Analiza serviciilor de asistență a

victimelor traficului de persoane

Studiu Social Calitativ

București

2015

1

Servicii de consultanță în dezvoltarea metodologiei și elaborarea raportului:

Jim Laird, Consultant din partea Consiliului Europei

Autor:

Ciprian Grădinaru, Sociolog

2

Cuprins

Introducere și Obiective..............................................................................................................5Metodologie................................................................................................................................8Cadru legal................................................................................................................................11Situația centrelor de asistare a victimelor traficului de ființe umane......................................17

Centre create conform Legii nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de ființe umane.....................................................................................................................17Alte structuri ce asigură servicii suport pentru victimele traficului de persoane, cu excepția celor descrise anterior............................................................................................22

Servicii de suport pentru victimele traficului. Situația generală a sistemului de asistență.23

Servicii de Suport Rezidențial...............................................................................................24Servicii de Asistență Medicală..............................................................................................31Servicii de asistență psihologică...........................................................................................33Asistență materială (haine și încălțăminte, produse de igienă, rechizite școlare etc.)........34Servicii de asistență în obținerea și recuperarea documentelor de identitate....................35Asistență juridică...................................................................................................................35Consiliere și îndrumare vocațională.....................................................................................35

”Traseul” obișnuit al victimelor traficului de ființe umane în sistemul de protecție...............37Principalele probleme identificate referitoare la sistemul de asistență pentru victimele traficului de ființe umane.........................................................................................................41Informații suplimentare obținute prin intermediul chestionarelor.........................................45Concluzii și recomandări...........................................................................................................47

Concluzii:...............................................................................................................................47Recomandări:........................................................................................................................48

Anexă........................................................................................................................................51Ghid de interviu....................................................................................................................51

3

Acronime

ANITP Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane

ANOFM Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă

CPRU Centrul de Primire în Regim de Urgență

DGASPC Direcția Generală pentru Asistență Socială și Protecția Copilului

HG Hotărârea Guvernului

ONG Organizație neguvernamentală

4

Introducere și Obiective

Acest raport face parte din Proiectul pilot “Model de bune practici în asistența

victimelor traficului de persoane”, ce se bazează pe mecanismele norvegiene de

subvenții financiare.

Scopul proiectului este întărirea capacității sistemului de asistență a victimelor traficului

de persoane din România pentru a corespunde instrumentelor internaționale relevante

în domeniu prin investirea în dezvoltarea capitalului uman și crearea unui mecanism în

conformitate cu standardele europene.

Acest lucru va fi realizat îmbunătățind și dezvoltând parteneriatul dintre societatea

guvernamentală și civilă în domeniul asistenței victimelor, îmbunătățind sistemul

național de asistență a victimelor traficului de persoane și reducând vulnerabilitatea la

trafic prin atragerea atenției asupra comunităților vulnerabile, inclusiv cele de rromi.

Principala activitate a proiectului este evaluarea sistemului național de asistență

pentru traficul victimelor conform Standardelor Specifice pentru Serviciile Specializate

de Asistență asigurate victimelor traficului prin Hotărârea Guvernului nr. 1238/2007 și

prin standardele internaționale și cele mai bune practici. Aceasta reprezintă baza

producției acestui raport.

Alte activități principale:

Două ateliere de lucru pentru analiza rezultatelor evaluării și formularea de

propuneri pentru modificarea legislației specifice referitoare la protecția și

asistența victimelor traficului de persoane.

Instruirea în domeniul asistenței acordate victimelor, a specialiștilor care intră în

contact direct cu victimele traficului de persoane, pentru a crește competențele

și cunoștințele în domeniu.

5

Organizarea unei campanii de prevenire a traficului de persoane, la nivel

național, pentru reducerea riscului la traficul de persoane în comunitățile

vulnerabile, inclusiv cele de rromi.

Asigurarea publicității și vizibilității prin organizarea unei conferințe finale

pentru promovarea obiectivelor, activităților, reușitelor și rezultatelor

proiectului și informarea în mass-mediei, reprezentanților societății civile și

organizațiilor neguvernamentale ce asigură asistență victimelor traficului de

persoane.

România este țara de destinație pentru un număr mic de persoane străine, majoritatea

copleșitoare a victimelor traficului de ființe umane reintegrate fiind persoane de

naționalitate română. Bărbații, femeile și copiii asistați de autorități sunt victime

exploatate sexual sau prin muncă forțată. Exploatarea prin muncă se înregistrează în

sectoare precum agricultură, hoteluri, servicii domestice și construcții. Totuși, o altă

formă majoră de exploatare este utilizarea copiilor sau a adulților cu dizabilități pentru

a desfășura activități precum cerșit, furt, furt din magazine etc. Majoritatea traficanților

care recrutează și exploatează victimele din România sunt cetățeni români. Destul de

des au o legătură cu victima sau o cunosc.

Convenția Consiliului Europei pentru Lupta împotriva Traficului de Ființe Umane (CETS

Nr. 197) a fost semnată la data de 16 mai 2005 și a intrat în vigoare la data de 1

februarie 2008. Guvernul român a semnat Convenția la data de 16 mai 2005, fiind una

din primele țări semnatare. De atunci, Guvernul României a introdus un număr

semnificativ de măsuri pentru a ajuta la combaterea traficului de ființe umane.

România a adoptat principalul mecanism internațional în domeniul traficului de ființe

umane și, la nivel național, a stabilit un set cuprinzător de regulamente și standarde.

Principala componentă legată de traficul de ființe umane este legea națională antitrafic

nr. 678/2001 pentru Prevenirea și Combaterea Traficului de Ființe Umane. Astfel, se

asigură măsurile de prevenire, urmărire, asistență și protecție pentru victimele traficului

de ființe umane. Această lege este suplimentată de legislații secundare, pe lângă

deciziile și ordonanțele guvernamentale.

6

ANITP a fost înființată în 2006 și are drept responsabilitate coordonarea, evaluarea și

monitorizarea implementării măsurilor antitrafic la nivel național, inclusiv politici de

prevenire, protecție și asistență. În plus, ANITP dezvoltă, de asemenea, proiecte și

campanii de prevenire cu mai multe agenții guvernamentale și neguvernamentale. Mai

mult, ANITP administrează linia telefonică națională Telverde de asistență telefonică.

Există 15 centre regionale organizate în cadrul ANITP (cate unul în raza de competență

a fiecărei curți de apel) pentru sprijinirea dezvoltării măsurilor de prevenire și de

monitorizare a implementării locale a politicilor naționale de combatere a traficului de

ființe umane.

ANITP este responsabilă pentru elaborarea, în colaborare cu agențiile guvernamentale

și neguvernamentale relevante, a proiectului Strategiei naționale împotriva traficului de

persoane și a planurilor naționale de acțiune pentru implementarea acesteia. Strategia

subliniază problemele în domenii legate de victimele traficului de persoane, inclusiv

prevenirea, conștientizarea, colectarea de date și asistență și suport. De asemenea,

conține un număr de recomandări pentru a îmbunătăți furnizarea de servicii pentru

victime și pentru combaterea traficului de ființe umane în Romania.

În momente de austeritate există, inevitabil, o creștere a activității de trafic de ființe

umane și se remarcă, de asemenea, o creștere a numărului de victime reintegrate. În

același timp, de obicei, sunt mai puține resurse disponibile pentru a combate traficul de

ființe umane, deoarece serviciile publice suportă reducerile de fonduri aplicate de

Guvern. Totuși, în astfel de momente, munca în domeniu trebuie intensificată și

eficientizată pentru a asigura o continuitate în furnizarea serviciilor de suport de cea

mai bună calitate pentru victime. Cooperarea îndeaproape dintre agențiile ce lucrează

în domeniu este vitală și trebuie adaptată în mod continuu pentru eficientizarea și

îmbunătățirea serviciilor acordate victimelor traficului de persoane.

Acest raport își propune să furnizeze o analiză deschisă și onestă asupra funcționării

sistemului de asistență pentru victimele traficului de ființe umane în România, în

vederea îmbunătățirii activității. NU are intenția să critice nicio persoană sau

7

organizație. Pe parcursul întregului exercițiu, ambii experți au fost impresionați de

compasiunea, angajamentul și dedicarea ÎNTREGULUI personal implicat.

Jim Laird,

Consultant Consiliul Europei

8

Metodologie

În conformitate cu obiectivele propuse pentru acest studiu, primul și cel mai important

stadiu al procesului de cercetare a implicat o abordare calitativă pentru a sublinia

modalitățile de interacțiune dintre specialiștii din cadrul rețelei de asistență pentru

victimele traficului de ființe umane, modalități specifice de abordare a cazurilor,

necesarul de informații, maniera specifică în care funcționează centrele de asistență

pentru victime etc.

Această cercetare calitativă, de tip exploratoriu, a avut ca scop identificarea

percepțiilor și a atitudinilor specialiștilor în asistarea victimelor traficului de persoane,

fie că este vorba de specialiști din centrele regionale ale Agenției Naționale Împotriva

Traficului de Persoane (ANITP), Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția

Copilului (DGASPC) sau din mediul organizațiilor neguvernamentale.

Pentru a obține o imagine de ansamblu a problematicii studiate, cercetarea calitativă a

avut următoarele grupuri țintă:

1. Coordonatori ai Centrelor Regionale ANITP;

2. Specialiști din Centrele Regionale ANITP: psihologi sau lucrători sociali;

3. Specialiști din echipa de management din centrele DGASPC unde sunt sau au

fost asistate victime ale traficului de persoane;

4. Specialiști, psihologi sau lucrători sociali din cadrul DGASPC sau din Centrele de

Asistență pentru victimele traficului;

5. Specialiști din cadrul echipei de management a organizațiilor neguvernamentale

active în domeniu

6. Specialiști din cadrul organizațiilor neguvernamentale active în domeniu,

psihologii sau lucrătorii sociali.

Metoda de colectare a datelor aleasă, având în vedere particularitățile domeniului

studiat, a fost interviul individual în profunzime.

9

Interviul individual în profunzime este o tehnică calitativă de cercetare care implică discuții moderate, centrate pe o temă bine stabilită sau pe un calup de teme. O asemenea tehnică de cercetare este folositoare pentru studiile privind un domeniul profesional, deoarece timpul şi locul interviurilor se pot adapta mai uşor programului participanților.

În afara considerentelor care țin de programul participanților, alte motivații ale alegerii

acestei tehnici de cercetare (interviu individual în profunzime) au fost:

posibilitatea de a explora în detaliu opiniile persoanelor participante, fără a face

apel la răspunsuri prestabilite;

utilitatea crescută în analiza unor subiecte de cercetare complexe sau pentru

care nu există inițial suficiente informații;

dezvoltarea unei relații de încredere între cercetător și participant poate

permite abordarea unor subiecte mai delicate sau considerate „tabu”.

Datele obținute prin metoda interviului individual în profunzime sunt utile în sens de

pattern-uri de raportare la o anumită stare de fapt, opinie, atitudine etc. Interpretarea

acestora este bazată pe metoda analizei de conținut. Trebuie menționat că datele

sociale astfel culese nu au reprezentativitate statistică.

Interviurile (cercetarea calitativă) au fost efectuate în următoarele județe: Arad, Bihor,

București, Botoșani, Dolj, Galați, Giurgiu, Iași, Ilfov, Mehedinți, Timiș, Satu Mare,

Suceava. Alegerea județelor a ținut cont de structura teritorială a Centrelor Regionale

ANITP și de localitățile unde au fost/sunt organizate, conform Legii 678/2001, Centrele

de protecție și asistență a victimelor traficului.

În total, au fost efectuate 28 de interviuri, după cum urmează:

Nr. Grup investigatMetoda de

abordare

Nr. de

unități

1. Coordonatori ai Centrelor Regionale ANITP Interviu 4

2. Specialiști din Centrele Regionale ANITP Interviu 5

3. Directori din DGASPC Interviu 4

4. Specialiști din DGASPC Interviu 6

10

5. Coordonatori ai Centrelor pentru victimele traficului

de ființe umane

Interviu 6

6. Coordonatori ai Organizațiilor neguvernamentale

active în domeniu

Interviu 1

7. Specialiști din Organizațiile neguvernamentale active

în domeniu

Interviu 2

În plus, față de acest demers calitativ, s-a decis transmiterea unui chestionar către alte

organizații și persoane care lucrează cu victimele traficului de persoane. Acest demers a

permis consultantului studierea altor opinii despre eficiența, sau, altfel spus, despre

sistemul național de asistență și suport pentru victimele traficului de ființe umane. Au

fost trimise chestionare fiecăruia dintre cele 15 centre regionale, solicitându-i-se

personalului să identifice și alți profesioniști de la agenții guvernamentale sau

organizații neguvernamentale, care ar fi dispuși să completeze și să returneze

chestionarele. Acest lucru a oferit posibilitatea obținerii unor informații valoroase

despre alte opinii relevante ale personalului din sistem. Astfel, au fost completate și

returnate 18 chestionare, acestea furnizând informații suplimentare valoroase pentru

studiu.

11

Cadru legal

La prima vedere, legislația națională privind victimele traficului de persoane reliefează o

serie de aspecte subliniate de la începutul studiului. Analiza preliminară a legislației

privitoare la victimele traficului de ființe umane, prezentată în ordine strict cronologică,

accentuează două caracteristici principale:

Tendința de aglomerare și amplificarea activității legislative în anumite

momente / intervale prin asocierea directă cu evenimente ce redefinesc poziția

României în context european (de ex. integrarea în Uniunea Europeană, etapele

parcurse în aderarea în spațiul Schengen) și care condiționează obținerea unui

nou statut obligatoriu pentru unele modificări legislative;

Definirea cadrului legal ce reglementează fenomenul traficului de persoane a

reprezentat un interes constant în factorul politic din ultimii 15 ani.

Din analizarea principalelor instrumente legislative, se pot identifica câteva tipuri de

documente normative destinate câtorva categorii de beneficiari, după cum urmează:

1. Actele normative naționale și internaționale referitoare la drepturile copiilor,

la copiii victime ale traficului de ființe umane și acțiunile asociate pentru a

combate orice formă de exploatare a copilului:

a. Legea nr. 565/20021 - pentru ratificarea Convenției Națiunilor Unite

împotriva criminalității transnaționale organizate, a Protocolului privind

prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special al

femeilor și copiilor, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva

criminalității transnaționale organizate, precum și a Protocolului

împotriva traficului ilegal de migranți pe calea terestră, a aerului și pe

mare, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității

transnaționale organizate, adoptate la New York, la data de 15 noiembrie

2000,. Conform Protocolului pentru prevenirea, reprimarea și pedepsirea

1Monitorul Oficial, Partea I, Nr. 813 din data de 8 noiembrie 2002.

12

traficului de persoane, în special femei și copii, capitolul II “Protejarea

victimelor traficului de persoane”, art. 6 “Asistența și protecția acordate

victimelor traficului de persoane”, fiecare stat membru al Convenției

trebuie să ia măsuri în vederea asigurării reabilitării psihice, psihologice și

sociale a victimelor și, de asemenea, să asigure adăpostul acestora,

informații privind drepturile acestora conform legii în vigoare, asistență

medicală, psihologică și materială și, de asemenea, oportunități de

angajare, de educație și pregătire.

b. Legea nr. 272/20042 referitoare la protecția și promovarea drepturilor

copilului. Legea se adresează autorităților publice, organismelor private

autorizate, precum și persoanelor fizice și persoanelor juridice

responsabile pentru protecția copilului. Aceștia sunt obligați să respecte,

promoveze și garanteze drepturile copiilor stabilite prin Constituție și

Lege, în concordanță cu prevederile Convenției Națiunilor Unite privind

Drepturile Copilului, din care face parte și România, ratificată prin Legea

nr. 18/1990 și alte acte internaționale în acest domeniu;

c. Hotărârea Guvernului nr. 1443/20043 privind metodologia de repatriere

a copiilor români neînsoțiți și asigurarea măsurilor de protecție specială a

acestora. Rezoluțiile stabilesc procedura pentru repatrierea copiilor în

țară, identificarea părinților sau a altor reprezentanți legali ai acestora,

acoperirea costurilor de repatriere, precum și serviciile de protecție

specială menite să asigure protecția în regim de urgență pentru minorii

neînsoțiți, repatriați. Art. 16 din Decizia nr. 1443/2004 stabilește că

standardele minime privind organizarea și funcționarea centrelor

specializate sunt aprobate prin ordinul Secretarului de Stat al Autorității

Naționale pentru Protecția Copilului.

2Monitorul Oficial, Partea I, Nr. 159 din data de 5 martie 2014.3Monitorul Oficial, Partea I, Nr. 873 din data de 24 septembrie 2004.

13

d. Hotărârea Guvernului nr. 49/20114 pentru aprobarea Metodologiei-

cadru privind prevenirea și intervenția în echipă multidisciplinară și în

rețea în situațiile de abuz asupra copilului și de violență în familie și

Metodologiei de intervenție multidisciplinară și inter-instituțională

privind copiii exploatați și aflați în situații de risc de exploatare prin

muncă, copiii victime ale traficului de persoane, precum și copiii români

migranți, victime ale altor forme de violență pe teritoriul altor state.

Scopul acestei Decizii este stabilirea unui cadru metodologic comun

pentru autoritățile responsabile din domeniu. Documentul prezintă

principalele aspecte ale metodologiei și procedurilor conform legislației

în vigoare și în legătură cu specificul fiecărei instituții implicate în

prevenirea și intervenția în cazurile de violență asupra copilului.

2. Acte legislative normative naționale și internaționale referitoare la traficul de

ființe umane:

a. Legea nr. 678/20015 privind prevenirea și combaterea traficului de

persoane, cu modificările și completările ulterioare. Legea

reglementează prevenirea și combaterea traficului de persoane, precum

și protecția și asistența acordată victimelor, traficul de persoane

reprezentând o violare a drepturilor persoanei și o atingere a demnității

și integrității acesteia. Măsurile referitoare la protecția și asistența

victimelor traficului de persoane sunt stipulate în cadrul articolelor 26-

44.

Articolele 32 - 34 fac referire specifică la organizarea, funcționarea și tipurile de servicii

oferite în centrele de asistență (de ex. perioada șederii, facilități, sursele de finanțare,

serviciile oferite, regulamentele interne ale centrelor).

b. Hotărârea Guvernului nr. 299/20036 pentru aprobarea Regulamentului

de aplicare a dispozițiilor Legii nr.678/2001 privind prevenirea și

combaterea traficului de persoane.

4Monitorul Oficial, Partea I, Nr. 117 din 16 februarie 2011.5Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 783 din 11 decembrie 2001.6Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 206 din 31 martie 2003.

14

În Capitolul 4 (art. 48-56) al Deciziei nr. 299/2003 sunt reglementate formele de

asistență și protecție asigurate victimelor traficului de ființe umane, cetățeni români sau

străini.

Prevederile acestor articole stabilesc procedura pentru cazarea victimelor în centrele de

asistență (de ex. solicitări de cazare, perioada șederii, facilități existente în centre

pentru a asigura condițiile optime de găzduire și programe suport desfășurate de

centre).

c. Legea nr. 300/20067 pentru ratificarea Convenției Consiliului Europei

privind lupta împotriva traficului de ființe umane. Convenția a fost

adoptată în luna mai 2005 și România a semnat-o la Varșovia la data de

16 mai 2005. Obiectivele Convenției sunt prevenirea și combaterea

traficului de ființe umane, protecția drepturilor fundamentale ale

victimelor traficului de ființe umane, precum și realizarea unui cadru

complet pentru protecția și asistența victimelor și martorilor, asigurarea

de anchete și investigații eficiente și promovarea cooperării

internaționale;

d. Hotărârea Guvernului nr. 1238/20078 privind aprobarea Standardelor

naționale specifice pentru serviciile specializate de asistență și protecție

a victimelor traficului de persoane. Prin această hotărâre se aprobă un

număr total de 25 de standarde referitoare la rețeaua națională de

centre ce asigură servicii de protecție și suport pentru victimele traficului

de persoane, tipuri de servicii oferite în centrele de asistență, calitatea

acestor servicii, organizarea centrelor și gradul de specializare a

resurselor umane din cadrul acestor centre;

e. Ordinul comun9 nr. 335-2881-1990-1072-266-A 6880-409/C-2353/C din

data de 29 octombrie 2007 al ministrului internelor și reformei

administrative, al ministrului educației, cercetării și tineretului,

7Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 622 din data de 18 iulie 2006.8Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 715 din data de 23 octombrie 2007.9 Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 849 din data de 17 decembrie 2008.

15

ministrului sănătății publice, ministrului muncii, familiei și egalității de

șanse, președintelui Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor

Copilului, ministrului afacerilor externe, Procurorului General al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și ministrului

justiției pentru aprobarea Mecanismului național de identificare și

referire a victimelor traficului de persoane;

f. Hotărârea Guvernului nr. 1.142/ 201210 privind aprobarea Strategiei

naționale împotriva traficului de persoane pentru perioada 2012-2016 și

a Planului Național de Acțiune 2012-2014 pentru implementarea

Strategiei Naționale împotriva traficului de persoane pentru perioada

2012-2016. Unul din cele cinci obiective principale ale Strategiei vizează

îmbunătățirea calității protecției și asistenței acordate victimelor

traficului de persoane în vederea reintegrării sociale. Obiectivele

specifice sunt legate de reconfigurarea sistemului de protecție și servicii

de asistență și, de asemenea, de întărire a capacității ANITP de a

monitoriza și evalua la nivel național furnizorii de servicii suport;

g. Directiva 2011/36/EU a Parlamentului European și a Consiliului din data

de 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane

și protejarea victimelor acestuia, precum și de înlocuire a Deciziei Cadru

a Consiliului 2002/629/JHA. Art. 11-14 ale Directivei conțin referiri la

măsurile de asistență, protecție și suport pentru victimele traficului de

ființe umane (copii și adulți): asigurarea unei cazări potrivite și sigure,

asistență materială și tratamentul medical necesar, inclusiv asistență

psihologică, consiliere și servicii de traducere și interpretariat.

3. Alte regulamente cu implicații în domeniul traficului de ființe umane:

a. Legea nr. 211/200411 privind unele măsuri pentru asigurarea protecției

victimelor infracțiunilor. Condițiile în care se poate asigura consiliere

10Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 820 din data de 6 decembrie 2012.11 Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 505 din data de 4 iunie 2004.

16

psihologică victimelor infracțiunilor, precum și alte forme de asistență

pentru victimele infracțiunilor sunt stipulate în Capitolul 3. Conform

acestei legi, “organizațiile neguvernamentale pot organiza, independent

sau în cooperare cu autoritățile publice, servicii de consiliere psihologică

a victimelor infracțiunilor și pentru asigurarea altor forme de asistență a

victimelor infracțiunilor”.

b. Legea nr. 292/201112 privind asistența socială, cu modificările și

completările ulterioare. Art. 62 și 63 din această lege menționează

serviciile sociale destinate victimele traficului de ființe umane: a)

centrele rezidențiale care asigură adăpost pe termen determinat,

furnizând, de asemenea, asistență, îngrijire și protecție; b) centre de zi ce

asigură, în primul rând, informare, consiliere, suport emoțional în scopul

reabilitării și reintegrării sociale; c) servicii acordate în comunitate,

constând în servicii de asistență socială, suport emoțional, consiliere

psihologică, consiliere juridică, orientare profesională, reintegrare

socială”. De asemenea, sunt specificate condițiile de integrare.

Deoarece autoritățile publice s-au confruntat cu o creștere a traficului de persoane, în

special în noul context determinat de aderarea la Uniunea Europeană, preocupările

referitoare la elaborarea legislației aferente s-au intensificat.

Aderarea la Uniunea Europeană a condus ulterior la o serie de noi amendamente și

adăugări ulterioare în materie de legislație, adesea substanțiale, de reglementare a

legislațiilor la nivel național și european. Aceste preocupări constante au fost

determinate de nevoia de armonizare și asigurare a unui grad mai mare de aplicare a

legislației la nivel european în acest domeniu.

De asemenea, parteneriatele încheiate de statul român cu diferite autorități și instituții

guvernamentale și internaționale au impus alinierea cadrului legislativ de instrumente

legale cu caracter internațional.

12Monitorul Oficial al Românei, Partea I, Nr.905 din data de 20 decembrie 2011.

17

Situația centrelor de asistare a victimelor traficului de ființe umane

Centre create conform Legii nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului

de ființe umane:

1. Arad

Centrul de asistență pentru victimele traficului persoane, subordonat DGASPC Arad,

nu este funcțional. Serviciile de asistență pot fi furnizate pentru victime adulte,

rezidenți din județul Arad, prin alte structuri subordonate DGASPC.

Centrul (în sediul inițial) a fost înființat în anul 2004 și a funcționat până în anul 2006,

când a fost schimbată destinația clădirii, actualmente sediu al Direcției Județele de

Evidență a Populației. În anul 2006, a fost atribuit un alt sediu (un fost centru de neuro-

psihiatrie), unde trebuia să existe un etaj dedicat asistenței victimelor traficului de

persoane în regim rezidențial și un alt etaj dedicat altor categorii de persoane aflate în

dificultate. Totuși, și în această clădire, au fost mutate birouri ale altor instituții publice

(arhiva Inspectoratului de Poliție și Direcția de Sănătate Publică), urmând ca pentru

asistența tuturor categoriilor de victime să fie alocat un singur etaj. Numărul redus de

victime și costurile ridicate au determinat închiderea acestuia.

La momentul realizării interviurilor, asistența victimelor traficului de persoane adulte nu

se poate face în regim rezidențial, cu excepția cazurilor care au domiciliu în județul

Arad. Asistența acestora din urmă se poate face în alte structuri din subordinea

DGASPC, însă nu într-un centru dedicat victimelor traficului de persoane.

2. Botoșani

Centrul de asistență pentru victimele traficului din Botoșani, subordonat DGASPC,

este operațional de la înființare, dar nu sub forma unui serviciu specific pentru

victimele traficului de persoane. Sunt disponibile, pentru victimele traficului, două

camere, într-un centru de îngrijire și asistență pentru persoane vârstnice , localizat la

aproape 30 kilometri de orașul Botoșani.

18

Centrul a fost înființat în anul 2006. Există șase locuri pentru victime adulte ale traficului

de persoane, trei pentru bărbați și trei pentru femei. Totuși, de la înființare, a primit o

singură victimă pentru asistență, în anul 2006.

Perioada de asistență în regim rezidențial este de maximum 90 de zile, cu o posibilă

extindere până la finalizarea procedurilor penale. Centrul poate asista victime cu

reședința în alt județ, cu aprobarea anterioară a Directorului DGASPC.

Conform directorului centrului, victimele traficului pot accesa serviciile de asistență sub

formă de adăpost și hrană, asistență medicală de bază, dar fără asistență psihologică

specifică. Serviciile specifice de asistență psihologică pentru victimele traficului trebuie

asigurate de specialiști din cadrul DGASPC-Botoșani, structura centrală.

Referitor la victimele cu vârsta sub 18 ani, asistența acestora în regim rezidențial se

poate realiza în Centrul de Primire în Regim de Urgență (CPRU).

3. Galați

Centrul de asistență pentru victimele traficului din Galați, subordonat DGASPC, nu

este funcțional. Asistarea victimelor adulte, în cadru rezidențial, a fost posibilă între

2009 și mai 2014 într-un apartament protejat, în care puteau fi cazate trei persoane.

La momentul colectării datelor, activitatea centrului era suspendată, astfel serviciile de

asistență rezidențială pentru adulți nu puteau fi furnizate în cadrul instituțiilor publice.

Motivul pentru suspendarea activității, conform specialiștilor intervievați, este legat de

costurile de operare/ standardele maxime de cost (în anul 2010 au fost aprobate

standarde de cost care prevedeau un număr maxim de un angajat la trei beneficiari, în

condițiile în care în cazul acestui centru erau șase angajați la trei beneficiari). Decizia de

a suspenda activitatea centrului rezidențial a fost luată de către Consiliul Județean

Galați. Conform specialistului DGASPC care a participat la interviu, există un plan de

redeschidere a centrului, dar nu este specificat un termen limită.

În cazul victimelor minore, asistența acestora în regim rezidențial este făcută în cadrul

Centrului de primire în regim de urgență, însă nu putem vorbi de un serviciu dedicat.

19

4. Giurgiu

Centrul a fost înființat în 2005, dar nu a primit cazuri de victime ale traficului de

persoane până în 2007 (nu au existat solicitări). Ultimele cazuri de victime ale traficului

au fost asistate în 2013.

În februarie 2014, clădirea a fost afectată de o inundație și a devenit neoperațională. Nu

au fost alocate fonduri pentru renovare până anul acesta, în 2015.

La momentul realizării interviului, clădirea centrului era renovată, însă nu poate primi

victime, procedura de acreditare nefiind finalizată. Conform reprezentantului DGASPC

care a participat la interviu centrul va avea ca destinație exclusivă victimele traficului de

persoane.

Schema de personal este completă, centrul fiind în măsură să primească victimele

imediat după finalizarea procedurii de acreditare.

5. Iași

Centrul pentru asistența victimelor traficului din Iași, subordonat DGASPC, este

funcțional, dar nu în structura originală.

Centrul inițial (în locația inițială) putea asista atât victime adulte, cât și minore, prin

servicii dedicate. Totuși, din cauza numărului scăzut de victime (motivul oficial oferit de

specialiștii intervievați), Consiliul Județean a decis schimbarea destinației clădirii (a fost

mutată altă instituție publică în aceasta), astfel încât:

pentru victimele adulte, s-a hotărât alocarea a două locuri în cadrul Centrului

pentru victimele violenței domestice; dacă victima nu are domiciliu în Iași, poate

fi găzduită în regim de urgență pentru 72 de ore (pentru o perioadă mai lungă

trebuie aprobare); nu pot fi asistate victime de gen masculin în cadrul acestui

centru.

asistarea victimelor minore se face în cadrul Centrului de Primire în Regim de

Urgență (CPRU), însă nu există locuri dedicate victimelor traficului de persoane,

nici servicii specifice în cadrul acestui centru.

6. Ilfov

La data culegerii datelor, acest centru, subordonat DGASPC Ilfov, nu era funcțional .

Decizia de a înființa centrul a fost luată în anul 2014.

20

Clădirea a fost renovată și pusă la dispoziția DGASPC Ilfov de către Consiliul Județean

(procedura de transferare a proprietății către DGASPC era, la momentul interviului,

aproape finalizată). Conform reprezentantului DGASPC care a participat la interviu,

centrul va fi destinat exclusiv victimelor traficului de ființe umane.

Schema de personal, prevăzută cu unsprezece posturi, nu este încă ocupată, deși

organigrama este aprobată din 2014. La momentul realizării interviului, erau ocupate

două poziții din organigramă, persoane delegate însă către alte servicii din DGASPC

Ilfov. La primul concurs pentru ocuparea posturilor vacante, din iarna anului 2014, nu s-

a primit nicio cerere pentru înscriere.

În opinia reprezentantului DGASPC care a participat la interviu, salariile mici oferite

pentru aceste funcții reprezintă principalul motiv pentru lipsa de interes în ceea ce

privește locurile vacante. Se va organiza un nou concurs pentru ocuparea acestor

poziții.

7. Mehedinți

La momentul culegerii datelor, Centrul pentru minorii victimă a traficului de persoane

(Vânjuleț), aflat în subordinea DGASPC Mehedinți, era nefuncțional, fiind, conform

participanților la interviu, aflat „în conservare” (motivul oferit fiind legat de lipsa

victimelor minore care să necesite servicii de asistență în regim rezidențial). Centrul

respectiv a fost înființat în 2004 și a funcționat până în 2013.

Pentru victime adulte, reprezentantul DGASPC Mehedinți afirmă că este disponibil un

apartament protejat, în Drobeta Turnul Severin. Nu pot primi victime ale traficului de

persoane cu domiciliul în alte județe. La momentul realizării interviului, nu era asistată

nicio victimă în respectivul apartament. Ultimele victime asistate în regim rezidențial, în

acest centru, au fost în anul 2014.

8. Satu Mare

Centrul de asistență a victimelor traficului de persoane de la Satu Mare, aflat în

subordinea DGASPC, este funcțional la acest moment, însă nu exclusiv pentru

victimele traficului de persoane.

21

A fost înființat în anul 2005, ca centru pentru victimele traficului de persoane, putând

asigura asistență în regim rezidențial atât pentru victime adulte, cât și pentru victime

minore.

În anul 2010, a fost comasat cu Centrul de primire în regim de urgență a copilului

abuzat, exploatat și neglijat. Ultima victimă asistată a fost în anul 2013.

La momentul culegerii datelor, poate asigura asistență pentru victime adulte. Pentru

victime din alte județe este necesară aprobare.

9. Timiș

Centrul de asistență a victimelor traficului de persoane de la Timiș (Recaș) este

funcțional și administrat de Generație Tânără România (ONG), începând cu anul 2006.

După preluare, Generație Tânără a asigurat renovarea clădirii. În prezent, Consiliul

Județean Timiș asigură suport în plata utilităților (curent electric, gaz), celelalte costuri

fiind suportate de Asociația Generație Tânără.

Acest centru poate oferi, atât victimelor adulte, cât și victimelor minore, o gamă

completă de servicii de asistență: asistență rezidențială, asistență materială

(îmbrăcăminte și încălțăminte, produse de igienă, materiale școlare etc.), asistență în

obținerea și refacerea actelor de identitate, asistență psihologică, asistență medicală și

juridică, consiliere și orientarea profesională, monitorizarea cazurilor.

Serviciile asigurate nu sunt limitate de o serie de factori, cum ar fi județul de domiciliu al

victimei, fapt ce duce la referirea victimelor către acest centru de către instituții

(publice și private) care își desfășoară activitatea în județele învecinate (există însă

cazuri de referire și din partea altor județe, spre exemplu victime cu domiciliu în județe

din Moldova).

De asemenea, asistența se desfășoară, de regulă, pe o perioadă îndelungată, de

minimum 6 luni sau până la dobândirea independenței.

Deoarece nu toate centrele erau funcționale și exista un nivel inegal de servicii furnizate

în cadrul celor funcționale, a trebuit să se acorde o atenție specială prezentării

rezultatelor din acest raport.

S-a decis ca este oportun să se separe informațiile despre problemele generale din

sistemul național de asistență a victimelor de informațiile reieșite din vizitele efectuate

22

în fiecare centru în parte. Principalul motiv pentru acest lucru ține de experiența celor

intervievați în domeniul traficului de ființe umane și, în special, de munca depusă în

cadrul sistemului național de suport pentru asistarea victimelor din România. Acest

lucru poate asigura informații importante referitoare la activitatea de zi cu zi a celor din

cadrul sistemului.

Alte structuri ce asigură servicii suport pentru victimele traficului de persoane, cu

excepția celor descrise anterior.

Cercetarea de teren, deși axată pe structura centrelor pentru asistența victimelor

traficului de persoane înființate în temeiul legii 678/2001, a scos în evidență existența

altor instituții, publice sau private, care oferă servicii destinate victimelor traficului de

persoane. În mod evident, lista de mai jos nu este exhaustivă.

1. Asociația ADPARE București poate oferi o gamă largă de servicii de asistență

victimelor traficului de persoane: asistență rezidențială, asistență materială, asistență în

obținerea și refacerea actelor de identitate, asistență psihologică, asistență medicală și

juridică, consiliere și orientarea profesională, monitorizarea cazurilor. Asistența

rezidențială poate acoperi un număr de șase persoane, în cadrul unui apartament cu

trei camere. Nu pot fi asistate rezidențial decât victime de gen feminin. Durata medie

de asistență a unei persoane este de aproximativ trei ani.

2. Asociația People to People Oradea poate oferi o gamă largă de servicii de asistență

victimelor traficului de persoane: asistență materială, asistență în obținerea și refacerea

actelor de identitate, asistență psihologică, asistență medicală și juridică, consiliere și

orientarea profesională, monitorizarea cazurilor, mai puțin asistență în regim

rezidențial. Asociația People to People avea în proiect, la momentul culegerilor datelor,

realizarea unui serviciu de asistență în regim rezidențial pentru victimele traficului de

persoane, programat să fie deschis anul acesta (2015).

23

Servicii de suport pentru victimele traficului. Situația generală a

sistemului de asistență.

Legea 678/2001 stabilește, în Articolul 32, modificat și completat prin Legea nr.

230/2010 că:

(1) Victimele traficului de persoane pot fi cazate temporar, la cerere, în centre de

asistență şi protecție pentru victimele traficului de persoane, denumite în continuare

centre, sau în locuințe protejate pentru victimele traficului de persoane, înființate prin

prezenta lege, denumite în continuare locuințe protejate.

(2) Centrele funcționează în subordinea Consiliilor Județene Arad, Botoşani, Galați,

Giurgiu, Iaşi, Ilfov, Mehedinți, Satu Mare şi Timiş.

(3) Locuința protejată reprezintă aşezământul social, fără personalitate juridică,

dezvoltat pentru a asigura victimelor traficului de persoane găzduire de tip familial, în

sistem protejat şi asistență, în vederea reintegrării sociale a acestora.

(4) Locuințele protejate sunt organizate şi funcționează în subordinea direcțiilor

generale de asistență socială şi protecția copilului.

(5) Durata cazării în centre, respectiv în locuințele protejate, este stabilită prin hotărâre

Consiliului Județean, pentru cel mult 90 de zile.

(6) Durata cazării în centre sau în locuințele protejate poate fi prelungită, prind hotărâre

a Consiliului Județean, la solicitarea organelor judiciare, cu cel mult 6 luni sau, după caz,

până la finalizarea procesului penal.

(7) Centrele şi locuințele protejate sunt amenajate şi dotate astfel încât să ofere condiții

civilizate de cazare şi igienă personală, hrană, asistență psihologică şi medicală.

(8) În cadrul direcțiilor generale de asistență socială şi protecția copilului se înființează

servicii de asistență pentru victimele adulte ale traficului de persoane .

24

(9) Finanțarea cheltuielilor curente şi de capital pentru centrele prevăzute la alin. (2),

precum şi pentru locuințele protejate prevăzute la alin. (4) se realizează de la bugetele

locale ale județelor pe a căror rază administrativ-teritorială funcționează.

(10) Costurile referitoare la cazarea, asistența şi protecția victimelor traficului de

persoane, precum şi la transportul acestora între unitățile administrativ-teritoriale unde

au fost identificate şi cele în care se află centrul sau locuința protejată unde urmează să

fie cazate / asistate, se suportă de la bugetul local al județului pe a cărui rază

administrativ-teritorială funcționează centrul sau locuința protejată.

(11) În funcție de evoluția fenomenului traficului de persoane în România, Consiliul

General al Municipiului Bucureşti sau Consiliile Județene, altele decât cele prevăzute la

alin. (2), pot înființa centre în condițiile alin. (7), (9) şi (10)”.

Am decis să adăugăm întregul articol din această lege, având în vedere că analiza

următoare va face referire la diferite puncte din acesta.

Servicii de Suport Rezidențial

În cazul victimelor adulte, analizând situația Centrelor pentru victimele traficului de

persoane prezentate în capitolul anterior, observăm că, din nouă centre enunțate în

paragraful doi al articolului 32 din Legea 678/2001:

Cinci sunt nefuncționale, din diverse motive precum lipsa acreditării,

neocuparea schemei de personal, „aflarea în stare de conservare” (Arad, Galați,

Giurgiu, Ilfov, Mehedinți). Aceste centre nu pot primi, în condițiile în care ar fi

solicitat, o victimă adultă în asistență, într-un serviciu specializat, care să ofere

asistență acestei categorii vulnerabile. Pot fi găsite, conform specialiștilor

intervievați, „soluții de urgență”, precum cazarea victimei adulte în diferite

structuri care oferă asistență pentru persoanele fără adăpost, centre pentru

mame cu copii în situații de risc, centre pentru victimele violenței domestice,

centre ale diverselor organizații neguvernamentale de la nivel local, care nu sunt

însă specializate în asistarea victimelor traficului de persoane;

25

Două centre funcționează, însă nu așa cum au fost înființate. Aceste centre au

fost comasate după înființare, din motive financiare, cu alte centre (Iași și Satu

Mare). Acestea pot furniza servicii în regim rezidențial exclusiv pentru victimele

de gen feminin.

Un centru funcționează conform destinației inițiale (Botoșani). Este însă

localizat la o distanță de aproximativ 30 km de oraș, într-un centru de asistență

pentru persoane vârstnice; apare problema accesării altor servicii precum

consiliere și orientare în carieră.

Un centru funcționează conform destinației inițiale și oferă servicii specifice de

asistență pentru victimele traficului de persoane (Timiș). Acest centru este

singurul ce asigură întreaga gamă de servicii stabilite prin Legea nr. 678/2001,

însă este administrat și susținut financiar de către o organizație

neguvernamentală, Generație Tânără România, Consiliul Județean Timiș

acoperind doar plata utilităților (electricitate, gaz).

Un caz particular, în afara centrelor din județele de mai sus, este centrul de asistență a

victimelor traficului de persoane din subordinea DGASPC Dolj. Acesta oferă servicii,

inclusiv asistență în regim rezidențial, pentru victimele cu domiciliul în județul Dolj,

pentru celelalte categorii de victime fiind necesar acordul directorului DGASPC. La nivel

național, mai pot exista astfel de centre, însă acestea nu au făcut obiectul cercetării de

față și nici nu au apărut referiri spontane, în interviurile cu specialiștii cu privire la altele

(spre exemplu, în discutarea mecanismului de referire, nu a fost menționat niciun alt

astfel de centru).

„În Dolj, există un centru pentru adulți în subordinea Consiliului Județean, dar în

alte județe, nevoile nu sunt îndeplinite. Singurele opțiuni sunt organizațiile

neguvernamentale, ADPARE Bucureşti, care asigură plata transportului, a

serviciilor medicale ... dar foarte rar se întâmplă să dețină fonduri." (specialist

ANITP)

Având în vedere aspectele menționate anterior, serviciile de suport în regim rezidențial

pentru victimele adulte sunt problematice în majoritatea județelor în care s-au efectuat

26

interviurile. Referitor la centrele funcționale, cu excepția centrului din Timiș, asistența

victimelor adulte care locuiesc în alte județe ridică dificultăți, fiind indisponibile sau

disponibile pe termen scurt (72 ore). Excepțiile sunt acceptate cu consimțământul

anterior al Directorului DGASPC.

„Dacă victima locuieşte în alt județ, aceasta nu poate primi servicii de asistență.

Doar serviciile pentru “victimele locale” sunt rambursabile. Pentru victimele ce

locuiesc în alte județe, nici măcar nu urmăm procedurile de rambursare,

deoarece am învățat lecția. Avem 41 "țări" (cu referire la Consiliile Județene)."

(Coordonator organizație neguvernamentală)

Mai mult decât atât, apare problema asistării victimelor adulte de gen masculin, în

regim rezidențial, chiar și în centrele funcționale, fie din cauza comasării acestor

structuri cu altele care acordă asistență femeilor în situații de dificultate, fie din cauza

transformării acestora în structuri care acordă asistență victimelor minore.

„Dacă avem o victimă de gen masculin? Aceasta este chiar o problemă. În mod

normal, există acest centru înființat conform Legii 678 în Mehedinți, care, în mod

normal, ar fi trebuit să preia aceste victime adulte. Totuşi, în Mehedinți, la un

moment, dat s-a făcut o distincție, deşi legea nu face diferențe, distincție

conform căreia se pot asista doar victimele minore. Și astfel, lucrează doar cu

copii. Apoi, s-au sucit din nou şi au vrut să lucreze doar cu cei ce locuiesc în

Mehedinți. Au spus că există o limitare financiară şi au restricționat zona.

Consiliul Județean a decis astfel." (specialist ANITP)

Pentru victimele minore, cu excepția județului Timiș, asistența acestora în regim

rezidențial se face, atunci când este necesar, de obicei în Centrele de Primire în Regim

de Urgență pentru copii, subordonate DGASPC. Acestea nu au personal sau servicii

dedicate victimelor traficului de persoane.

„La Mehedinți şi cu minorii e o problemă. Centrul de la Mehedinți a fost făcut

printr-un proiect al unui ONG, ulterior, a fost preluat de către Consiliul Județean,

însă i-au schimbat tot şi au ajuns la forma asta în care, practic, nu există. Era

vorba de Vânjulețul, dar acela era destinație pentru copilul repatriat şi nu era

27

limitat de județul de domiciliu…ei, nu mai are nimic. E închis de mult timp, ei îi

spun cu titlu de conservare. Clădirea este închisă, nu există personal acolo,

acesta a fost relocat. Chestia e ca i-au schimbat destinația, cereți proiectul

inițial.” (expert DGASPC)

„Dacă victima este minoră...? Există spațiu, însă dacă se poate, este trimisă

acasă. În schimb, centrul de minori, făcut prin PIN, este desființat. Ce e victimă

acum, se cazează în centrul de minori, cu alte categorii de copiii cu probleme.

Nici la minori nu stăm bine acum. Ei (DGASPC) nu respectă la minori, de ce ar

respecta la adulți.” (expert ANITP)

Perioada de cazare, definită ca „cel mult 90 de zile” sau, care poate fi prelungită, după

caz, „prin hotărâre a consiliului județean, la solicitarea organelor judiciare, cu cel mult 6

luni sau...până la finalizarea procesului penal”, este considerată de majoritatea

experților intervievați insuficientă pentru reinserția socială a victimei. Totodată,

condiționarea ca victima să fie parte a procesului penal pentru a beneficia de asistență

mai mult de 90 de zile, presupune o abordare strict juridică a conceptului de victimă.

Altfel, în cazul în care aceasta nu dorește, din diverse motive, să fie parte a unui proces

penal, nu mai poate beneficia de asistență în regim rezidențial.

„Deci avem alocat maximum 90 de zile, în care noi reuşim să o înscriem în

sistemul de învățământ...şi ca să continue, ce facem după aia, abandonează

şcoala, o retrimitem înapoi în mediul în care a fost traficată, ce facem cu ea?

Avem cazuri de doi sau trei ani susținuți cu taxe şcolare şi tot ce ține de educație.

Am raportat la fiecare şase luni şi aceştia au spus ... ei bine, scoateți-i la fiecare

trei luni. Tu, ca stat, te limitezi la victimă ca la un obiect pe care l-ai utilizat la un

moment dat, după care l-ai aruncat." (coordonator organizație

neguvernamentală)

„Dacă nu accepți să fii parte în procesul penal, s-a terminat cu asistența ta în

centru de stat. La ONG-uri e altceva. Atunci perioada de ce se mai numeşte

reflecție? Pentru că există obligativitatea României să transcrie, directiva 36,

convenția Consiliului Europei şi aşa mai departe….şi astea sunt prevederi în

instrumentele internaționale….dar ea (cu referire la perioada de reflecție) nu

28

prea există. Dacă victima a fost identificată de poliție şi ajunge în centru, chiar la

noi, la oricine, ea deja a luat contactul cu poliția, deja a dat declarații, poliția nu

o se oprească din investigarea cazului trei luni să o reia după…şi acum depinde în

foarte mare măsură de relația noastră cu poliția şi de….foarte mulți dintre

polițiştii cu care lucrăm sunt foarte OK, în sensul în care nu pun foarte mare

presiune, mai aşteaptă, dar până la urmă ei trebuie să îşi facă dosarele. Și atunci

trebuie mediată, s-a creat o altă procedură, cea de mediere a relației dintre

victimă şi poliție…şi noi să intervenim în situația în care cineva din poliție este

prea insistent. Sau vine şi promite asistența pe care noi o oferim victimei ca un fel

de recompensă.." (specialist organizație neguvernamentală)

Deși Legea 678/2001 stabilește în mod explicit:

(9) Finanțarea cheltuielilor curente şi de capital pentru centrele prevăzute la alin. (2),

precum şi pentru locuințele protejate prevăzute la alin. (4), se realizează de la bugetele

locale ale județelor pe a căror raza administrativ-teritorială funcționează.

la fel și

(10) Costurile referitoare la cazarea, asistența şi protecția victimelor traficului de

persoane, precum şi la transportul acestora între unitățile administrativ-teritoriale unde

au fost identificate şi cele în care se află centrul sau locuința protejată unde urmează să

fie cazate/asistate, se suportă de la bugetul local al județului pe a cărui raza

administrativ-teritorială funcționează centrul sau locuința protejată.

Majoritatea experților sau directorilor din DGASPC-uri care au participat la studiu afirmă

că fie nu pot asista, în regim rezidențial, victime din alte județe, ca urmare a deciziei

conducerii Consiliilor Județene, fie pot face acest lucru pe o perioadă scurtă de timp și

doar cu acordul directorului DGASPC. Trebuie menționat, de asemenea, că tocmai

aspectele financiare, de susținere a acestor servicii, au determinat Consiliile Județene să

modifice destinația acestor centre, sau, după caz, să le închidă.

"Problema a apărut după începerea descentralizării bugetelor locale şi Centrul a

intrat sub administrarea Consiliului Județean. Fiind prea puține victime în județ,

peste 90% din victime erau din afara județului, pe trei axe ... una, Bistrița Năsăud

29

- Iaşi - Botoşani, a doua, Braşov - Galați, şi a treia Slobozia - Țăndărei. Fiind din

afara județului, nimeni nu s-a ocupat de rambursarea banilor (din județul de

origine). Nu a existat un buget de urgență. Nu înțeleg de ce trebuie să plătim

pentru Braşov, de exemplu". (director DGASPC)

Mai mult, legea 678/2001 subliniază că autoritățile locale, în speță Consiliul Județean,

poate înființa aceste astfel de centre, însă nu menționează ce se întâmplă dacă le

desființează sau le schimbă destinația.

„În lege spune că autoritățile pot să înființeze servicii, am vorbit cu secretarul

Consiliului Județean şi a zis aşa: Scrie undeva că trebuie să fac? Eu mă uit la alea

pe care trebuie să le fac şi, şi pe alea le aleg prioritar, pentru că nu am resurse,

pe cele care au nişte măsuri coercitive, dacă nu fac aia, primesc nu ştiu ce

amendă…deci asta e ordinea.” (specialist organizație non-guvernamentală).

„Când au pus centrele pe graniță, a fost o logică, dar finanțarea a fost zero. Ne-

au dat două calculatoare şi un telefon, parcă. E uşor să arunci în spatele localului

asta, dar să nu îi dai resurse...problema traficului de persoane nu e una locală,

traficul ăsta de persoane nu e un chioşc în piață.” (specialist DGASPC)

Ținând cont de cele descrise mai sus, privitor la asistența în regim rezidențial,

poate fi subliniată primă problemă identificată de cercetarea de față, cu referire la

Centrele de asistență a victimelor traficului de persoane, respectiv lipsa de „stabilitate”

în timp a acestora și a serviciilor oferite.

În condițiile astea, centrul ăla renovat, ştiți că trebuia să îl ținem doi ani, în 2006

ni l-a luat. Preşedintele Consiliului Județean a spus: „Știi, te admir pentru cât te

zbați, dar trebuie să ți-l iau, pentru că îl dau la Evidența Populației şi Paşapoarte.

Te admir, dar na...”. După, ne-a dat altă clădire, ce să spun?!.... Un centru de

neuropsihiatrie...dezastru. Țevile sparte...va dați seama, a stat ani de zile

neocupat. L-am renovat, am zugrăvit, l-am făcut funcțional de am putut primi o

vizită străină în el. Dar, în continuare, aveam puține victime, de obicei, veneau

vara, costuri mai mici, iar lunile de iarna erau cam moarte. Iar atunci, având

30

centru două niveluri, la un nivel am adăpostit şi alte categorii de beneficiari aflați

în dificultate, tineri şi tinere care din diverse motive nu au putut să rămână în

familie. Urmând ca un etaj să avem pentru victime. Întâmplându-se că arhiva

poliției deja dădea pe dinafară şi neavând alt spațiu de depozitare, ne-au luat

parterul şi jumătate din el au făcut arhivă şi, pentru că autostrada care s-a

construit...trecea peste clădirea Direcției Sanitare, i-au mutat şi i-au împărțit,

astfel încât câteva birouri le-au băgat la noi la parter, astfel, în patru camere

arhivă, în patru Direcția de Sănătate Publică, rămânând să adăpostim victimele

amestecate cu alte categorii de beneficiari. Ei, s-au mai făcut modificările

legislative, că, domnule, nu mai pot fi primite decât în regim de urgență şi fiindcă

situația a fost de aşa natură, am umplut centrul cu copii, un centru de primire în

regim de urgență. Nu mai avem centru de primire a victimelor traficului.”

(specialist DGASPC).

„Până acum vreo patru ani, a existat centrul... unde am putut să ducem victime

şi din alte părți (județe). La un moment dat, nu au mai fost aşa de multe cazuri

care să necesite adăpost. Apoi, au trimis că, din cauza lipsei de fonduri, nu mai

acceptă decât victime de la ei din județ, ca, ulterior, de vreun an sau doi, au

desființat centrul şi acolo au făcut un centru de plasament, plus, un spațiu de

acolo l-au închiriat la serviciul de paşapoarte.." (specialist ANITP)

„A fost o clădire dedicată victimelor traficului, dar, deoarece s-a considerat că nu

există suficient de multe victime şi costurile nu se justifică, a fost preluată de

Consiliul Județean şi acum este o altă instituție. Centrul original avea alte

condiții: etajul era pentru adulți şi parterul pentru copii. Acum nu există camere

separate pentru victimele adulte ale traficului; acestea sunt adăpostite la centrul

pentru violență domestică, unde sunt camere disponibile. La centrul pentru copii

este şi mai mult haos... centrul de primire în regim de urgență, “programul” de

reabilitare comportamentală şi centrul pentru victimele traficului ...” (specialist

DGASPC)

31

În aceste condiții, asistența rezidențială a victimelor traficului de persoane, în special a

victimelor adulte, se face, în majoritatea cazurilor13, utilizându-se soluții de compromis

sau de urgență, în structuri care nu sunt destinate acestui scop. Nu putem vorbi de o

asistență rezidențială propriu-zisă, care să faciliteze reintegrarea socială a victimei.

„S-au făcut presiuni pentru înființarea unui centru pe termen scurt măcar, 30 –

90 de zile. Sau un centru de criză. „Ce fac cu ea acum? Mă duc cu ea la fundația

aceasta, dar ei au alt specific, n-au nicio obligație să o primească. De când au

închis centrul acolo le-am dus, dar nu este normal. Spre exemplu, pe asta vor să

mi-o dea afară acum, dar ea încă nu e pe picioarele ei…" (specialist ANITP)

„De la suspendare, primele victime pe care le-am avut şi care au dorit adăpost,

să spunem, a fost prima care chiar avea nevoie, am dus-o la fundația în cauză,

pentru că victima nu era din județ, poliția a găsit-o după o sesizare 112 într-o

locație, până să o audieze sau nu ştiu ce, dura, şi ea trebuia găzduită undeva. Le-

am făcut hârtie (către DGASPC) şi bineînțeles că nu aveam unde…mi-au zis, păi...

ştiți că activitatea este închisă. Și atunci am apelat la fundație. Dar şi aici, ei nu

au specialişti pe trafic, aşa că oferă cazare şi masă…şi atât. Iar fata asta avea

nevoie de mult mai multe. Eu o referisem şi lor (DGASPC) iar ei au zis că o asistă

ca şi cum victima ar fi acasă, la domiciliu. Deci, ei se duc la fundație şi o asistă

acolo. Și ne spune victima, ştiți, au venit doamnele acestea, mi-au pus o groază

de întrebări, dar n-au făcut nimic pentru mine”. Pentru că ele vin, îşi culeg datele

să îşi facă documentele, dar, concret, pentru a îi rezolva victimei problemele,

nimic. (specialist ANITP)

Servicii de Asistență Medicală

Marea parte a specialiștilor intervievați, indiferent că vorbim de reprezentanți ai

autorităților publice sau ai organizațiilor neguvernamentale, apreciază că asistența

medicală a victimelor majore ale traficului de persoane se desfășoară cu dificultate,

13 Cu excepția centrului de la Timiş şi a centrelor administrate de alte organizații neguvernamentale.

32

principalele cauze fiind lipsa calității de asigurat la sistemul asigurărilor de sănătate,

uneori lipsa actelor de identitate, coroborate cu absența fondurilor destinate. Astfel,

dacă serviciile de care victima are nevoie nu constituie urgență, accesul la servicii

medicale este condiționat fie de sprijinul oferit de diverse organizații

neguvernamentale, fie de rețeaua de relații informale dezvoltată la nivel local de

personalul implicat în asistența victimelor.

„Minorii ca minorii, dar adulții care nu au un loc de muncă, nu au plătite

asigurările... dacă au o problemă de sănătate, ele nu pot să beneficieze decât în

regim de urgență, în alea 3 zile, de un serviciu medical…pe urmă... Dacă nu e

urgență, eject. Noi, prin convențiile pe care le-am făcut cu spitalele, tocmai asta

încercăm să le oferim, să le înscriem la un medic de familie. Nici asigurările de

sănătate care sunt prevăzute în 678, cum că victimele ar trebui să beneficieze, nu

le sunt plătite, dacă e victimă adultă, salut. Statul român ar trebui să asigure,

scrie clar, bani de la bugetul de stat, nimeni nu a văzut. E o victimă care a fost

exploatată sexual, are nevoie de nişte controale medicale. Nu mai vorbim de

testare psihologică. Toate astea le facem noi, dar le facem din banii noştri. Nici

măcar pentru asta, eu nu zic să le mai dea bani pentru igienă, alte produse.

(specialist organizație neguvernamentală)

Ținând cont că majoritatea centrelor de asistență în regim rezidențial pentru victimele

traficului sunt nefuncționale, evaluarea inițială a stării de sănătate a victimelor, conform

normativelor în vigoare14, este un proces extrem de dificil. Fără o relație definită la nivel

instituțional, prin protocoale clare, victimele se pot afla în alte situații de abuz:

„Asistența medicală este...foarte dificilă, colaborarea cu spitalele este extrem de

laborioasă, serviciile medicale sunt foarte limitate, victimele sunt tratate prost,

cu dispreț, aşteptăm împreună ore în şir la cozi. Dacă nu au asigurare medicală,

deşi sunt asigurați prin lege, lucrurile se desfăşoară foarte greu. Avem o

convenție de colaborare cu Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, cu una din clinicile

acestora. Totuşi, acestea pot oferi suport pentru un număr limitat de cazuri. Nu

14 Hotărârea Guvernului nr. 1238 din data de 10 octombrie 2007

33

acoperă analize, consultații ginecologice, verificări psihiatrice.” (specialist

DGASPC)

Mai mult decât atât, nu există prevăzut explicit accesul gratuit la o serie de analize de

bază. Fie ca vorbim de testarea pentru infecții cu transmitere sexuală, fie de alte

afecțiuni pentru care aceste persoane pot fi grup de risc, precum tuberculoza, accesul la

acestea este dificil și lipsit de continuitate.

„Să vă dau un exemplu. Să putem face analizele victimei repatriate din

Danemarca, am fost nevoiți să apelăm la ADPARE. Au plătit ei. Dar, nu e normal,

puteau să nu aibă bani. Ideea e ca statul să asigure accesul la o serie de analize

de bază, şi vorbim aici de introducerea unei victime în comunitate. Nu sunt

multe, dar măcar tuberculoza, HIV şi hepatitele ar putea fi acoperite. Și vă pot da

exemplu, victimă venită cu avionul care a murit la ceva timp de tuberculoză. Vă

dați seama, toți din avionul acela au fost expuşi, noi am fost expuşi...” (specialist

DGASPC)

Odată ce sunt depășite dificultățile în testarea diferitelor afecțiuni, există problema

accesului la medicamente. Nu există fonduri destinate pentru acest lucru, iar dacă

afecțiunea în cauză nu face parte dintr-un program național care presupune acces

universal gratuit la tratament (cum este tuberculoza), nu pot fi cumpărate

medicamente (cu excepția sponsorizărilor).

„Să zicem că am rezolvat cu partea de consult. Dacă victima are o afecțiune care

necesită tratament, cu mici excepții, medicamentele nu sunt compensate. Și

atunci, revenim la nevoia de sponsorizări şi alte asemenea…” (specialist DGASPC)

Servicii de asistență psihologică

Majoritatea participanților la interviuri apreciază că partea de asistență psihologică a

victimei poate fi acoperită pe termen scurt, însă pot apărea probleme în accesarea

acestui serviciu pe o perioadă mai lungă. Motivele țin de lipsa resurselor, fie victima nu

34

are resurse materiale să se deplaseze la DGASPC, cu atât mai mult dacă are domiciliul în

mediul rural, fie personalul care ar trebui să asigure acest serviciu nu se poate deplasa

la domiciliul victimei, din cauze diverse, precum lipsa autovehiculelor de serviciu, lipsa

fondurilor pentru carburant, personal insuficient.

De asemenea, în cazul evaluărilor psihologice pentru instanțe, apar dificultăți din cauza

lipsei acreditărilor personalului DGASPC.

„Există nişte restricții pentru psihologii angajați ai DGASPC din partea colegiului

psihologilor, care interzic…Colegiul Psihologilor în colaborare cu un institut a

făcut un curs de 2 ani de zile în care formează psihologi experți special pentru

procedurile judiciare. Prima serie a terminat acum un an. Este un tabel al

psihologilor experți iar instanțele nu au voie să mai apeleze la alți psihologi. Noi,

ceilalți, nu avem voie să trimitem nimic din ce înseamnă evaluări către instanță.

Am ajuns la un compromis, nu mai numim ceea ce facem noi evaluare

psihologică, ci evaluare psihosocială. La noi în județ nu există niciun psiholog

expert. Aceste cursuri le plăteşti individual, sunt aproximativ 5.000 de lei pe an.

Noi, ca psihologi angajați ai direcției, nu mai avem voie să furnizăm acte

psihologice către exterior, pentru ce orice înseamnă persoană din exterior, nu

neapărat victimă a traficului. Asta în condițiile în care există o strategie care

presupune ca DGASPC furnizează aceste servicii, la care ANITP şi DGASPC sunt

parte” (specialist DGASPC)

Asistență materială (haine și încălțăminte, produse de igienă, rechizite școlare etc.)

Majoritatea specialiștilor intervievați apreciază că asistența materială poate fi asigurată,

la un nivel minimal, pe termen scurt. Dacă victima este asistată în regim rezidențial, fie

că vorbim de asistarea în centre specifice traficului de persoane, sau în structuri

specializate pentru alte categorii de beneficiari, îi este asigurată hrana, îmbrăcăminte și

produsele de igienă. Însă, dacă victima este asistată la domiciliu, în majoritatea

cazurilor, nu există fonduri pentru asigurarea acestor produse.

35

Având în vedere că în cazul niciunei instituții care a participat în acest studiu nu există

un fond de urgență pentru victimele traficului de persoane, pe termen scurt, pot exista

probleme în asigurarea asistenței materiale.

„ De multe ori victima vine cu maioul de pe ea şi, în mare parte, fără acte.

Neavând un buget de urgență, apar probleme. Că îi cumpăr haine, trebuie

referat de necesitate, durează, apar probleme. Dacă îi cumpăr o pereche de

pantofi, trebuie să vin cu trei oferte etc. Spre exemplu, geaca are amortizare 2

ani, nu poți să îi iei geaca înapoi. Îs nişte probleme la care nimeni nu s-a gândit.

Plus, un centru de genul ăsta trebuie sa aibă o maşină, bani de trimis victima în

județul de origine, dacă e nevoie.” (specialist DGASPC)

Servicii de asistență în obținerea și recuperarea documentelor de identitate

Majoritatea respondenților, indiferent dacă vorbim despre personalul DGASPC, ANITP

sau al organizațiilor neguvernamentale din acest domeniu, au considerat că asistarea

victimei în obținerea sau recuperarea documentelor de identitate nu reprezintă o

problemă.

36

Asistență juridică

Nu există fonduri sau servicii dedicate pentru asistarea juridică specială a victimelor

traficului de persoane, cu excepția serviciilor oferite de organizațiile neguvernamentale

implicate în acest domeniu. De asemenea, în majoritatea cazurilor, victimele sunt

asistate în instanță de avocați din oficiu, dacă acestea sunt parte în procesul penal.

Acest fapt presupune că nu este asigurată o continuitate în asistarea victimei (de același

avocat) și nici nu există timp alocat pentru consilierea juridică a victimei (de către

avocatul care o asistă), preliminară participării acesteia la ședința de judecată.

Totuși, coordonarea victimei în procesul penal, prin personalul centrelor regionale

ANITP, poate fi considerată un model de bună practică. Aceasta asigură victimei

informațiile legale minimum necesare, consiliere juridică, pregătirea procesului, suport

psihologic în timpul procesului, transport sigur și protejat. Programul este implementat

în cooperare cu organele judiciare și cu partenerii organizații neguvernamentale.

Consiliere și îndrumare vocațională

Majoritatea specialiștilor intervievați apreciază că șansele ca victima traficului de

persoane să aibă acces la cursuri de calificare sunt foarte mici, din cauza lipsei de

programe destinate. De asemenea, participanții la interviuri au subliniat faptul că o

abordare pe termen lung este necesară, cu scopul de a se adresa cauzelor traficului, în

special prin asigurarea accesului la educație și locuri de muncă pentru grupurile

vulnerabile.

“Dacă este minoră, este foarte uşor, deoarece DGASPC se implică şi asta e. Este

mai greu cu adulții – în Olt, Dolj, Mehedinți, nu există organizații

neguvernamentale sau instituții care să le ofere asistență în adevăratul sens al

cuvântului, însemnând că (nu vorbesc despre ANOFM, care oferă...sau mai mult

nu) victimele au un nivel scăzut de educație; acestea (ANOFM) nu au nimic de

oferit sau victimele nu se prezintă – nu au bani să meargă la cursuri sau nu se pot

angaja undeva unde nu li se asigură transportul sau chiria).” (specialist DGASPC)

37

În aceste condiții, reintegrarea victimelor traficului de persoane în societate este dificilă,

iar riscul retraficării este foarte ridicat.

38

”Traseul” obișnuit al victimelor traficului de persoane în sistemul de protecție și asistență

Când am inițiat acest proiect de cercetare, am dorit să identificăm “traseul” victimei în

cadrul sistemului de protecție și asistență. Totuși, acest demers s-a dovedit a fi dificil

datorită “specificității locale” ce caracterizează sistemul de asistare a victimelor

traficului de persoane, în special, din cauza varietății (multitudinii) de soluții “de

urgență” pe care specialiștii implicați în sistem trebuie să le identifice pentru a depăși

aspecte precum: absența facilităților de asistență rezidențială, dificultate în asigurarea

accesului la asistență medicală, dificultatea cauzată de absența finanțării dedicate,

colaborarea dificilă cu Agențiile Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă etc.

În acest sens, participanții la interviuri, atât specialiști din cadrul ANITP, precum și cei

din cadrul DGASPC sau ai organizațiilor neguvernamentale, au fost rugați să descrie

propria modalitate de adresare în trei cazuri ipotetice:

Primul caz. ”O fată de 17 ani, din Miercurea Ciuc, adusă la dumneavoastră de

către poliție, exploatată sexual, fără act de identitate, fără bani sau posibilitatea

de a face bani decât din prostituție, într-o condiție fizică precară, subnutrită, cu

semne de abuz fizic.”

Al doilea caz. ”Bărbat de 27 de ani, adus la dumneavoastră de poliție, găsit

dormind pe stradă, într-o condiție fizică precară, ce spune că a fost de acord să

lucreze la o fermă, dar nu a primit niciun ban, alimente sau adăpost, fără acte de

identitate, cu actul de identitate aflat la fermă, lăsat drept garanție.”

Al treilea caz. ”Femeie de etnie rromă în vârstă de 22 de ani, care spune că

cineva i-a promis un loc de muncă în Marea Britanie ca bonă. Spune că a fugit de

la acea familie care a angajat-o ca bonă, deoarece “o foloseau ca pe o sclavă”

(făcând toată treaba în casă), actul de identitate a rămas acasă la acea familie. A

fugit de la acea familie, mergând la poliția locală și după, cazul a fost referit unei

organizații neguvernamentale locale (din Marea Britanie). A fost identificată ca

fiind victimă a traficului de persoane și a fost repatriată.”

39

Principala concluzie a acestui exercițiu este faptul că nu putem vorbi despre “un traseu

tipic”, ci despre o serie de diferite “trasee”, în funcție de regiunea țării / de județul în

care este asistată victima. Aceste aspecte, precum și existența sau nu a unei rețele de

diferite parteneriate între organizațiile neguvernamentale locale și instituțiile implicate

în asistarea victimelor traficului de persoane, a unei rețele de relații informale între

specialiști la nivel local, influențează radical calitatea asistenței oferite victimelor.

În cazul primei situații ipotetice, “o fată de 17 ani din Miercurea Ciuc”, putem trage 15

următoare concluzie:

Este considerat ca fiind “cazul cel mai ușor de asistat” de către majoritatea

specialiștilor din sistem. Fiind minoră, victima poate beneficia, în toate

cazurile, de asistență rezidențială, chiar dacă nu întotdeauna în structuri

specializate. Asistența rezidențială este de obicei realizată în centre de

primire în regim de urgență pentru minori. Aceasta nu este, conform

specialiștilor intervievați, “cea mai bună opțiune”, deoarece victima este

asistată împreună cu alte categorii de minori. Principalele riscuri, în acest

caz, sunt cele de stigmatizare și absența consilierii psihologice specializate;

Reintegrarea în familie, acolo unde este posibilă, este considerată situația

ideală pentru rezolvarea acestui caz;

Se poate asigura asistență medicală. Relația cu unitățile medicale este

adesea descrisă ca fiind una dificilă;

Asistența în reemiterea documentelor de identitate nu este o problemă în

opinia majorității specialiștilor intervievați;

Reintegrarea școlară a victimei este posibilă, dar poate cauza diferite

probleme, de la caz la caz (de exemplu, în funcție de perioada de întrerupere

a procesului educațional, dacă cursurile nu pot fi reluate în sistemul clasic,

integrarea victimei în programe alternative precum “a doua șansă” poate fi

dificilă, dat fiind numărul redus de astfel de oferte);

15 Totuși, am subliniat că este situația tipică “modală” și pot exista abordări alternative. Observația este valabilă pentru toate cele trei cazuri.

40

Riscurile principale pe termen lung, începând de la cazul descris mai sus, sunt

asociate cu momentul în care victima devine adultă și nu mai poate beneficia

de serviciile destinate asistării minorilor. În acest context, majoritatea

specialiștilor intervievați subliniază riscul retraficării.

A doua situație ipotetică, “bărbat de 27 de ani”, reprezintă, în cazul majorității

specialiștilor intervievați, cazul “cel mai dificil de asistat”:

Nu se poate asigura asistență rezidențială în majoritatea cazurilor, cu

excepția structurilor de adăpost pentru persoane fără locuință. Totuși,

trebuie menționat că majoritatea participanților la interviuri consideră că

acest tip de cazuri nu necesită de obicei asistență rezidențială;

În lipsa asigurării de sănătate, victima poate beneficia doar de asistență

medicală de urgență. Pentru alte investigații medicale, răspunsul tipic nu

poate fi identificat: sunt cazuri în care investigațiile medicale/ tratamentele

pot fi finanțate de diferite organizații neguvernamentale, cazuri în care

specialiștii din sistem au dezvoltat o relație informală cu diferiți specialiști din

sistemul de sănătate, asigurând victimei un acces limitat la investigațiile de

bază, cazuri în care s-au dezvoltat parteneriate locale cu diferite instituții

medicale publice sau private etc.

Reemiterea documentelor de identitate nu este considerată o problemă;

Reintegrarea profesională a victimei este dificilă, deși majoritatea

specialiștilor intervievați consideră că aceasta este nevoia principală a

acestei categorii de victime. Principala cauză a acestei dificultăți este

reprezentată de absența programelor țintă;

Principalul risc asociat situației descrise mai sus este riscul retraficării (definit

ca “victima ajunge în aceeași situație”).

În ceea ce privește cel de-al treilea caz ipotetic, “femeie de etnie rromă în vârstă de 22

de ani”, putem concluziona:

41

Se poate asigura asistență rezidențială, în majoritatea cazurilor, dar nu în

centrele destinate victimelor traficului de ființe umane și nu pe termen lung.

Soluția ideală pentru rezolvarea cazurilor este, în opinia specialiștilor

intervievați, reintegrarea în familie.

Asistența medicală, dacă este necesară, este dificil de asigurat, cu excepția

urgențelor. Ca și în cazul “bărbatului de 27 de ani” descris mai sus, în absența

asigurării medicale, nu poate fi descris un “traseu tipic”: sunt cazuri în care

investigațiile medicale/ tratamentele pot fi finanțate de diferite organizații

neguvernamentale, cazuri în care specialiștii din sistem au dezvoltat o relație

informală cu diferiți specialiști din sistemul de sănătate, astfel asigurând

victimei acces limitat la investigațiile de bază, cazuri în care există

parteneriate locale dezvoltate cu diferite instituții medicale publice sau

private etc.

Conform opiniei majorității specialiștilor implicați, etnia nu reprezintă o

problemă ce poate afecta accesul la serviciile de asistență;

Referitor la serviciile de consiliere și reintegrare profesională, majoritatea

respondenților afirmă că aceste dificultăți apar, în principiu, datorită lipsei

fondurilor și programelor țintă;

În condițiile în care victima este reintegrată în contextul social și economic

original, în absența programelor de informare și consiliere, riscul de

retraficare nu poate fi neglijat.

42

Principalele probleme identificate referitor la sistemul de asistență pentru victimele traficului de ființe umane

1. Probleme referitoare la accesul la servicii rezidențiale:

1.1. Lipsa accesului la servicii rezidențiale specializate;

1.2. Lipsa “stabilității” temporale a centrelor de asistență a victimelor traficului de

persoane;

1.3. Lipsa asistenței rezidențiale pentru unele categorii de victime.

Descriere generală:

Majoritatea centrelor pentru victimele traficului de persoane care au fost incluse în

acest raport de evaluare nu sunt funcționale. Aceste centre nu pot adăposti victime și,

din acest motiv, autoritățile trebuie să utilizeze soluții alternative sau "soluții de

urgență", precum cazarea victimelor adulte în diferite structuri care asigură asistență

pentru persoanele fără adăpost, centre maternale, centre pentru victimele violenței

domestice etc.

Ținând cont de genul victimei, cercetarea calitativă subliniază faptul că asistența în

regim rezidențial a victimelor de gen masculin este o problemă, chiar și în centrele

funcționale. Acest lucru se întâmplă fie din cauza faptului că aceste structuri au fuzionat

cu altele care asistă femeile în dificultate, fie din cauza transformării acestora în

structuri ce asigură asistență victimelor minore.

O altă problemă în accesarea asistenței rezidențiale este legată de județul de rezidență

al victimei. Majoritatea specialiștilor și directorilor DGASPC care au participat la studiu

au spus fie că nu pot asista victimele din alte județe în regim rezidențial, deoarece este

decizia conducerii Consiliilor Județene, fie că o pot face pe o perioadă scurtă de timp

doar cu acordul Directorului DGASPC.

Totuși, aceste “soluții alternative”, precum centrele pentru mame și copii în risc,

centrele pentru victimele violenței domestice, centrele de primire în regim de urgență

pentru minori, nu asigură asistență specifică pentru victimele traficului de persoane.

43

Având în vedere că majoritatea specialiștilor intervievați subliniază importanța asistării

victimelor în facilități specializate, acest lucru este un minus pentru sistem. Victimele

pot suferi de stigmatizare socială sau izolare, lipsa accesului la servicii de asistență

specializate, precum servicii medicale, legale sau psihologice.

Decizia de plasare a centrelor pentru victimele traficului de persoane sub autoritatea

Consiliilor Județene nu a fost una potrivită. Lipsa fondurilor, a interesului, a

administrării eficiente și a coordonării au condus la schimbări importante legate de

destinația inițială a acestor centre. În plus, în unele cazuri, destinația clădirii în care

acestea trebuia să funcționeze a fost schimbată din cauza deciziilor politice sau

administrative la nivel local.

2. Probleme referitoare la finanțarea sistemului:

2.1. Lipsa fondurilor guvernamentale (Programe de Interes Național);

2.2. Lipsa unui fond de urgență dedicat asistenței victimelor;

2.3. Resurse umane insuficiente, suprasolicitate și prost remunerate (salarii

scăzute în comparație cu alți oficiali publici);

2.4. Resurse insuficiente (vehicule, carburant insuficient)

Descriere generală:

Finanțarea de către stat, prin programe de interes național, nu a avut continuitate,

acoperind doar anii 2007 și 2008. De atunci, nu au mai existat fonduri guvernamentale

specifice pentru victimele traficului de persoane.

La nivel național sau local nu este disponibil un fond de urgență dedicat victimelor

traficului de persoane. Acest lucru cauzează probleme grave în asigurarea asistenței de

urgență pentru victime; de exemplu, este dificil să fie asigurate fonduri pentru asistență

medicală sau pentru consult medical, exceptând urgențele, pentru asistență materială

sau pentru cazare pe termen scurt pentru victime, având în vedere absența

adăposturilor dedicate.

44

Majoritatea specialiștilor intervievați subliniază faptul că personalul instituțiilor

implicate în asistarea victimelor traficului este insuficient (locurile vacante sunt

suspendate în organigramă), personalul este suprasolicitat și afectat de lipsa resurselor

(autovehicule, carburant insuficient). De asemenea, specialiștii sunt prost plătiți, unii

dintre ei primind salariul minim stipulat de lege sau aproape salariul minim.

3. Alte probleme referitoare la asistarea victimelor traficului de persoane:

3.1. Statutul de victimă poate fi condiționat de dorința acesteia de cooperare cu

structurile de aplicare a legii;

3.2. Protejarea identității victimei care participă în procesul penal nu este

întotdeauna asigurată, având în vedere că pe site-urile instanțelor datele

personale ale victimelor sunt făcute publice: nume, adresă. De exemplu, în

cazul16 unei victime minore a traficului de persoane, numele întreg, județul,

satul, strada și numărul casei au fost publicate pe site-ul http://portal.just.ro/;

3.3. Asistența victimelor în cadrul unui proces penal se face, în principiu, de către

un avocat din oficiu. Aceasta este una din principalele probleme ce presupune

lipsa de continuitate a procesului de asistare a victimelor într-un proces penal.

Descriere generală:

Unii specialiști intervievați menționează că asistarea victimelor, în special asistența

rezidențială, poate fi condiționată de dorința acestora de a coopera cu structurile de

aplicare a legii. De asemenea, în asistența rezidențială, nu este posibil să se depășească

90 de zile de asistență dacă victima nu participă într-un proces penal.

Referitor la protecția identității victimei, acest aspect nu este întotdeauna respectat.

Numele întreg al victimei și adresa completă pot fi găsite pe paginile web ale

tribunalelor (vezi nota de subsol nr. 3).

Coordonarea victimei în cadrul procesului penal de către personalul ANITP poate fi

considerată un model de bună practică, furnizând victimei traficului un minim de

informații legale și suport psihologic. Pe de altă parte, victima este asistată în procesul

16 http://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=300000000480308&id_inst=3

45

penal, în mare parte, de un avocat din oficiu, iar aceasta poate reprezenta o problemă,

deoarece nu se asigură o continuitate a asistenței legale. Programul (de asistare a

victimei în procesul penal) este implementat în cooperare cu organele judiciare și

organizațiile neguvernamentale.

4. Probleme referitoare la colaborarea instituțională:

4.1. La nivel local, cooperarea interinstituțională este slab formalizată și se

bazează aproape exclusiv pe rețeaua de relații informale, pe principiul „omul

sfințește locul”. Principala problemă este lipsa stabilității și continuității

acestei rețele.

Descriere generală:

Cooperarea instituțională la nivel local este slab formalizată: există puține protocoale

eficiente între diferite instituții implicate în asistența victimelor traficului. În acest sens,

majoritatea specialiștilor intervievați au subliniat necesitatea protocoalelor clare, cu

responsabilități clar definite pentru toate părțile, instituții publice sau

neguvernamentale implicate în procesul de asistență.

Fiind atât de slab formalizat și bazat pe relații informale, procesul de asistență nu poate

avea predictibilitate iar calitatea acestuia este diferită de la o regiune la alta sau de la

județ la județ. De exemplu, o victimă poate primi asistență medicală completă într-un

județ, deoarece specialiștii locali au reușit să medieze colaborarea cu o clinică privată

sau cu un medic, în timp ce în altul i se oferă doar asistență medicală de urgență.

5. Probleme referitoare la “diferențele regionale” 17 în calitatea procesului de

asistență:

5.1. Există diferențe semnificative în calitatea și tipul de servicii de asistență pe

care le poate accesa victima traficului în funcție de situația locală la nivel de

județ.

Descriere generală: 17 Diferențe în procesul de asistență

46

Există regiuni din țară cu o rețea puternică de instituții (de obicei neguvernamentale)

unde victima traficului de persoane poate accesa o varietate de servicii, începând cu

asistență rezidențială pe termen lung, asistență medicală adecvată, asistență juridică,

școlarizare sau (re)integrare profesională, dar, de asemenea, regiuni unde accesul la

servicii este problematic. Principala cauză a acestei diferențe este prezența sau absența

organizațiilor neguvernamentale care pot asigura aceste tipuri de servicii în zonă.

Informații suplimentare obținute prin intermediul chestionarelor18

Un chestionar de 12 pagini, cu patruzeci și cinci de întrebări, a fost, de asemenea,

aplicat în încercarea de a obține mai multe informații referitoare la sistemul de

asistență pentru victimele traficului de persoane din România. Chestionarul a fost

realizat pentru a sublinia experiența celor care completează formularul, precum și

punctul acestora de vedere despre funcționarea sistemului de asistență. Problemele

referitoare la asistență și pregătirea personalului au fost, de asemenea, aduse în

discuție. Au fost completate și returnate 18 chestionare, care au furnizat informații

folositoare pentru a complementa exercițiul din teren.

Majoritatea întrebărilor au avut variantele de răspuns prestabilite, dar altele au dat

ocazia respondenților să completeze chestionarul cu informații despre cum privesc ei

sistemul de asistență. Răspunsurile au cuprins aspecte referitoare la ce a funcționat

bine și ce nu, cooperarea cu mai multe agenții și asigurarea necesarului de personal,

eficiența și pregătirea acestuia, iar aspectul cel mai des menționat a fost finanțarea.

Toți respondenții au confirmat că, în general, colectează informații statistice și le

transmit către instituția centrală. Nu au fost ridicate probleme referitoare la baza de

date menținută de ANITP București iar majoritatea respondenților au apreciat că

această colectare și diseminare de informații este vitală în combaterea traficului de

persoane, în monitorizarea trend-urilor și în furnizarea serviciilor adecvate nevoilor

victimelor.

18 Aceste informații au fost adăugate la cercetarea calitativă din teren de către Jim Laird, Consultant al consiliului European

47

Cele trei întrebări finale au dat ocazia respondenților de a-și evidenția punctul de

vedere referitor la necesitățile propriei organizații pentru a ajuta la furnizarea unor

servicii mai bune pentru victimele traficului de persoane, la nevoile agențiilor sau

organizațiilor pentru a îmbunătăți propriile servicii oferite victimelor traficului de

persoane și, în final, la orice alte comentarii.

Majoritatea a sugerat că fondurile suplimentare, fondurile de urgență și resursele

umane sunt necesare, nu doar pentru propria instituție ci și pentru celelalte care sunt

implicate în asistența victimelor traficului de persoane. Alte lucruri menționate au fost:

nevoia unui autovehicul, adăposturi specializate pentru victimele traficului de persoane

și pregătirea continuă în domeniu.

Drept răspuns la întrebările referitoare la nevoile altor agenții/ organizații pentru a fi

îmbunătățite serviciile, aproape toate comentariile au sugerat că pregătirea

personalului a fost cea mai mare problemă. Finanțarea și resursele umane insuficiente

au fost, de asemenea, menționate în mod frecvent.

Aceleași probleme, finanțarea, resursele umane insuficiente etc. s-au regăsit și în

răspunsurile la întrebarea referitoare la comentarii suplimentare de la finalul

documentului.

48

Concluzii și recomandăriConcluzii:

1. Centrele pentru victimele traficului de persoane, menționate în Legea nr.

678/2001, nu au avut, cu câteva excepții, continuitate temporală. În

majoritatea cazurilor, Consiliul Județean nu a putut asigura finanțare pentru

aceste structuri.

2. Asistarea victimelor traficului de persoane în centre împreună cu alte categorii

de victime sau persoane vulnerabile este problematică, atât pentru victimele

adulte, cât și în cazul victimelor minore.

3. Finanțarea sistemului pentru asistarea victimelor traficului de persoane nu

este corespunzătoare.

4. Finanțarea de stat, prin intermediul Programelor de Interes Național, nu a avut

continuitate, acoperind doar anii 2007 și 2008.

5. Există o importantă nevoie de creare a unui “fond de urgență”.

6. Măsurile de asistență, definite de Legea nr. 678/2001, sunt uneori, în practică,

problematice, deoarece statutul victimei poate fi condiționat de dorința

acesteia de cooperare cu structurile de aplicare a legii.

7. Protejarea identității 19 victimelor parte în procesul penal nu este întotdeauna

asigurată, având în vedere că site-urile tribunalelor fac publice informațiile

personale ale acestora: nume, adresă.

8. Asistarea victimei în procesul penal se face, în majoritatea cazurilor, de către

un avocat din oficiu, acest aspect având ca principal efect lipsa de continuitate

în procesul de asistență legală.

9. La nivel local, cooperarea interinstituțională este slab formalizată și se bazează

aproape exclusiv pe o rețea de relații informale, pe principiul „omul sfințește

19 Aceasta nu este o problemă specifică a sistemului de asistență, are legătură cu sistemul juridic.

49

locul”. Principala problemă identificată este lipsa stabilității și continuității

acestei rețele.

10. Analizând situația actuală a centrelor pentru victimele traficului de persoane,

putem aprecia că modelul externalizării serviciilor organizațiilor

neguvernamentale poate fi de succes.

Recomandări:

Autoritățile române trebuie să ia măsuri pentru alocarea fondurilor

corespunzătoare în bugetul central și bugetul autorităților locale pentru acțiuni

de combatere a traficului de persoane și pentru programele de asistență a

victimelor. Finanțarea nerambursabilă, prin Programe de Interes Național,

trebuie reluată. De asemenea, autoritățile române trebuie să asigure

continuitatea acestui mecanism de finanțare.

Autoritățile române trebuie să ia măsuri pentru a aloca suficiente resurse umane

și resurse financiare tuturor instituțiilor implicate în asistarea victimelor

traficului de persoane. De asemenea, trebuie să deblocheze angajarea

specialiștilor în domeniul asistenței sociale (psihologi, lucrători sociali).

Autoritățile române trebuie să creeze un fond de urgență pentru victime, pe

baza costurilor standard, pentru a asigura finanțarea serviciilor de asistență

(materiale, medicale, psihologice, juridice etc.).

Sistemul de asistență a victimelor traficului de persoane trebuie regândit pentru

a asigura continuitatea20 centrelor de asistență pentru victimele traficului de

persoane. În acest sens, autoritățile centrale trebuie să consolideze cooperarea

cu autoritățile locale (în special Consiliile Județene) pentru a se asigura că aceste

centre21 există și rămân operaționale. Trebuie să existe o definire clară a

mecanismelor de finanțare pentru aceste centre.

20 Majoritatea centrelor create conform Legii nr. 678/2001, nu au avut continuitate în timp și, la acest moment, majoritatea asistenței rezidențiale se desfășoară utilizând “soluții de compromis”.21 Centrele create conform Legii nr. 678/2001.

50

Asistența rezidențială trebuie acordată în adăposturile administrate de stat

indiferent de județul de origine al victimei. Sunt necesare protocoale clare

pentru referirea victimelor între județe și între diferite instituții și ANITP, inclusiv

organizații neguvernamentale și instituții guvernamentale.

Măsurile de asistență stabilite conform legii, inclusiv accesul la îngrijire

medicală, trebuie garantate în practică.

Sunt necesare programele specifice pentru facilitarea accesului victimelor la

educație și pregătire profesională, precum și accesul la piața muncii, pentru

reintegrarea victimelor în societate și evitarea retraficării acestora.

Asigurarea accesului la asistență, în special adăpost pentru o perioadă mai mare

de 90 de zile, trebuie să fie independentă de consimțământul victimei de a

coopera cu autoritățile pe perioada procesului penal. De asemenea, perioada de

reflecție și recuperare trebuie întotdeauna garantată în practică.

Trebuie garantată, în practică, protecția identității victimelor traficului de

persoane, conform hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 308 din data

de 5 martie 2009.

Sunt necesare protocoalele de colaborare, la nivel central, cu partenerii

instituționali implicați în asistarea și protejarea victimelor, în special în ceea ce

privește accesul la serviciile de sănătate, pregătire profesională, asistență

juridică.

Programele de pregătire pentru specialiștii care intră în contact direct cu

victimele traficului de persoane trebuie să reprezinte o preocupare continuă a

autorităților române. Aceste programe necesită un accent multidisciplinar și

trebuie să acopere toate categoriile de specialiști: lucrători ai structurilor de

aplicare a legii, lucrători din sistemul juridic, specialiști din cadrul centrelor

pentru victimele traficului de persoane. Este necesar un focus special în ceea ce

privește asistenții sociali de la nivel local, în special cei din primăriile din mediul

rural

51

Parteneriatele dintre instituțiile publice și organizațiile neguvernamentale

trebuie sprijinite și încurajate. Trebuie creat un cadru pentru monitorizarea

serviciilor furnizate în cadrul acestor parteneriate. Monitorizarea trebuie să

acopere, inclusiv, calitatea serviciilor. Când asistența este delegată organizațiilor

neguvernamentale, în calitate de furnizori de servicii, statul trebuie să asigure

finanțarea corespunzătoare și calitatea serviciilor furnizate.

Sunt necesare analize suplimentare, de tip cantitativ, pentru a evalua nevoia

specifică de asistență rezidențială în diferite regiuni ale țării, referitoare la

numărul victimelor și evoluția acestuia în timp. Locația adăposturilor

administrate de stat pentru victimele traficului de persoane trebuie să se

bazeze, de asemenea, pe acest tip de studii, nu doar pe proximitatea față de

graniță.

52

Anexă

Ghid de interviu

Înainte de interviu

Acesta nu este un interviu de presă, toate răspunsurile sunt confidențiale, se vor utiliza

doar în scopuri de cercetare. Numele niciunui participant nu va fi publicat în cercetare

sau evaluare. Rețineți că nu este un test şi că nu există răspunsuri greşite. Suntem

interesați doar să înțelegem cum funcționează sistemul. Aş dori să înregistrez interviul.

Singurul motiv pentru care o fac este să nu pierd informațiile. Este imposibil pentru mine

să notez toate informațiile, ar dura prea mult timp. Vă rog, pentru a păstra

confidențialitatea, nu vă spuneți numele după ce încep înregistrarea.

Context personal / Istoric de muncă:

Care este backgroud-ul dvs. profesional? Care sunt principalele interese ale dvs. în

domeniu (referitor la munca actuală)?

De cât timp lucrați aici? Cum ați decis să aplicați pentru acest post? Vă place? Care sunt

primele trei lucruri care vă plac cel mai mult? Dar cele trei lucruri care nu vă plac?

Dacă vi s-ar cere să descrieți locul actual de muncă într-un cuvânt, care ar fi acela și de

ce?

Abordarea cazurilor individuale. Vă rugăm să descrieți modalitatea personală de

abordare a cazurilor de trafic de persoane. Vă rugăm să țineți cont că acesta nu este

un test, ci doar un exercițiu ce mă va ajuta să descriu mai bine cele mai bune practici.

Din acest motiv vă întreb despre toate opțiunile, soluțiile, despre felul în care

acționați pentru a face mai ușoară viața victimelor traficului de persoane.

Primul caz. O fată de 17 ani, din Miercurea Ciuc, adusă la dvs. de către poliție,

exploatată sexual, fără acte de identitate, fără bani sau posibilitatea de a face

bani decât din prostituție, într-o condiție fizică precară, subnutrită, cu semne de

abuz fizic.

53

Al doilea caz. Bărbat de 27 de ani, adus la dvs. de poliție, găsit dormind pe

stradă, în condiție fizică precară, care spune că a fost de acord să lucreze la o

fermă, dar nu a primit niciun ban, alimente sau adăpost, fără acte de identitate/

cu actele de identitate aflate la fermă, lăsate ca garanție.

Al treilea caz. Femeie de etnie rromă în vârstă de 22 de ani, care spune că

cineva i-a promis un loc de muncă în Marea Britanie ca bonă. Spune că a fugit de

la acea familie care a angajat-o ca bonă, deoarece “o foloseau ca pe o sclavă”

(făcând toată treaba în casă), actele de identitate fiind acasă la acea familie. A

fugit mergând la poliția locală și după, cazul a fost referit unei organizații

neguvernamentale locale din Marea Britanie. A fost identificată ca fiind victimă a

traficului de persoane și a fost repatriată.

Până acum am vorbit de cazuri ipotetice; acum aș dori să vă întreb despre un caz care v-

a fost referit și care v-a impresionat cel mai mult. Cum l-ați rezolvat?

Ați întâlnit cazuri de persoane care au fost retraficate? De exemplu, de două sau de mai

multe ori. Dacă da, de ce credeți că au ajuns în această situație? Puteți descrie un caz

pentru mine?

Prevenire:

Care sunt principalele abordări de prevenire la nivel local? În opinia dvs., sunt acestea

eficiente?

Sistemele de suport furnizate de specialiștii la nivel local sunt foarte importante,

deoarece pot furniza cele mai eficiente practici. Ați dori să subliniați și să detaliați

câteva?

Cine este responsabil pentru protecția victimelor traficului, la nivel local? În opinia dvs.,

sunt eficiente aceste măsuri (pentru protecție)? Mai este ceva ce se poate face?

Sugestii:

Dacă ați putea schimba felul în care se fac lucrurile în acest domeniu, ce ați face?

Gândiți-vă în termeni de proceduri, practici, cadru legal, servicii de suport.

54

Când pregăteam cercetarea în teren, a fost destul de dificil pentru mine să găsesc date

statistice privind traficul de persoane. Știți cine colectează asemenea date? Cum anume

sunt colectate? În opinia dvs., este eficient acest sistem de colectare a datelor?

În final, ați dori să mai adăugați ceva? Este ceva ce am uitat să vă întreb referitor la

acest domeniu? Vă rog să țineți cont că nu sunt specialist în acest domeniu și este

posibil să pierd unele informații importante.

55