale s` goleasc` grota decomorile ei. Dumnezeule, trebuia neap`rat s` fac` ceva! Ar puteas` plece cu barca, dar nu [tia nici m`car s`-i porneasc` motorul.Cum s`-i \mpiedice s` fug`? Caline explor` rapid con]inutulambarca]iunii. |n fa]` erau \ngr`m`dite echipamente descufundare. Brusc, observ` un cu]it de scufundare pus cu grij`\n teaca lui. Iat` solu]ia. Va perfora barca!

F`r` s` a[tepte, scoase cu]itul [i trecu la treab`. Cauciucul eramai gros decât b`nuise [i greu de str`puns. Caline spera s` sedezumfle rapid, dar probabil nu f`cuse o gaur` destul de mare?Totu[i, nu putea s`-[i permit` s` r`mân` descoperit` prea mult.Ho]ii puteau ie[i din grot` dintr-un moment \n altul. Aruncândcu]itul \n ap`, lu` statueta [i alerg` s` se ascund` dup` stânci.

– Unde alergi a[a?Caline \nghe]`, cu statueta \n bra]e. B`rbatul care i se

adresase tocmai ie[ea din grot`. Era mai \nalt decât cel pe care-lv`zuse mai \nainte. Brusc, \l recunoscu.

138 AUDREY WEIGHT

– Tu! exclam` ea.Stefan \naint` un pas.– Da, eu. Te mir`? Credeam c` prietenul t`u Jack Kingsley

]i-a \mp`rt`[it b`nuielile lui.– Este exact. Dar n-am vrut s`-l cred.– Ai gre[it, r`spunse Stefan pe un ton glacial.Ceva str`lucea \n lumina argintie a lunii. |ngrozit`, Caline

observ` c` Stefan \ndrepta un pistol asupra ei.– Ce faci aici? relu` el cu o fa]` impasibil`.– Am v`zut lumini de la vil`, r`spunse Caline.Avea impresia c` tr`ie[te un co[mar. Stefan \ndrepta oare o

arm` asupra ei.? Amabilul Stefan, cu care petrecuse trei zile \ncroazier`.

– Jack mi-a spus c` grota a fost vizitat`. De aceea am venit s`v`d ce se \ntâmpl`.

– Singur`?– Jack trebuie s` vin` dintr-un moment \n altul.Buzele lui Stefan schi]ar` un rictus.– Nu cred nici un cuvânt, Caline. Ai venit singur` [i \ncepi s`

regre]i.Cu o voce tremur`toare, Caline r`spunse:– Da. E adev`rat. Am venit singur`.– Dac` ai \ncepe prin a-mi restitui statueta asta? \ntreb`

Stefan \ntinzând mâna.– Nu!|ntr-o tres`rise de disperare, Caline o strânse la piept.– Nu-]i apar]ine. N-ai dreptul s-o iei. Trebuie expus` \ntr-un

muzeu.– Oh, adev`rat?Stefan \ncepu s` rânjeasc`.


– De ce faci asta, Stefan?– Tu ce crezi? Pentru bani, bine\n]eles. Statueta asta valoreaz`

o mic` avere. Avem speran]e bune s-o vindem unui colec]ionarbogat.

Caline \i arunc` o privire plin` de dispre].– {i când m` gândesc c` Jack m-a sf`tuit s` n-am \ncredere \n

tine [i n-am vrut s`-l ascult!– Jack se amestec` unde nu-i fierbe oala. I-am trimis-o pe

Nikki ca s`-l ]in` ocupat, dar mi-a spus c` a tot chestionat-odespre plec`rile [i venirile mele. De aceea, m-am gândit c` sosisetimpul s` schimb`m jocul. P`cat. N-avem timp s` demont`mmozaicul. E prea complicat. Acestea fiind spuse, lu`m câtevapiese din care s` tr`im \n lux câ]iva ani.

– Nikki este complicea ta?– Nu. Nu e la curent cu nimic. Dar ideea de a petrece câtva

timp cu Jack Kingsley i-a pl`cut imediat.Stefan avu un mic râs dispre]uitor.– Biata Nikki. {i ea m-a luat drept un instructor de vele. Vezi,

toat` lumea a crezut asta, Caline.Caline \[i \nghi]i greu nodul din gât. Care erau [ansele ei de

supravie]uire? Devenise o martor` stânjenitoare. Stefan nu puteaprofita de banii lui dac` punea Interpolul pe urmele lui. Aveas-o omoare aici cu r`ceal`? La acest gând, o cuprinse panica.Trebuia cu orice pre] s` câ[tige timp, s` continue s`-l fac` s`vorbeasc`…

– Cine este complicele t`u? \ntreb` cât putu de calm. Amv`zut c` sunte]i doi.

– Philippe! Un arheolog francez. Nu puteam s` am mai multnoroc. Este un expert \n materie.

140 AUDREY WEIGHT

Caline \[i aminti atunci unde-l v`zuse pe francez. |n ziua cândJack o dusese pe Ilonika. Stefan venise la ea pe terasa cafenelei[i-l salutase pe Philippe \n trecere. {i când se gândea c` \n acelmoment, toate b`nuielile ei erau \ndreptate asupra lui Jack!

Privirea Calinei se \ndrept` din nou spre revolver [i o str`b`tuun fior de team`. |l va mai revedea oare vreodat` pe Jack?Nimeni nu [tia c` se afla acolo. Nimeni nu putea s-o salveze. {iStefan nu va avea, f`r` \ndoial`, nici o mil`. Caline sim]i c` ocuprinde panica. Ce s` fac`? S` ]ipe? S` se lupte? Stefan era multmai puternic decât ea. {i mai avea [i un complice ca s`-l ajute.

Brusc, o umbr` se furi[` \n spatele lui Stefan [i disp`ru dup`o stânc`. Aceast` apari]ie, pe cât de scurt` [i de imprecis`,re\nsufle]i dintr-o dat` toate speran]ele ei. Trebuia neap`rat s`-idistrag` aten]ia lui Stefan. For]ându-se s`-[i ascund` exaltarea,Caline relu`:

– Cum ai descoperit grota? Cineva ]i-a vorbit despre ea?– Nu. De fapt, Philippe [i cu mine am descoperit-o din

\ntâmplare, \ntr-o zi când f`ceam scufund`ri pe aici. Exist` ointrare subteran` care duce la un mic lac. Când am revenit, amdescoperit cealalt` intrare.

Umbra nu reap`ruse. Caline \ncepea s` se \ntrebe dac` nuvisase când o v`zu apropiindu-se imperceptibil de Stefan.

– De aceea m-ai adus pe aceast` plaj`.Stefan cl`tin` din cap.– B`nuiam c` Jak cunoa[te existen]a acestei grote. Speram s`-mi

spui mai multe venind aici, dar n-ai vrut s` intri \n jos. Totu[i,nervozitatea te-a tr`dat. Am ghicit imediat c` nu m` \n[elam.Numai Jack putuse s`-]i vorbeasc` despre grot`.

– N-o s` scapi a[a, Stefan. Poli]ia te va g`si. Jack o va pune peurmele tale. Renun]` la planul t`u [i-]i promit s` nu spunnim`nui c` ai furat aceste obiecte.

Râsul lui Stefan r`sun` \n noapte.


– Ce nostim` e[ti, Caline. Din p`cate pentru tine, lucrurilenu se vor petrece a[a. {tii prea multe despre mine, mult preamulte. Trebuie s` te suprim. Dar mai \ntâi, d`-mi statueta. Nu-]iva servi la nimic pe lumea cealalt`.

– Nu!Caline strânse statueta la piept [i f`cu un pas \napoi. V`zu din

nou str`lucind patul revolverului la raza lunii.– Haide. Ne pierdem timpul, relu` el pe un ton glacial. Nu

spera c` po]i s` scapi. Philippe va fi aici dintr-o clip` \n alta. N-amchef s`-mi asum riscul s` stric statueta, Caline. Dar dac` n-am deales, nu voi ezita.

Inima Calinei \i izbea cu putere pieptul.– Nu ve]i putea p`r`si aceast` plaj`, Stefan.– Serios? Cine ne va \mpiedica? exclam` el pe un ton

sarcastic.– Asta!Caline ar`t` cu degetul \n direc]ia b`rcii, care se dezumflase

\n partea dreapt`.– Nu ve]i ajunge departe cu o barc` dezumflat`, ad`ug` ea cu

o voce tremur`toare.– Proast` mic`! O s` mi-o pl`te[ti!Cu ochii injecta]i de furie, Stefan se repezi spre ea, gata s-o

loveasc` cu patul revolverului. Caline scoase un ]ip`t, dar \nclipa aceea cineva ]â[ni din spatele stâncii [i-l trânti pe Stefan lap`mânt. Cei doi b`rba]i o antrenar` pe Caline \n c`derea lor. |ntimp ce se luptau pe nisip, tân`ra femeie se târ\ mai departe,strângând statueta la piept.

Brusc, sim]i un obiect rece [i metalic sub mâna ei. Revolverul!|i sc`pase lui Stefan \n c`dere. |l lu` [i, cu o mân` care-i tremur`,

142 AUDREY WEIGHT

amenin]` silueta care p`rea a fi a lui Stefan. Dar \n \ntuneric,distingea cu greu care era Stefan [i care era cel`lalt. Amândoierau \mbr`ca]i \n negru din cap pân` \n picioare.

– Stai! ]ip` ea. Nu mai mi[ca]i sau…Dar \nainte s` aib` timp s`-[i termine fraza, cineva \i lu` arma

din mân`.– D`-mi mie arma asta!Jack! Venise \n ajutorul ei. Dar Caline, \nc` sub [ocul emo]iei,

nu avu nici cel pu]in for]a s` se ridice. R`mase pe nisip, \n timpce Jack se repezi la cei doi b`rba]i pentru a-i desp`r]i.

|n acela[i moment, plaja fu invadat` de vreo zece poli]i[ti \nuniform` [i ni[te lanterne se fixar` asupra lor. B`rbatul \n negrureu[ise \n sfâr[it s`-l imobilizeze pe Stefan. |ntins pe spatele lui,\i r`sucise bra]ele, \mpiedicându-l s` fac` cea mai mic` mi[care.Doi poli]i[ti profitar` pentru a-i pune c`tu[ele lui Stefan [i a-lridica \n picioare. Când b`rbatul \n negru se \ntoarse, Caline \lrecunoscu pe Spiro. Spiro, \n care nu avusese \ncredere la\nceput din cauza figurii sale nelini[titoare. O cuprinse unsentiment de ru[ine. Acest b`rbat, pe care-l b`nuise f`r` rost,tocmai \i salvase via]a. Cum se putuse \n[ela pân` \ntr-atât \nprivin]a lui?

Jack vorbea \n grece[te cu un b`rbat cu musta]`, c`ruia \i\ncredin]ase revolverul. Acesta ridic` privirea cu un aeratot[tiutor, apoi se \ntoarse pentru a rosti câteva cuvinte \ntr-unaparat de emisie-recep]ie. Dup` cinci minute, dou` b`rci decauciuc \[i f`cur` apari]ia pe [enalul \ngust care ducea la plaj`.

Caline r`m`sese a[ezat` pe nisip. Toate aceste emo]ii \isec`tuiser` for]ele. De aceea, se mul]umea s`-i priveasc` pepoli]i[ti agitându-se \n jurul ei, f`r` s` se mi[te. |i fusese atât deteam` când Stefan se aruncase asupra ei \ncât corpul \i era \nc`


144 AUDREY WEIGHT

scuturat de un tremurat nervos. Dac` cel pu]in Jack ar fi luat-o\n bra]e s-o lini[teasc`! Dar el \l condusese pe b`rbatul cumusta]` pân` la ap`. Stefan [i Philippe, \n continuare bine p`zi]i,se urcar` la bordul uneia dintre b`rci.

|n sfâr[it, Jack \[i lu` r`mas-bun de la b`rbatul cu musta]` [i venispre ea. Se a[tepta s-o strâng` \n bra]e, dar el se mul]umi s`-iarunce o privire rece [i ostil`.

– Hot`rât lucru, nu e ziua ta cea bun`, Calypso.Descump`nit`, Caline \l \ntreb` din ochi, dar chipul lui era o

masc` impenetrabil`.– Cine este b`rbatul cu care vorbeai? \ntreb` ea.– Comisarul Alonikos. |mi pare rù c` ]i-am stricat planurile.– Planurile mele? Ce planuri?Jack se aplec` s`-i ia statueta din mâini. Sufl` delicat peste ea

pentru a \nl`tura nisipul care se depusese, \nainte de a continua:– Prada pe care te preg`teai s-o \mpar]i cu prietenul tù

Stefan va fi dat` unui muzeu.– Cum? Dar e[ti nebun!– Nu-]i face griji, i-o tìe Jack. Am spus poli]iei c` te-ai l`sat

\mbrobodit` de Stefan [i c` nu [tiai despre ce era vorba. Auacceptat s` te lase \n libertate. Sper ca asta s`-]i fac` pl`cere.

Caline se ridic` \n picioare cu greutate.– Dar, Jack, nu \n]elegi!– Nu, nu \n]eleg, r`spunse f`r` s-o lase s` vorbeasc`. Dar nu

vreau s` ascult nici un cuvânt. Nu [tiu dac` erai complicea luiStefan de la \nceput, sau dac` ai vrut s` te r`zbuni pe mine, daracum mi-e indiferent. Plec la Atena cu comisarul. Spiro te vaconduce la vil`.

giannijollys

Capitolul 10

Jack se r`suci pe c`lcâie [i se \ndrept` spre barca de cauciuccu pa[i fermi.

– Jack! strig` Caline \n spatele lui, disperat`.Dar Jack nu se \ntoarse. |l opri pe Spiro \n trecere [i-i vorbi

scurt, ar`tându-i-o pe Caline cu un semn din cap. Spiro lu` unaer uimit [i \ncepu s` r`spund` ceva, dar Jack \l \ntrerupse cu ungest ner`bd`tor. Unul din oamenii comisarului Alonikos \lchema de pe una din b`rci. Se pare c`-l a[teptau numai pe elpentru a porni la drum. Jack b`tu u[or cu palma um`rul luiSpiro [i alerg` spre poli]i[ti f`r` s` acorde aten]ie la ce-i strigaprietenul s`u.

|ndat` ce ajunse la bord, motorul zbârnâi [i barca alunec` peap`, l`sând \n urma ei o dâr` sidefie. T`cerea se a[ternu din noupe mica plaj`. Nu mai r`m`seser` decât Spiro, Caline [i doipoli]i[ti care goleau metodic barca lui Stefan

Caline nu se mi[case dup` plecarea lui Jack. Nu mai sim]eanimic, decât briza u[oar` care-i ridica p`rul [i nisipul rece din

pantofi. Corpul \i era amor]it [i o cea]` \i invadase creierul,l`sând-o mut` de stupoare, incapabil` s` se mi[te. |n cap \ir`sunau cuvintele lui Jack, acuzatoare. O credea complicele luiStefan. Cum era posibil? O v`zuse ]inând revolverul \ntr-o mân`,statueta \n cealalt` [i tr`sese imediat propriile lui concluzii.

Cu inima frânt`, Caline se gândea cu triste]e c` nici m`carn-o l`sase s`-i explice, atât era de sigur de adev`r. Spiro \ivorbea. P`rea nelini[tit [i \ncerca s-o fac` s` \n]eleag` ceva, darCaline nu dorea s`-l asculte. Era prea obosit` pentru a face celmai mic efort de aten]ie.

– Efharisto, Spiro, spuse ea \n cele din urm`.„Mul]umesc“. I-ar fi pl`cut s`-i mul]umeasc` salvatorului ei cu

alte cuvinte, dar era tot ce [tia s` spun` grece[te. Spiro \i adres`un zâmbet foarte blând [i rosti câteva cuvinte la rândul lui. P`reas` fi \n]eles c` era la cap`tul puterilor. Luând-o de bra], oconduse spre barca de cauciuc care-i a[tepta la malul apei.

Poli]i[tii o conduser` la vila Athena. Caline debarc` singur`pe chei [i le f`cu un mic semn cu mâna.

– Efharisto, zise ea din nou.Spiro \i f`cu cu ochiul, ca pentru a-i ura noroc [i d`du

semnalul de plecare. Barca spintec` valurile \n direc]ia portului.Cu ochii fixa]i pe fasciculul alb care lumina marea, Caline r`maseun timp imobil`. Când \ntunericul \nghi]i ultima raz` de lumin`,se hot`r\ s` intre.

A doua zi diminea]`, se trezi cu o durere de cap. Uitase s`trag` perdelele la culcare [i soarele sc`lda camera \ntr-olumin` crud`. Ce or` era oare? Abia când z`ri blugii [i teni[iiarunca]i neglijent pe covor, Caline \[i aminti ce se \ntâmplase\n ajun.

146 AUDREY WEIGHT

Revolverul lui Stefan, privirea acuzatoare a lui Jack,amabilitatea lui Spiro. Totul i se p`rea atât de ireal \ncât se\ntreb` dac` nu visase. Dar nu. Teni[ii erau \nc` plini de nisip [iblugii rup]i \n locul unde c`zuse.

Cu inima cuprins` brusc de o triste]e imens`, Caline se l`s`din nou pe pern` [i \nchise ochii. Totul era lini[tit. Ajungeau laea numai murmurul surd al m`rii [i fo[netul vântului \n copaci.Unde era Jack?

|i spusese c` trebuie s` mearg` la Atena. Va r`mâne mult timpacolo? Va accepta oare s`-i vorbeasc` la \ntoarcere?

F`r` \ndoial`, nu. Oricum, chiar dac` \[i recuno[tea gre[eala,era prea târziu pentru a reveni la ce-a fost. Jack o crezusevinovat`. O crezuse destul de ipocrit` [i destul de necinstit` cas` se alieze cu Stefan. Caline sim]i cum lacrimile \ncep s`-i \n]epeochii, dar reu[i s` nu plâng`. Jack n-o iubea. N-o iubiseniciodat`, altfel n-ar fi crezut a[a ceva.

Adunându-[i curajul, tân`ra femeie se ridic` din pat [i \ncepus`-[i fac` toaleta. Se oblig` s` fac` un du[ rece, ceea ce-i limpeziideile. Cel mai bun lucru de f`cut era s` p`r`seasc` insula \naintede \ntoarcerea lui Jack. |i va l`sa o scrisoare pentru a-i explica cese petrecuse \n realitate, apoi va disp`rea pentru totdeauna dinvia]a lui.

Poate o va citi, poate nu. Ce importan]` avea? Totul se sfâr[ise\ntre ei. Dar cel pu]in, va pleca având con[tiin]a \mp`cat`.

Caline se instal` pe teras` pentru a-[i usca p`rul la soare. Decând sosise la Pikos, abia se atinsese de economiile ei. Dup`calculele ei, trebuia s`-i fi r`mas suficien]i bani pentru a petrece\nc` trei s`pt`mâni \n Grecia, dac` va g`si un hotel ieftin. Cupu]in noroc, va fi unul la Ilonika.


Bine\n]eles, cel mai greu va fi s` uite. S`-l uite pe Jack, s` uitestr`lucirea ochilor lui alba[tri [i blânde]ea zâmbetului s`u, s`uite momentele de nebunie pe care le cunoscuser` unul \nbra]ele celuilalt.

Dar era imposibil, [i Caline o [tia. Niciodat` nu-l va putea uitape cel pe care-l iubise mai mult decât orice. Cel pe care-l iubea[i acum cu disperare, \n ciuda decep]iei pe care i-o provocase.

Spre prânz, Caline se hot`r\ s` coboare \n port. Trebuia s` seintereseze despre viitoarea curs` a feribotului. |[i puse p`l`ria depaie pentru a se ap`ra de soare, apoi lu` ghidul de conversa]ie[i ie[i.

***

– Când trece urm`torul feribot? citi ea \n grece[te, cu o voceezitant`.

Katerina, patroana tavernei, scutur` din cap cu un aerneputincios. Nu \n]elesese ce o \ntrebase Caline. Aceasta repet`\ntrebarea, f`când eforturi de pronun]ie. De data aceasta, chipulKaterinei se lumin` [i-i r`spunse ceva de ne\n]eles. Descurajat`,Caline \i \ntinse ghidul la pagina unde erau traduse diferitele zileale s`pt`mânii. F`r` s` ezite, Katerina puse degetul pe joi.

– Joi? exclam` Caline. Dar asta \nseamn` peste trei zile!Jack se va \ntoarce cu siguran]` pân` atunci. Trebuia s`

g`seasc` un alt mijloc s` p`r`seasc` insula.Caline \i mul]umi Katerinei pentru ajutor [i ie[i \ngândurat`

din tavern`. Pia]eta era la fel de lini[tit` ca \n ziua sosirii ei. Pisicamare neagr` cu alb, pe care o remarcase când debarcase de peferibot era a[ezat` pe acela[i pervaz de fereastr` [i-[i lingea laba

148 AUDREY WEIGHT

cu sârguin]`. Caline contempl` cu nostalgie vasele de pescuitbine aliniate de-a lungul cheiului. Deodat`, \i veni o idee. De ces` nu roage un pescar s-o duc` la Ilonika?

|n timp ce cùta fraza adecvat` \n ghidul de conversa]ie,Caline \l z`ri pe Spiro la intrarea unei case. Era \ntr-o discu]ie\nsufle]it` cu un b`rbat de vreo [aizeci de ani, \n costum gri [icravat` neagr`. Ar putea cu siguran]` s-o ajute! se gândi ea, cuinima plin` de speran]`. Alerg` imediat spre el, cu ghidul \nmân`. Spiro p`ru pu]in surprins s-o vad`, dar \i zâmbi prietenos.|n]elegând c` voia s` discute cu Spiro, b`rbatul \n costum gri \lsalut` cu o palm` pe um`r [i se duse la un grup de b`trânia[eza]i pe o banc`, pu]in mai departe.

Poticnindu-se la fiecare cuvânt, Caline rosti de bine de rùfraza pe care o alesese din ghidul ei. Spiro \i f`cu semn c`\n]elesese, dar se mul]umi s` scuture negativ din cap.

– Te rog! Trebuie s` m` aju]i! \l implor` Caline.Ea citi \nc` o dat` traducerea \n greac`, dar Spiro f`cu un gest

\n direc]ia vilei, care se vedea ascuns` \n verdea]` [i adùg`câteva cuvinte. Voia oare s`-i spun` c` trebuia s` se \ntoarc` lavil` pân` la \ntoarcerea lui Jack?

– Imposibil! r`spunse Caline.Se \ntoarse atunci spre grupul de b`rba]i care discutau cu fa]a

spre chei. Dac` Spiro refuza s-o ajute, poate c` ei vor accepta.Putea s` pl`teasc` un pre] rezonabil.

Caline se apropie de ei [i repet` ce-i spusese lui Spiro. Dar,spre marea ei surpriz`, to]i scuturar` din cap, unul dup` altul.

Descump`nit`, Caline se duse \napoi la vil`. Spiro le spuseseoare c` e amestecat` \n afacerea cu grota? Asta putea explicafaptul c` refuzau atât de categoric s-o ajute. Totu[i, nu p`ruseròstili când li se adresase. Atunci, de ce?


Caline se \nvârti \ncoace [i-ncolo mai multe ore, incapabil` s`se gândeasc` la altceva decât la re\ntoarcerea lui Jack. La\nceputul dup`-amiezii, \i veni brusc chef s` mearg` s` seplimbe. Dac` nu f`cea ceva, \nnebunea! Cu blocul de schi]e \nmân`, p`r`si vila [i plec` la \ntâmplare pe un mic drum de ]ar`.Ajuns` \n vârful unei coline, g`si un loc de unde avea o vederefrumoas` asupra m`rii [i \ncepu s` deseneze febril peisajuls`lbatic care o \nconjura. De mult timp nu sim]ise un asemeneaentuziasm pentru desen. Era ca o eliberare! Când se \ntoarse lavil`, la c`derea nop]ii, Caline se sim]ea mai calm`. Dar spremarea ei decep]ie, Jack nu revenise.

|n urm`toarele dou` zile, el nu d`du nici un semn de via]`.Caline \[i zise c`, desigur, nu va reveni \nainte ca ea s`p`r`seasc` insula. Poate c` era mai bine astfel? Totu[i, avea onevoie disperat` s`-l vad`, s`-i vorbeasc`. Cople[it` de durere,folosi cele dou` lungi zile acoperind plan[e \ntregi de schi]erealmente \ncânt`toare. Durerea o f`cea deosebit de sensibil`spre melancolia acestor coline aride, arse de soare, pe care sedistingeau siluetele albe ale caselor de pescari [i desenele eiexprimau o for]` [i o maturitate de curând dobândite.

Când sosi ziua de joi, Caline se sim]i trist` [i totodat` u[urat`.Trebuia s` se resemneze s` nu-l mai vad` niciodat` pe Jack. Astavoia el [i era f`r` \ndoial` cel mai rezonabil. Rezonabil? Nu voiadeloc s` fie! Dar ce alt` alegere avea? Cu moartea \n suflet, \[iadun` lucrurile [i p`r`si vila.

Ajungând \n port, Caline \[i d`du seama c` avea o jum`tatede or` de a[teptat feribotul. Pe chei domnea o c`ldur` sufocant`[i se hot`r\ s` mearg` s` bea o limonad` la tavern`. Sub imboldulunui impuls, se a[ez` la masa la care Jack [i cu ea vorbiser`

150 AUDREY WEIGHT

pentru prima oar`. Amintirea acelei \ntâlniri \i strânse inima.Chipul frumos al lui Jack \i reveni \n memorie, intens [i luminos.|n ochii lui de un albastru indigo se aprindea o mic` flac`r`ironic` [i gura lui schi]a unul din acele zâmbete al c`rui secret \lde]inea. Cât de mult \i lipsea!

Când ridic` privirea, Caline o v`zu \n prag pe Katerina, cutava \n mân`. F`r` \ndoial`, nu \ndr`znise s`-i \ntrerup` reveria.Aceasta \i zâmbi cu c`ldur` [i-i a[ez` limonada pe mas`. Apoi \ipuse o mân` pe um`r, [i vorbindu-i cu o voce foarte blând`, \iar`t` ceva \n dep`rtare. Caline \[i \ntoarse capul [i z`ri feribotulcare ap`rea la intrarea portului.

„Crede f`r` \ndoial` c` mi-e dor de ]ar`“, se gândi ea cu inimastrâns`. Iminen]a plec`rii nu f`cu decât s`-i sporeasc`fr`mântarea. |n câteva minute, feribotul va fi acolo. Urma s`p`r`seasc` insula. Jack va disp`rea din via]a ei pentru totdeauna.Resemnat`, Caline \[i b`u limonada dintr-o \nghi]itur` [i l`s`câteva monede pe mas`.

Apoi \[i lu` bagajele [i se \ndrept` cu pa[i \nce]i spre chei.Doi dintre b`rba]ii c`rora le ceruse ajutorul \n urm` cu dou` zilest`teau \n picioare lâng` coloana de lemn unde erau instalateghi[eele companiei de naviga]ie. |ndat` ce o v`zur` venind, osalutar` cu un aer vesel. For]ându-se s`-[i ascund` suferin]a,Caline schi]` [i ea o aparen]` de zâmbet. Dar inima \i era plin`de amar`ciune. De ce refuzaser` to]i s-o duc` la Ilonika? Dac` arfi plecat mai devreme, poate ar fi suferit mai pu]in…

Dup` câteva clipe, feribotul acost`. Cei doi b`rba]i instalar`pasarela [i ajutar` pasagerii s` coboare. Caline a[tept` deoparte,\n compania a dou` femei care aveau co[uri enorme pline delegume [i fructe.


– Pleci undeva, Calypso?Caline tres`ri recunoscând vocea lui Jack. Acesta cobora

pasarela, cu chipul zâmbitor. Purta un costum gri elegant, oc`ma[` alb` [i cravat`. Dar era acela[i Jack, cu p`rul negruciufulit de vânt [i cu acel surâs str`lucitor care-i f`cea gropi]e defiecare parte a obrazului.

Apoi \[i aminti toat` suferin]a pe care i-o provocase [i ochii ise \ntunecar`.

– Plec, spuse ea simplu când ajunse \n dreptul lui.– Asta v`d. Sper c` nu alergi s`-l reg`se[ti pe Neil?– Nu. Nu m` voi \ntoarce niciodat` la el.– Atunci, unde te duci?– Nu [tiu cu adev`rat. |ncerc s` g`sesc un hotel la Ilonika.

Am vrut s` plec mai devreme, dar n-am g`sit pe nimeni s` m`duc`.

– {tiu. I-am cerut lui Spiro s` se asigure c` nu vei p`r`siinsula \nainte de \ntoarcerea mea.

– Dar credeam c` nu mai voiai s` m` vezi, se mir` Caline.Jack \i arunc` o privire plin` de tandre]e.– Ideea mi-a trecut prin minte \n seara aceea. Dar am \n]eles

repede c` era imposibil. Ai prânzit?|ntrebarea o lu` pe nepreg`tite pe Caline.– Nu, dar…– Atunci, s` mergem s` prânzim la tavern`. Mor de foame.– Dar pierd feribotul, protest` Caline.– {i ce-i cu asta?– Oh, Jack! exclam` ea cu o voce tremurând de emo]ie. E mai

bine s` plec. Am f`cut atâtea \ncurc`turi!Mâna lui Jack se strânse pe bra]ul ei.

152 AUDREY WEIGHT

– Nu vreau s` te las s` pleci, Calypso. {i [tii foarte bine de ce.Brusc, unul dintre b`rba]ii de la feribot le strig` ceva. Dar

Caline nu-i arunc` nici o privire. Ochii lui Jack o fixau cu oasemenea intensitate \ncât se sim]ea ca hipnotizat`. Marinarulridic` din umeri [i retrase pasarela. Incapabil s` mai reziste, Jacko lu` \n bra]e [i o s`rut` cu pasiune. Caline fu cople[it` de osenza]ie delicioas` de fericire \n timp ce o strângea la piept. Ea\i r`spunse cu impetuozitate, fericit` s`-i simt` corpul musculos[i puternic lâng` al ei. Când, mult timp dup` aceea, buzele lor sedesp`r]ir`, feribotul le arunc` un semnal vesel de siren` dindep`rtare, ca pentru a saluta reg`sirea lor.

– |nc` o s`pt`mân` pân` la viitorul feribot, zise Caline cu unaer pozna[.

– Nu vei mai prinde nici un feribot; \]i interzic, r`spunse Jackcu un aer fals amenin]`tor. Te p`strez lâng` mine.

Cu vârful degetului, \i mângâie cu tandre]e obrazul.– Dar mai \ntâi \]i datorez explica]ii. S` ne a[ez`m pe terasa

tavernei.|ndat` ce sosir`, Katerina ap`ru cu un zâmbet radios pe buze.

Veni s`-l salute pe Jack [i \ncepu s` discute cu el, aruncândpriviri \ncântate Calinei.

– Ce spune? \ntreb` aceasta din urm`.– Spune c` a \ncercat s` te fac` s` \n]elegi c` soseam cu

urm`torul feribot. Când te-a v`zut a[ezat` la aceast` mas`, aerult`u nefericit i-a frânt inima, dar [tia c` lucrurile se vor aranja\ndat` ce m` vei revedea.

Un surâs lumina fa]a Calinei.– Spune-i c` avea dreptate.Comandar` dou` souvlaki \nso]ite de o salat` greceasc` [i

Katerina insist` s` ofere o sticl` de retsina, vinul local. |n timp ce


savura vinul la umbra boltei de verdea]`, Caline sim]i un nod \ngât de fericire. Numai cu un sfert de or` mai devreme, eraa[ezat` la aceea[i mas`, sufocat` de durerea ei! Via]a e atât deimprevizibil`!

– Erai a[adar atât de nefericit`? o \ntreb` Jack cu o voce foarteblând`.

– Da, r`spunse Caline. Credeam c` nu te voi mai vedeaniciodat`.

– |mi repro[ez enorm c` nu m-am \ntors mai devreme. Defapt, am fost s`-l v`d pe ministrul culturii la Atena pentru a-iexplica toat` problema. Este un prieten… [i unul dintre cititoriimei cei mai p`tima[i.

Jack scoase un oftat.– {i apoi, eram sup`rat pe tine. Eram convins c` ai lucrat

mân` \n mân` cu Stefan. Pân` când Spiro mi-a telefonat la Atena[i mi-a povestit totul.

– Cum ai [tiut c` Stefan va merge la plaj` \n seara aceea?– L-am urm`rit cu ajutorul comisarului Alonikos. Dar trebuia

s`-l prindem asupra faptului pentru a putea proceda la arestarealui. De aceea l-am l`sat pe Spiro s` debarce singur pe plaj`, \ntimp ce noi a[teptam \n b`rci. Dup` toate aparen]ele, te-a v`zutcoborând de-a lungul falezei [i a crezut la \nceput c` eraicomplicea lui Stefan. Apoi te-ai ascuns dup` stânci. Atunci a fostevident c` nu erai cu ei, dar Spiro s-a \ntrebat dac` nu vrei s`recuperezi statueta pentru tine. De aceea, când l-ai v`zutstrecurându-se \n spatele lui Stefan, i-a fost foarte team` s` nu daialarma! Dar se pare c` ai fost minunat`. Ai [tiut s`-]i p`strezi calmul[i ai ab`tut aten]ia lui Stefan pentru a u[ura sarcina lui Spiro.

Jack \i ap`s` mâna cu a lui [i-i zâmbi.

154 AUDREY WEIGHT

– Ai fost foarte curajoas`.– Eram moart` de team`, recunoscu Caline. |n orice caz, \l

iert pe Spiro c` m-a b`nuit c` sunt complicea lui Stefan. {i eul-am considerat mult timp vinovat.

– Pe Spiro? Dar de ce?– G`seam c` are o figur` suspect`, explic` ea. Mi-era team`

s` nu te antreneze \n afaceri necurate. |n noaptea aceea, eram peteras` când am v`zut lumini pe plaj`. Am [tiut c` era foarteimprudent s` merg singur`. Dar trebuia s` merg acolo. |n]elegi,Jack, nu mai [tiam la ce s` m` a[tept \n privin]a ta.

– Cum asta? \ntreb` Jack \ncruntându-se.Caline se sim]i cople[it` de ru[ine.– Era \nainte s` [tiu c` erai Gerald Havelock. |ncepusem s`

m` \ntreb ce f`ceai \n realitate pe insul`. Erai \ntotdeauna atât deconfuz referitor la activit`]ile tale. |ntr-o zi, te-am z`rit pe chei \ncompania lui Spiro. }i-a \ncredin]at un pachet pe care l-ai dusimediat \n vil`. M` \ntrebam de ce l-ai transportat cu atâteaprecau]ii… Mai târziu, dup` expedi]ia noastr` \n grot`, am f`cutleg`tura cu statuetele pe care mi le ar`tase[i. {i am urcat \ncamera ta pentru a c`uta acel pachet. |mi pare r`u, Jack. N-ar fitrebuit niciodat` s` scotocesc printre lucrurile tale.

Jack \i ridic` b`rbia [i o oblig` s`-l priveasc` \n ochi.– A[adar, asta era? {i de ce nu mi-ai vorbit despre asta mai

devreme?– Am vrut s`-]i vorbesc, dar \n aceea[i sear` am plecat \n

croazier`. O invitase[i pe Nikki la vil`. Eram atât de geloas` \ncâtam acceptat imediat propunerea lui Stefan. Am petrecut cele mairele momente din via]a mea, pe vasul acela.

– Biat` Calypso! exclam` Jack. {tiu c` asta nu va compensamomentele rele ale acelei croaziere, dar s` [tii c` [i eu m-am


plictisit \n absen]a ta. M` s`turasem pân` peste cap de Nikki [ide flec`reala ei inutil`. De fapt, o invitasem cu speran]a s` aflucâte ceva despre Stefan, dar nu era evident la curent cu nimic.Cum b`nuiam, i-a spus lui Stefan c` m` interesau mult venirile[i plec`rile lui, astfel \ncât el a gr`bit lucrurile, temându-se s`nu-l demasc \nainte de a avea timp s` fure statuetele.

– Dar ce cùta acea statuet` \n camera ta, Jack?– Las`-m` s`-]i explic totul de la \nceput, r`spunse Jack

umplând din nou paharele. Cum \]i spusese Antonia, ar fi trebuits` merg \n California. Dar cu pu]in timp \nainte de plecare, Spiroa venit s` m` previn` c` una din statuete disp`ruse. Cinevaintrase a[adar \n grot`. Am \ntreprins imediat totul s-o reg`sim.|n cele din urm`, Spiro a descoperit-o la Atena, la un tìnuitorde lucruri furate.

|n fa]a expresiei mirate a Calinei, Jack crezu necesar s`precizeze:

– Spiro cunoa[te foarte mul]i oameni. A fost odinioaràmestecat \n treburi nu tocmai curate, dar, dup` aceea, s-areabilitat. Am \ncredere deplin` \n el. Pentru a reveni la povesteanoastr`, a cump`rat statueta [i mi-a adus-o \n ziua când ne-aisurprins pe chei. Am fi putut bine\n]eles anun]a poli]ia, dar cum]i-am explicat, nu doream ca aceast` grot` s` fie cunoscut`publicului. De aceea, ne-am decis s` rezolv`m problema noi\n[ine. M-am gândit c` e periculos s` pun statueta la locul ei. Riscas` dispar` din nou [i mai cu seam` c` apari]ia ei le-ar fi indicatimediat ho]ilor c` [i altcineva cuno[tea existen]a grotei…

|n acel moment, Katerina \[i f`cu apari]ia cu bra]ele \nc`rcatecu dou` farfurii de frig`rui. Dar Caline era prea ner`bd`toare s`cunoasc` urmarea pentru a le gusta.

156 AUDREY WEIGHT

– Ai crezut \ntr-adev`r c` eram complicea lui Stefan?– Nu, nu tocmai, r`spunse Jack \ntinzându-[i [ervetul. Eram

mai curând gelos. Nu \ncetai s`-mi spui c` Stefan e un om debine [i \ncepusem s` m` tem s` nu se foloseasc` de tine pentruplanurile lui. Când te-am v`zut pe plaj`, cu revolverul \ntr-omân` [i cu statueta \n cealalt`, am crezut c` presim]irea mea serealizase. Dar n-am avut inima s` te dau pe mâna poli]iei.

– {i grota?– Ministrul culturii a acceptat s` nu dezv`luie existen]a ei

echipelor de arheologi care merg s` fac` s`p`turi acolo. Câtdespre mozaic [i diversele obiecte pe care le-am g`sit acolo, vorfi restaurate [i expuse la muzeul regional din Ilonika.

– {i grota va fi invadat` de turi[ti, preciz` Caline.– Exact. Cel pu]in pentru un timp. |n orice caz, am decis s`

repunem cele dou` statuete la locul lor. Cea pe care ai g`sit-o \ncamera mea [i cealalt`, pe care Stefan era pe punctul s-o furecând l-au arestat. Vrei s` m` \nso]e[ti la grot` \n dup`-amiazaasta? Va fi f`r` \ndoial` ultima oar` când o vom putea vedea a[acum am descoperit-o.

– Da. Mi-ar pl`cea mult s` m` \ntorc acolo, r`spunse Calinecu un aer radios.

***

Dup` un prânz copios, se \ntoarser` la vil` mân` \n mân`,f`r` s` se gr`beasc`. |n timp ce Caline \[i despacheta lucrurile, \ncamera lui Jack de data asta, acesta din urm` \[i schimba hainele.Apoi plecar` pe poteca ce ducea la plaj`. Pinii \nmiresmau aerul[i golful, de un albastru de peruzea, str`lucea \n soare, lini[tit [ineted ca o oglind`.


Caline fu aproape surprins` s` constate c` domnea acela[icalm [i \n grot`. Numai urmele de pa[i pe nisip tr`dau forfotaho]ilor. Jack depuse cu solemnitate cele dou` statuete de o parte[i de alta a mozaicului [i se d`du \napoi pentru a le admira oultim` dat` frumuse]ea.

– Sunt f`cute pentru a fi \mpreun`, murmur` Caline.– Da. Ca [i noi, r`spunse Jack zâmbind.Când ajunser` din nou pe plaj`, se a[ezar` pe locul unde

f`cuser` dragoste [i r`maser` câteva clipe contemplândmarea.

– M-ai iertat c` sunt Gerald Havelock? \ntreb` Jack.– Da. Dar nu mi-o iert c` nu te-am recunoscut, m`rturisi

Caline zâmbind.– Ar fi trebuit s`-]i spun mai devreme. De fapt, tot ce ]i-am

povestit despre Gerald este adev`rat. La \nceput, eram foarteimpresionat de succesul c`r]ilor mele, dar am \n]eles repede c`devenind celebru, riscam s`-mi pierd identitatea. Nu voiam careu[ita s` m` ame]easc`. Am hot`rât, prin urmare, s` p`strezpersonajul scriitorului cât se poate de secret [i s` r`mân eu\nsumi, Jack Kingsley, \n via]a curent`.

Jack o atrase pe Caline spre el [i-i mângâie p`rul negru.– O s` ]i se par` stupid, dar când mi-ai vorbit despre Gerald

Havelock ca despre un erou al timpurilor moderne, am sim]it ooarecare gelozie fa]` de el. Nu vorbeai despre mine, ci desprereprezentarea pe care ]i-o f`ceai despre acest scriitor misterios.{i am crezut c` nu vei putea niciodat` s` m` iube[ti a[a cumeram cu adev`rat.

158 AUDREY WEIGHT


– Te iubesc, Jack.– {i eu te iubesc, dragostea mea. Te-am iubit din momentul

când te-am v`zut coborând din feribot. |n privirea ta pu]intimid` ardea o mic` flac`r` de pasiune care nu cerea decât s`creasc`.

Foarte \ncet, depuse un s`rut pe buzele ei.– |ntr-o zi, te-am \ntrebat dac` ]i-ar pl`cea s` devii doamna

Havelock. Mi-ai r`spuns c` nu, \]i aminte[ti? Dac` ]i-a[ puneaceea[i \ntrebare ast`zi, ce mi-ai r`spunde?

– Nu.– Nu?– Nu! repet` Caline izbucnind \n râs. Aveai dreptate \n

privin]a lui Gerald. Nu era decât un personaj mitic pe care-limaginasem \n \ntregime. Nu vreau s` m` c`s`toresc cu ofantom`, vreau s` m` c`s`toresc cu Jack Kingsley, adev`ratul JackKingsley.

– |]i promit c` nu se va schimba niciodat`, Calypso. {i te vaiubi \n toate zilele vie]ii lui.

Sfâr[it

giannijollys

AUDREY WEIGHT - WordPress.com · 2019-05-05 · experien]a cea mai umilitoare din via]a ei. – Nu...

Documents

Transcript of AUDREY WEIGHT - WordPress.com · 2019-05-05 · experien]a cea mai umilitoare din via]a ei. – Nu...