ANALYSIS OF QUALITY MANAGEMENT SERVICES INDUSTRY IN … · 2019. 10. 29. · AE Impactul forței de...

Afaceri și consum cu caracter sustenabil, 2019 AE

Vol. 21 • Nr. Special 13 • Noiembrie 2019 617

IMPACTUL FORȚEI DE MUNCĂ, AL ISD ȘI AL CERCETĂRII-DEZVOLTĂRII

ASUPRA SUSTENABILITĂȚII AFACERILOR

Dan Costin Nițescu1, Valentin Murgu2 și Elena Diana Căpriță3 1)2)3) Academia de Studii Economice din București, România

Vă rugăm să citați acest articol astfel:

Nițescu, D.C., Murgu, V. and Căpriță, E.D., 2019.

Impact of Labor, FDI and R&D on Business

Sustainability. Amfiteatru Economic, 21(Special Issue

No. 13), pp. 795-815.

DOI: 10.24818/EA/2019/S13/795

Istoricul articolului

Primit: 8 august 2019

Revizuit: 5 septembrie 2019

Acceptat: 9 octombrie 2019

Rezumat

Cercetarea abordează problematica identificării impactului forței de muncă, al investițiilor și cercetării și dezvoltării asupra direcționării strategiei de creștere pe termen lung, în vederea realizării sustenabilității afacerilor unor țări din Uniunea Europeană.

Lucrarea abordează principalele provocări și evoluții macroeconomice la nivel european, precum și aspecte relevante reflectate în cadrul unor cercetări, studii reprezentative pentru problematica analizată. De asemenea ea include studiul empiric realizat pentru 24 de țări europene, pe o perioadă de 22 ani, în cadrul căruia, pe baza utilizării modelului de regresie multiplă am analizat corelațiile dintre indicatorii Export și Import – variabile endogene, considerați a fi promotorii sustenabilității afacerilor, și indicatorii macroeconomici Forța de muncă, ISD (Investiții Străine Directe) și Cercetare-dezvoltare – variabile exogene. Pe termen scurt, cercetarea reflectă faptul că, cei doi indicatori Cheltuielile de cercetare și dezvoltare și numărul de cercetători prezintă un impact pozitiv semnificativ statistic asupra exporturilor statelor. De asemenea și participarea Forței de muncă și a ISD ajută la creșterea ponderii exporturilor în PIB. Conform rezultatelor cercetării, economiile avansate înregistrează un beneficiu în activitatea de export, susținut inclusiv prin numărul mare de cercetători, implicați în activitatea de cercetare și dezvoltare. Pe termen lung, Cheltuielile în cercetare și dezvoltare și participarea Forței de muncă au un impact mai mare asupra exporturilor, comparativ cu ceilalți factori luați în considerare, în contextul în care nivelul șomajului într-o economie nu are un impact important asupra comerțului exterior.

Lucrarea noastră aduce un plus de valoare cercetărilor existente prin faptul că abordează problematica evaluării impactului inovării (prin intermediul variabilelor: cheltuieli de cercetare și dezvoltare, cercetători implicați în activitatea de cercetare și dezvoltare, cereri de brevete – nerezidenți și cereri de brevete – rezidenți), al forței de muncă (prin intermediul variabilelor: forța de muncă și șomaj – % din totalul forței de muncă) și al investițiilor (prin variabila: investiții străine directe) asupra comerțului exterior al unor țări din Uniunea Europeană.

Cuvinte-cheie: sustenabilitatea afacerilor, inovare, forță de muncă, investiții, cercetare-dezvoltare, export, import, Uniunea Europeană.

Clasificare JEL: C23, O11, O47, O52, Q56

Autor de contact, Dan Costin Nițescu – [email protected]

AE Impactul forței de muncă, al ISD și al cercetării-dezvoltării

asupra sustenabilității afacerilor

618 Amfiteatru Economic

Introducere

Sustenabilitatea creșterii economice la nivel European, creșterea competitivității

economiei și companiilor Europene, adoptarea și dezvoltarea noilor tehnologii, atragerea

capitalului și a investițiilor străine directe, alocarea eficientă de capital la nivelul Uniunii

Europene, dezvoltarea pieței de capital a Uniunii Europene, reprezintă atât premise cât și

rezultante ale unei viziuni strategice Europene, care trebuie să fie ancorate la nivelul unor

afaceri sustenabile, dezvoltate la nivel European.

Inovarea, activitatea de cercetare dezvoltare și mai ales capacitatea de transfer a

acestora către mediul de afaceri, utilizarea unor noi rețele de colaboratori, cunoașterea

comportamentului digital și tradițional al „noilor” consumatori, reprezintă premise pentru

dezvoltarea afacerilor sustenabile și a consumului, suport pentru creșterea economică

sustenabilă.

În acest context, articolul își propune să abordeze problematica sustenabilității

afacerilor, a forței de muncă, a activităților de cercetare dezvoltare realizate la nivel micro

și să realizeze corelații cu activitatea de comerț exterior, de export, transpusă în balanța

externă a unei țări, ce are contribuție semnificativă la creșterea economică (sustenabilă) a

țării respective.

Articolul nostru inter corelează și analizează, atât din perspectivă strategică,

calitativă, cât și prin utilizarea instrumentarului cantitativ, elementele micro și macro, ce

pot susține rezultate și propuneri, suport pentru politicile viitoare.

În cadrul studiului empiric vom oferi anumite răspunsuri la întrebarea fundamentală

care constituie de fapt focusul acestei cercetări: care dintre indicatorii analizați la nivelul

celor 24 de economii europene (cheltuieli de cercetare și dezvoltare, cercetători implicați în

cercetare și dezvoltare, cereri de brevete din partea nerezidenților, cereri de brevete din

partea rezidenților, forța de muncă, șomaj (%) din totalul forței de muncă, precum și

investiții străine directe), pe o perioadă de 22 ani, au un impact pozitiv determinant/

influențează de o manieră relevantă evoluția exporturilor și importurilor și implicit,

sustenabilitatea afacerilor?

În cadrul secțiunii dedicate rezultatelor și discuțiilor vom formula și alte întrebări,

atât pentru a oferi răspunsuri alternative, cât şi pentru a formula noi obiective pentru

cercetările viitoare.

Scopul acestei cercetări este de a evalua impactul forței de muncă, al investițiilor și

al cercetării și dezvoltării asupra comerțului exterior al țărilor, indicator cu impact asupra

sustenabilității afacerilor. Pentru aceasta, am selectat exporturile de bunuri și servicii

(pondere în PIB) și importurile de bunuri și servicii (pondere în PIB), ca fiind variabile

dependente, reliefând activitatea de comerț exterior a unei țări.

1. Comerțul exterior - element determinant al sustenabilității afacerilor

La nivelul Uniunii Europene se remarcă nevoia de poziționare strategică și de

evidențiere a avantajelor competitive față de ceilalți jucători globali, în special față de SUA

și de China. O reacție adecvată la provocările digitale, la riscurile cibernetice și la celelalte

categorii de riscuri asociate inovațiilor tehnologice, la schimbările climaterice și la riscurile

induse de acestea, trebuie să fie susținută de mecanisme adecvate de alocare a resurselor



financiare, de o forță de muncă pregătită și educată, care se poată acumula și utiliza

competențe noi, de capacitatea de a construi noi relații strategice.

În special în contextul post criză financiară, problematica sustenabilității, atașată

unor formulări și înțelegeri extinse și diverse (afaceri sustenabile, dezvoltare sustenabilă,

economie sustenabilă, finanțări sustenabile, proiecte sustenabile, antreprenoriat sustenabil)

și-a rezervat un loc foarte important, în preocupările decidenților politici, ale guvernelor, în

preocupările corporațiilor, în demersurile de cercetare academică, în inițiativele

organizațiilor non-guvernamentale. Construirea unei viziuni sustenabile, dezvoltarea

politicilor și instrumentelor necesare susținerii și implementării acesteia, convergența

ideatică și aplicată, la nivel macroeconomic și microeconomic, reprezintă, de fapt, o

oportunitate foarte importantă.

Dezvoltarea sustenabilă a activităților comerciale este considerată esențială pentru a

menține avantajul competitiv, prin reputație și încredere transferată celor care lucrează sau

care trăiesc în micromediul în care activează compania, ceea ce poate reprezenta o

contribuție pozitivă asupra societății, implicit prin gestionarea impactului afacerilor asupra

mediului înconjurător (Dinu, 2010). O inițiativă susținută la nivelul corporațiilor americane

(promovată de către organizația Business Roundtable; 181 de șefi executivi ai celor mai

mari companii americane au semnat o scrisoare în care pun accentul pe faptul că obiectivele

unei companii trebuie să includă toate „părțile interesate” (engl. stakeholders)”), în anul

2019, propune înlocuirea obiectivului esențial, de creare de valoare pentru acționari, cu

acela de creare de valoare pentru toate părțile interesate (salariați, furnizori, parteneri de

afaceri, societate). Extinzând, la nivel semantic, cuvântul „companie” provine din cuvântul

franțuzesc „compagnie”, din secolul 12, cu înțelesul „societate, prietenie, camaraderie, grup

de soldați”. Colaborarea între companii, relațiile comerciale, exportul, importul, comerțul,

erau inițial sinonime cu relațiile sociale. La nivel macroeconomic, viziunea strategică și

politicile dezvoltate trebuie să fie armonizate, convergente cu eforturile realizate de către

fiecare companie. Această convergență este determinantă pentru sustenabilitatea afacerilor

unei țări, unei regiuni și pentru sustenabilitatea afacerilor companiilor, entităților publice și

private care activează în acel spațiu socio-economic.

Tranziția către o economie sustenabilă este de fapt, responsabilitatea tuturor

participanților la activitatea economică, actori statali sau privați, companii mari sau IMM-

uri, precum și a mediului academic, care poate contribui la identificarea noilor tendințe,

evaluarea implicațiilor, oferirea de noi paradigme și corelarea cu soluții practice,

informarea elitelor politice și de afaceri, accelerarea diseminării noilor cunoștințe. Aceasta

tranziție nu se poate realiza fără suportul determinant al sectorului financiar. Spre exemplu,

la nivel European, Planul de Acțiune al Comisiei Europene pentru finanțarea Creșterii

Economice Sustenabile, adoptat în martie 2018, are în vedere reoreintarea fluxurilor de

capital către investiții sustenabile, pentru a obține creștere economică inclusivă și

sustenabilă, gestionarea riscurilor financiare derivate din schimbările climaterice,

degradarea mediului și a altor probleme sociale, precum și creșterea transparenței și

stabilirii obiectivelor pe termen lung, în activitatea economică și financiară.

Dezvoltarea sustenabilă (conform Raportului Brundtland „Our Common Future”, în

cadrul Comisiei Mondiale pentru Mediu și Dezvoltare; Comisia Europeană a preluat

obiectivul dezvoltării sustenabile, conform Articolului 3(3) din Tratatul Uniunii Europene),

unul dintre conceptele cele mai utilizate, reprezintă capabilitatea unei activități de a exista

în mod constant, presupunând satisfacerea nevoilor prezentului, fără a compromite

capacitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi. Concepul de sustenabilitate




include conectarea a trei elemente: economic, de mediu și social. Din punct de vedere

economic, creșterea economică sustenabilă implică o rată de creștere, care poate fi

menținută fără a genera alte probleme economice semnificative, în special pentru

generațiile viitoare. La nivelul Uniunii Europene, politica de comerț și dezvoltare

sustenabilă sprijină promovarea dezvoltării sustenabile prin: acorduri de comerț, programe

speciale de ajutor pentru țările în curs de dezvoltare, politici de comerț și de dezvoltare.

Din perspectivă microeconomică, prima fază a sustenabilității afacerii, denumită

„integrarea companiilor”, se bazează pe un model de afaceri care răspunde schimbărilor de

piață, pentru a crește poziționarea competitivă, prin integrarea sustenabilității în contextul

afacerilor existente. Următoarea fază a sustenabilității afacerii, denumită „transformarea

pieței”, se bazează pe un model de afaceri dinamic, care își propune să modifice, să

adapteze comportamentele din piață, fără să aștepte stimulente pentru practici durabile.

Companiile creează aceste schimbări pentru a permite noi forme de sustenabilitate ale

afacerilor. Integrarea afacerilor este orientată către măsuri actuale de succes, iar

transformarea pieței va ajuta companiile să identifice repere, măsuri, care vor fi

implementate în viitor.

Din perspectivă macroeconomică, creșterea economică sustenabilă poate fi

evidențiată prin raportare la PIB (Produs Intern Brut), pe baza identificării cheltuielilor de

producție pentru obținerea de produse și servicii la nivelul unei economii. Conform

definiției: PIB = Cheltuieli de consum final ale populației și companiilor + Cheltuieli brute

efectuate pentru investiții în cadrul economiei naționale + Cheltuieli guvernamentale pentru

achiziționarea de bunuri și servicii + Export net (exporturi – importuri), se remarcă

dependența directă a creșterii economice de consumul final al populației și companiilor, de

investițiile efectuate în cadrul economiei naționale și de exportul net.

Astfel, comerțul exterior continuă să fie unul dintre factorii fundamentali ai creșterii

economice, atât exportul, cât și importul contribuind la creșterea economiilor naționale.

Fiecare țară deține avantaje competitive, în ceea ce privește resursele, capacitățile și

mecanismele de utilizare ale acestora. Unele țări beneficiază de resurse naturale

(combustibili fosili, lemn, sol fertil sau metale prețioase și minerale), în timp ce alte țări

sunt deficitare din perspectiva resurselor. Unele țări au infrastructuri dezvoltate (financiare,

de telecomunicații și date, de transport), sisteme educaționale și piețe de capital, care le

permit să se angajeze în procese inovatoare complexe. Alte țări nu au beneficiat de

asemenea investiții, nu dețin asemenea infrastructuri și implicit nu beneficiază de capacități

de inovare. Deși în cadrul Uniunii Europene se depun eforturi pentru convergență, se

remarcă persistența unor diferențe semnificative, între țările Uniunii, inclusiv din

perspectiva structurii exporturilor si importurilor realizate, a utilizării rezultatelor cercetării

dezvoltării, a utilizării forței de muncă și a capitalurilor.

Structura exporturilor, nivelul de tehnologie și de inovație pe care o țară îl include în

cadrul exporturilor sale, dinamica exporturilor cu valoare adăugată mare, contribuie la

creșterea economică. Importurile de bunuri și servicii se adaugă la stocul de resurse

materiale ale unei țări. Importurile reprezintă o ieșire de fonduri dintr-o țară, deoarece

acestea reprezintă plăți efectuate de societățile locale (importatorii) către entitățile

exportatoare. Un nivel ridicat al importurilor indică o cerere internă solidă și o economie în

creștere. Structura importurilor este determinantă pentru economia importatoare, în măsura

în care se realizează integrarea acestora, pentru a contribui la îmbunătățirea productivității

pe termen lung.



La nivel European au fost dezvoltate programe importante de investiții și inițiative

consistente pentru susținerea inovării (Planul Juncker cu o valoare de aproximativ 500

miliarde Euro; programul Horizon 2020 cu o valoare de aproximativ 80 miliarde Euro este

considerat cel mai mare program de inovare din lume) și cercetării.

Un prim indicator de analiza asupra comerțului exterior este reprezentat de inovare,

noțiune ce vizează o aplicare comercializabilă în practică a unei invenții, o integrare a

invenției în practica economico-socială. Metoda uzuală de măsurare a inovației se bazează

pe utilizarea unor indicatori indirecți: - date asupra cercetării-dezvoltării (un indicator care

măsoară o parte a intrărilor (inputuri) în procesul de inovare, indică resurse cheltuite) și

respectiv, date asupra brevetelor de invenție (acordate pentru tehnologii inventive, cu

perspective de comercializare).

În cadrul UE, performanța inovării a crescut în 25 de țări, începând cu anul 2011.

Conform clasamentelor internaționale, Suedia este liderul inovației UE în 2019, urmată de

Finlanda, Danemarca și Olanda. Lituania, Grecia, Letonia, Malta, Marea Britanie, Estonia

și Olanda sunt inovatorii cu cea mai rapidă creștere (pentru a evalua performanțele de

inovare ale Statelor Membre, a fost dezvoltat un Tablou de bord european al inovării

("European Innovation Scoreboard (EIS)" - în lb.engl.), care permite analiza comparativă a

performanțelor activităților de inovare ale Statelor Membre ale UE).

Forța de muncă este cel de al doilea indicator considerat în cadrul studiului empiric.

Diferențele de dezvoltare în interiorul UE au favorizat o situație în care, capitalul se

deplasează de la vest la est, iar munca în sens opus. Această diferență de evoluție dintre

capital și muncă a permis capitalului, mult mai dinamic și flexibil decât munca, să pună

presiune pe anumite State Membre în vederea generării unui cadru propice de dezvoltare și

multiplicare. Diferențele de la o țară la alta în materie drepturi ale angajaților etc. (de

exemplu: limitarea drepturilor salariaților, îngrădirea dialogului social, limitarea accesului

la negocieri colective, s.a.m.d.) sau diferențele culturale au limitat o reacție fermă și

eficientă la comportamentul capitalului, din partea factorului muncă. Astfel, drept

consecință, o mare parte dintre angajați, datorită lipsei de opțiuni, a salariilor mici, sărăciei,

au ales să emigreze către statele dezvoltate, dinspre estul către vestul Uniunii Europene,

diminuând semnificativ șansele de dezvoltare din țările de proveniență. Dificultatea

echilibrării diferențelor de dinamică dintre muncă și capital derivă inclusiv din faptul că

deși mobilitatea lucrătorilor era încurajată, cel puțin politic, la nivelul UE, această situație

era privită cu scepticism de către Statele Membre, îndeosebi de cele din Vestul Europei.

Un al treilea indicator selectat este reprezentat de investițiile străine directe (ISD).

Evoluția acestui indicator, precum și impactul lui în cadrul economiei unei țări reprezintă o

preocupare deosebită la nivelul autorităților guvernamentale, dar și la nivelul mediului

academic şi de cercetare. În cadrul unui ansamblu financiar tot mai sofisticat, pentru a

susține nevoile unei economii, investițiile străine directe pot completa investițiile realizate

pe baza capitalului țării respective.

În cadrul secțiunii privind recenzia literaturii de specialitate vom include comentarii

aferente numeroaselor studii privind relația complexă dintre sustenabilitatea afacerilor

(prezentată la nivelul unei țări din perspectiva exporturi/ importuri) și inovare, piața muncii

și nivelul investițiilor străine directe.

Figurile 1 și 2 prezintă evoluția exporturilor și evoluția importurilor totale, la nivelul

celor 24 de țări incluse în cadrul studiului empiric, evidențiată distinct pe cele două grupe

țări dezvoltate (Europa de Vest și de Nord) și țări care au realizat anumite progrese (Europa

Centrală și de Est).




Figura nr. 1: Evoluția exporturilor în cadrul țărilor incluse în analiza empirică Sursa: prelucrare proprie, datele au ca sursă baza de date a Bancii Mondiale

Figura nr. 2: Evoluția importurilor în cadrul țărilor incluse în analiza empirică Sursa: prelucrare proprie, datele au ca sursă baza de date a Băncii Mondiale



Astfel, se poate observa că în cazul țărilor din Europa Centrală și de Est, variațiile

exporturilor și importurilor sunt mai accentuate comparativ cu cele înregistrate în cazul

țărilor dezvoltate, cu economii mature, ce pot absorbi impactul factorilor de influență.

Având în vedere orientarea studiului empiric către economia europeană, vom

introduce atât elemente relevante pentru evoluția creșterii economice la nivel european, cât

și la nivelul individual al țărilor selectate pentru studiul empiric, respectiv 12 țări cu

economii dezvoltate din Țări din Europa de Vest și de Nord: Austria, Belgia, Danemarca,

Franța, Germania, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Spania, Suedia și Marea Britanie,

precum și 12 țări ale căror economii au realizat progrese importante (emergente sau în

dezvoltare), din Europa Centrală și de Est: Bulgaria, Croația, Republica Cehă, Estonia,

Ungaria, Letonia, Lituania, Macedonia FYR, Polonia, Romania, Republica Slovacă și

Slovenia.

2. Recenzia literaturii științifice

În această secțiune a cercetării am analizat aspecte relevante ale unor studii și

cercetări realizate anterior, care includ atât problematica sustenabilității afacerilor prin

prisma evoluției exporturilor și importurilor, cât și analize privind cei șapte indicatori

macroeconomici incluși în studiul empiric, precum și corelații ale acestora.

Sustenabilitatea afacerilor este considerată un mijloc care să compenseze sărăcia și

șomajul (Alvarez și Barney, 2014). În plus, strategiile și practicile funcționale aplicate de

antreprenori pot avea un efect favorabil privind sustenabilitatea întreprinderii, care pot

reduce riscul de eșec al acesteia (Bamiatzi și Kirchmaier, 2014; Bunea și Ţurlea, 2016).

Atingerea sustenabilității afacerii este un obiectiv important pentru întreprinderile mici.

Printre factorii multipli, care pot afecta negativ rentabilitatea și sustenabilitatea

întreprinderilor mici (Kosi și Bojnec, 2013), se regăsesc și embargourile, cunoscute pe

scară largă sub forma sancțiunilor economice, care adesea restricționează întreprinderile

mici de la efectuarea tranzacțiilor financiare și de afaceri.

Cahoy și Colburn (2014) și Dinu și Bunea (2018) au concluzionat că legislația și

reglementările trebuie să joace un rol important în tranziția la practici de afaceri mai

sustenabile. În linii mari, legea poate oferi firmelor un cadru optim privind sustenabilitatea

și avantajul competitiv prin modele de finanțare, drepturi de proprietate intelectuală și

mijloace de colaborare. În plus, legea poate acționa pentru a impune tranziția, obligând

firmele să acționeze prin anumite structuri de reglementare, contabilitate și mecanisme de

guvernare.

Contabilitatea, raportarea socială și de mediu joacă un rol relevant în acest context în

analiza performanței sustenabilității organizațiilor. Ghidul de raportare a sustenabilității

inițiativei globale de raportare (GRI, 2006) a fost elaborat pentru a ajuta organizațiile să

raporteze asupra performanțelor lor de mediu, sociale și economice, cu scopul de a spori

responsabilitatea. Cu toate acestea, dovezile din practică par să arate o realitate diferită.

Unele organizații care se declară ca fiind raporteri conform GRI, nu se comportă într-un

mod responsabil în ceea ce privește problema sustenabilității, cum ar fi emisiile de gaze,

echitatea socială sau drepturile omului.

Dimensiunea economică a sustenabilității corporative este abordată ca „dimensiune

generică” (Baumgartner și Ebner, 2010; Nedelcu (Bunea), Siminica și Turlea, 2015).

Sustenabilitatea economică cuprinde aspecte generale ale unei organizații care trebuie




respectate pentru a rămâne pe piață pe termen lung. Există o tendință tot mai proeminentă,

care menționează că managementul corporativ ar trebui să ia în considerare și alte aspecte

pentru a obține succesul economic, nu doar să se concentreze asupra rezultatelor financiare.

Aspectele dimensiunii economice a sustenabilității corporative sunt „inovație și

tehnologie”, „colaborare”, „managementul cunoștințelor”, „procese”, „achiziție” și

„raportare de sustenabilitate”.

Ebner (2008) considera că dimensiunea socială a sustenabilității corporative

presupune influențarea pozitivă a tuturor relațiilor prezente și viitoare cu părțile interesate.

Clarkson (1995) susține că acțiunile corporative ar trebui să creeze valoare comunității prin

consultarea cu părțile interesate. Miles, Munilla și Darroch (2006) recomandă implicarea

proactivă a grupurilor de părți interesate specifice pentru a spori strategia de

responsabilitate socială corporativă.

Dimensiunea ecologică a sustenabilității corporative abordează impactul activităților

corporative asupra mediului. Există mai multe publicații despre cele mai relevante aspecte

ecologice: utilizarea resurselor limitate, emisiile în aer, în apă sau în sol, precum și

deșeurile periculoase (GRI, 2006).

Schumpeter (1934) definește termenul de inovație ca ”totalitatea modificărilor cu

scopul implementării și utilizării noilor tipuri de produse, mijloace de producție și

transport, piețe de desfacere și forme de organizare a procesului de producție”, definiție ce

a ajuns să fie considerată standard de către piețele financiare (OEDC, 2005). Drucker

(2002), prin definiția pe care o dă inovației, evidențiază foarte clar rolul acesteia,

considerând-o un instrument specific al unui manager întreprinzător, un mijloc prin care el

exploatează schimbarea ca o ocazie pentru diferite afaceri sau diferite servicii. La aceste

definiții atribuite inovării se mai poate adăuga definiția propusă de Damapour și

Goplakrishnan (2001) care priveau inovația ca fiind ”acceptarea oricărei idei legate de

produs, serviciu, sistem, tehnologie, politică sau program, ce poate fi adoptată la nivelul

unei organizații.”

În ceea ce privește relația dintre inovare si exporturi, in literatura economică de

specialitate există, în principal, două abordări:

pe de o parte, există modele comerciale internaționale care subliniază caracteristicile

ciclului de produse în producția de bunuri în timp. Aceste modele comerciale tind să

considere inovația ca fiind exogenă și ajung la concluzia că inovarea influențează

exporturile. Modele pentru un astfel de ciclu de produs, includ analizele efectuate de

Krugman (1979), printre altele. Predicția de bază a tuturor acestor modele este că țările

dezvoltate exportă bunuri inovatoare, care sunt ulterior imitate de țările în curs de

dezvoltare, deoarece aceste produse devin mature, astfel încât țările în curs de dezvoltare

vor exporta aceste bunuri în țările dezvoltate. Pentru ca țările dezvoltate să își păstreze

exporturile (și veniturile), acestea trebuie să inoveze în permanență. Cu cât inoveaza mai

mult, cu atât sunt mai mari exporturile lor. Aceasta este ipoteza pe care propunem să o

testăm empiric în această lucrare de cercetare.

pe de altă parte, există modele de creștere endogenă, care recunosc efectele economiei

deschise. Aceste modele de creștere endogenizează rata de inovație și prezic efectele

dinamice ale comerțului internațional asupra activității inovatoare. Modelele cu astfel de

efecte includ studiile efectuate de Grossman și Helpman (1989; 1990; 1991), Segerstrom

(1990), Young (1991) și Aghion și Howitt (1998).



În testările empirice la nivelul companiilor producătoare germane, Lachenmaier și

Woessmann (2004) au încercat să identifice dacă inovarea impactează favorabil exporturile;

cei doi autori au ajuns la concluzia ca inovatorii au determinat o cotă de export cu 12,6

puncte procentuale mai mare decât non-inovatorii. Rezultatele celor doi au arătat că o mai

bună performanță tinde în principal să preceadă exportul si că acest tipar temporal poate fi

determinat de efectul cauzal al activității inovatoare asupra exporturilor. Deoarece aceste

concluzii susțin dezvoltarea tehnologiilor inovatoare, încorporate în produsele exportate,

rezultatele lui Lachenmaier și Woessmann, se adaugă altor cercetări care susțin corelarea

temporală a modelelor de comerț cu ciclul de produse (în special Krugman, 1979). Țările

industrializate ar trebui să inoveze în mod continuu, dacă doresc să rămână competitive pe

piețele globale și să mențină standardele lor de viață.

În accepțiunea economică generală, țările concentrate pe dezvoltarea comerțului

exterior înregistrează o creștere economică mai robustă comparativ cu țările care susțin

protejarea economiei naționale prin limitarea schimburilor internaționale. Astfel, în aceste

țări, nu se mai poate aplica avantajul comparativ absolut, concept susţinut de economistul

Adam Smith, conform căruia, bunurile care în plan intern se produc la costuri mari pot fi

importate din alte țări, în care costurile de producție ale bunurilor respective sunt mult mai

scăzute.

Majeed și Ahmad (2006) consideră comerțul exterior ca fiind un catalizator

important în alocarea optimă a resurselor mondiale. De asemenea, se evidențiază corelația

pozitivă existentă între alocarea optimă a resurselor și forța de muncă, factor determinant al

nivelului producției.

Forța de muncă include toate persoanele care furnizează forță de muncă disponibilă

pentru producția de bunuri și servicii într-o anumită perioadă de timp, indiferent dacă

reprezintă populație ocupată sau șomeră. De exemplu, în țările emergente, problema

șomajului deghizat (include locuri de muncă cu productivitate redusă, prost remunerate)

poate fi soluționată prin transferul forței de muncă afectată de acest fenomen către sectorul

industrial, cu scopul de a susține producția și implicit dezvoltarea exporturilor. Prin urmare,

forța de muncă calificată este cea care generează valoare adăugată, asigurând în același

timp și competitivitatea exporturilor prin prisma unor costuri de producție mai mici. Totuși,

în multe țări în curs de dezvoltare predomină forță de muncă necalificată, cu efect negativ

asupra competitivității exporturilor.

Analizând forța de muncă în noul context tehnnologic, digital, în continuă

schimbare, este relevant să adăugăm componenta antreprenorială, cea care reprezintă un

catalizator pentru inovație, pentru testarea anumitor idei, modele de afaceri și implicit

pentru construirea capacităților organizaționale reziliente. Antreprenoriatul contribuie la

dezvoltarea unor noi atitudini, comportamente, abordări, suport pentru construirea unei

culturi organizaționale a calității. Hapenciuc, Pînzaru, Vătămănescu și Stanciu (2015)

consideră că antreprenoriatul sustenabil, prin abordarea și integrarea celor trei paliere:

managementul resurselor umane (oameni), preocuparea pentru mediu și eficiența

(reprezentată de profit), se impune ca un factor determinant pentru afacerile sustenabile ale

companiilor. Dintre aceste componente, studiul remarcă corelarea instrumentarului de

marketing cu „cea mai importantă dimensiune a sustenabilității- oamenii”. În ceea ce privește Investițiile Străine Directe (ISD), autori precum Borensztein, De

Gregorio și Lee (1998) consideră că ISD au un efect de creștere pozitiv atunci când țara

primitoare deține o categorie de forță de muncă cu un nivel înalt de educație, aceasta fiind




capabilă să exploateze efectele de tip spillover (efecte de propagare, de răspândire) pe care

le implică ISD.

Hoekman și Djankov (1998) au analizat modificarea structurii exporturilor din țările

Europei Centrale și de Est. În majoritatea țărilor din cele două regiuni, exporturile de

produse semifabricate și utilaje generează cele mai semnificative modificări structurale la

nivelul exporturilor, întrucât companiile locale importă know-how și tehnologie cu scopul

de a-și îmbunătăți calitatea producției și implicit de a-și majora cota de piață în Uniunea

Europeană. De asemenea, au observat că în aceste țări, ISD sunt concentrate în sectoarele

mai puțin dezvoltate, deoarece investitorii străini consideră aceste industrii ca fiind viabile

pe termen mediu și cu potențial de creștere, inclusiv pe piața externă, ceea ce va determina

în timp și variații în structura exporturilor.

Bengoa si Sanchez-Robles (2003) susțin faptul că ISD sunt corelate pozitiv cu

creșterea economică, însă aceștia aduc în discuție faptul că țările gazdă necesită capital

uman, stabilitate economică și piețe liberalizate, pentru a putea beneficia pe termen lung de

efectele fluxurilor de ISD. În 2000, Carkovic şi Levine ajung la aceeași concluzie, însă

Balasubramanyam, Salisu și Sapsford (1996) observă că gradul de liberalizare a comerțului

este determinant pentru obținerea unor efecte pozitive ale ISD.

De asemenea, Ismail și Yussof (2003) au evidențiat faptul că într-un mediu

economic din ce în ce mai competitiv ca urmare a globalizării, un randament mare nu este

suficient pentru asigurarea unui flux de ISD în creștere. În acest sens, un rol important în

atragerea ISD este atribuit forței de muncă. O ofertă suficientă a forței de muncă, atât din

punct de vedere cantitativ, cât și calitativ, care să implice costuri salariale reduse, cu impact

direct asupra costurilor de producție, va amplifica și fluxurile de ISD. Astfel, forța de

muncă calificată din țara gazdă va acționa ca un catalizator pentru introducerea

tehnologiilor externe avansate în procesul de producție.

UNCTAD (Conferința Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare) (2000) a

prezentat exemplul Irlandei care a atras un flux important de ISD în industria electronică

după ce a creat forță de muncă calificată în acest domeniu. Ulterior, Irlanda a susținut și

companiile multinaționale, lideri la nivel mondial în industria electronică, în înființarea

unor unități de producție locale. Există, totuși, puncte de vedere divergente în literatura de

specialitate privind capacitatea salariilor scăzute de a susține creșterea economică pe termen

lung, în condițiile în care, un nivel salarial scăzut este asociat de regulă forței de muncă

necalificate și productivității reduse. Prin urmare, pentru o dezvoltare sustenabilă a

afacerilor, creșterea salariului mediu trebuie corelată cu cea a productivității și

îmbunătățirea fluxurilor de producție.

Cercetările efectuate de către Almfrajia și Almsafirc (2013) au concluzionat că, în

relația dintre ISD și creșterea economică, ISD exercită efecte pozitive asupra creșterii

economice ale țării gazdă; doar în câteva cazuri au intervenit efecte negative sau nule.

Investigând cum au fost realizate aceste efecte, s-a identificat că nivelul adecvat de capital

uman, piețele financiare dezvoltate și regimurile deschise de comerț induc un rol pozitiv în

relația dintre ISD și creștere economică, în timp ce dependența de ISD și decalajul tehnic

contribuie negativ la relația ISD - creștere economică.

Agregarea, armonizarea și modificarea în structură a rolului factorilor de producție,

evoluțiile tehnologice, noul rol jucat de forța de muncă, noile relații dintre oameni și

tehnologie constituie, atât la nivelul microeconomic cât și la nivel macroeconomic, aspecte

fundamentale ce trebuie integrate pentru dezvoltarea unor afaceri sustenabile.



Studiul empiric propune un instrumentar complex și testarea unor ipoteze suport,

rezultând concluzii care pot să contribuie la dezvoltarea politicilor viitoare.

3. Metodologia cercetării

Cercetarea se focusează pe spațiul European, fiind incluse țări cu stadii diferite

privind dezvoltarea economică, dintre care 12 țări cu economii dezvoltate (din Europa de

Vest si Nord) și 12 țări ale căror economii au realizat progrese importante (din Europa

Centrală și de Est). De asemenea, am utilizat un mix de instrumente cantitative, pentru a

analiza evoluțiile acestor indicatori relevanți și influențele asupra exporturilor și

importurilor, pentru cele 24 de țări, pe o perioadă de 22 ani.

Metodologia utilizată pentru verificarea ipotezelor cercetării include colectarea a

380 de observații și se bazează pe modelarea econometrică utilizând Stata 13. Seriile de

date incluse în modelul de regresie au o frecvență anuală, analiza fiind realizată pe baza

unui panel de date din perioada 1996 – 2017, preluate din baza de date a Băncii Mondiale,

pentru 24 țări din Europa (12 țări din Europa de Vest și de Nord: Austria, Belgia,

Danemarca, Franța, Germania, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Spania, Suedia și

Marea Britanie, precum și 12 țări din Europa Centrală și de Est: Bulgaria, Croația,

Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Macedonia FYR, Polonia, Romania,

Republica Slovacă și Slovenia).

În ceea ce privește țările selectate, pe de o parte au fost incluse țările fondatoare ale

Uniunii Europene (Germania, Marea Britanie, Franța, Italia, Spania, Danemarca, Olanda,

Belgia, Suedia, Luxemburg, cu excepția Austriei) și pe de altă parte țări din Europa

Centrală și de Est (Polonia, Republica Cehă, Croația, România, Ungaria, Republica

Slovacă, Slovenia, Bulgaria, Lituania, Letonia), reprezentative din perspectiva modificărilor

structurale ale economiei (afectate de procese de tranziție de la economia centralizată, la

economia de piață). În delimitarea perimetrului selecției s-a ținut cont și de nivelul

exporturilor și importurilor înregistrate de respectivele țări (în raport cu PIB-ul realizat). De

asemenea, intervalul temporal selectat este relevant, atât pentru perioada anterioară crizei

economice și financiare, cât și pentru perioada post-criză.

În continuare, au fost evaluate caracteristicile variabilelor menționate anterior,

pentru a selecta metodologia optimă de analiză. Estimarea modelelor de regresie simplă și

multiplă presupune existența unor caracteristici esențiale ale seriilor de date, astfel încât,

rezultatele obținute să fie relevante, atât la nivel statistic, cât și la nivel economic.

Având în vedere relevanța comerțului exterior al unei țări, indicator cu impact

asupra sustenabilității afacerilor, în cadrul cercetării am selectat exporturile de bunuri și

servicii (pondere în PIB), ca fiind variabila dependentă.

Datorită faptului că importurile joacă un rol important și în relațiile internaționale

economice ale unei țări (și implicit, asupra sustenabilității afacerilor), am folosit această

variabilă ca dependentă, pentru a verifica robustețea rezultatelor obținute inițial pentru

exporturi. Variabilele utilizate în analiză sunt prezentate în tabelul nr. 1. Sunt evaluate

pentru cele 24 de țări europene prezentate în tabelul nr. 2, pentru perioada 1996-2017.




Tabel nr. 1: Variabile utilizate în analiză

Tip variabilă Nume variabilă Descriere

Endogene EXPORTS Exporturi de bunuri și servicii (% în PIB)

IMPORTS Importuri de bunuri și servicii (% în PIB)

Exogene

RD Cheltuieli cu cercetare dezvoltare

UNEMPL Șomaj, total (% din total forță de muncă)

LF Forța de muncă, total

PATENT_NONRES Cereri de brevete (nerezidenți)

PATENT_RES Cereri de brevete (rezidenți)

FDI Investiții Străine Directe, intrări nete

RESEARCHER_RD Cercetători în cercetare și dezvoltare (la un milion de

oameni)

ADVANCED Variabila dummy ia valoarea 1 pentru economiile avansate

(dezvoltate) și 0 pentru cele în curs de dezvoltare

L.variable name Primul ordin al lagului variabilei

L2.variable name Ordinul secund al lagului variabilei

L3.variable name Ordinul de rangul 3 al lagului variabilei

Tabel nr. 2: Lista țărilor în funcție de gruparea lor în funcție de nivelul de dezvoltare

Țări din Europa de Vest și de Nord

Economii avansate

Țări din Europa Centrală și de Est

Economii emergente și în curs de dezvoltare

1 Austria Bulgaria

2 Belgia Croația

3 Danemarca Republica Cehă

4 Franța Estonia

5 Germania Ungaria

6 Italia Letonia

7 Luxemburg Lituania

8 Olanda Macedonia, FYR

9 Norvegia Polonia

10 Spania Romania

11 Suedia Republica Slovacă

12 Marea Britanie Slovenia

Pentru analizarea nivelului de intercorelație dintre indicatorii definiți anterior, au

fost formulate următoarele ipoteze de lucru, cu aplicabilitate pentru ambele variabile

dependente (EXPORTS și IMPORTS):

I1: Sectorul Cercetării și dezvoltării are un impact pozitiv asupra comerțului exterior pe

termen lung;

I2: Șomajul are un impact negativ asupra comerțului exterior;

I3: Comerțul exterior este semnificativ și pozitiv influențat de către investițiile străine

directe;

I4: Nivelul de dezvoltare al țării influențează semnificativ componentele de comerț

exterior.

Toate variabilele cantitative au fost transformate folosind logaritmul natural, lucru

care permite interpretarea rezultatelor în termeni de elasticitate. Pentru a alege metodologia

optimă pentru această analiză, au fost analizate caracteristicile datelor. Probleme (aspecte)



precum staționaritatea și autocorelația au fost evaluate. Cel mai important aspect este că

toate variabilele s-au dovedit a fi autocorelate, de diferite ordine.

Ținând cont de specificul grupului analizat, a fost aleasă metodologia grupului

dinamic, pentru a evalua impactul factorilor considerați asupra evoluției sectorului

comerțului exterior - diferența și sistemul GMM (Diferența și sistemul estimatorilor GMM

(Generalized Metod-of-Moments), modele dezvoltate de Holtz-Eakin, Newey și Rosen

(1988, Econometrica 56: 1371 – 1395); Arellano and Bond (1991, Review of Economic

Studies 58: 277–297); și Blundell și Bond (1998, Journal of Econometrics 87: 115–143)).

Această abordare dinamică a fost aplicată cu ajutorul metodei Roodman (2006) (comanda

„xtabond2” din STATA). La evaluarea coeficienților de corelație, am observat că factorii

considerați sunt foarte corelați (vezi tabelul nr. 3).

Tabel nr. 3: Corelații între variabile (coef., p-value)

Probability Export FDI Imports LF PATENT_

NONRES

PATENT_

RES RD

RESEARCHER

_RD UNEMPL

EXPORTS 1,00

-----

FDI 0,84 1,00

0,000 -----

IMPORTS 0,99 0,85 1,00

0,000 0,000 -----

LF 0,76 0,62 0,75 1,00

0,000 0,000 0,000 -----

PATENT_

NONRES

0,55 0,49 0,55 0,69 1,00

0,000 0,000 0,000 0,000 -----

PATENT_

RES

0,83 0,68 0,84 0,91 0,76 1,00

0,000 0,000 0,000 0,000 0,000 -----

RD 0,97 0,79 0,97 0,75 0,61 0,88 1,00

0,000 0,000 0,000 0,000 0,000 0,000 -----

RESEARCHER

_RD

0,64 0,49 0,61 0,12 0,26 0,36 0,67 1,00

0,000 0,000 0,000 0,013 0,000 0,000 0,000 -----

UNEMPL 0,47 0,39 0,51 0,88 0,53 0,73 0,50 -0,14 1,00

0,000 0,000 0,000 0,000 0,000 0,000 0,000 0,004 -----

În consecință, pentru a evita problemele multicolinearității, au fost construite modele

simple de regresie între variabilele dependente și fiecare factor. Analizele au fost realizate

pe baza simulărilor cu diferite decalaje și număr diferit de instrumente. Modelul cel mai




consistent / valid a fost ales și prezent în fiecare caz. Numărul de instrumente este prezentat

pentru fiecare model. Datorită faptului că eșantionul este format, atât din țările dezvoltate,

cât și din cele în curs de dezvoltare, l-am împărțit pe baza acestui aspect folosind o variabilă

dummy. Scopul a fost analizarea impactului nivelului de dezvoltare economică asupra părții

comerciale a economiei externe.

Forma finală a modelelor estimate (modelele 1 - 8) este:

Yi = const.+Σj βj ×Lj.Yi + β2 ×Xi + Σk βk ×Lk.Xi + βm ×ADVANCED +εt (1)

unde: Y - variabila dependentă: Exporturi sau Importuri,

Lj.Y – lag (întârziere) de ordin j a variabilei dependente,

Xi – variabile de factor,

Lk.Xi – lag (întârziere) de ordin k a variabilelor de factor,

j – ordinul lagului (întârzierii) variabilei dependente (ia valori de la 1 la maxim 4, în

funcție de model),

k - ordinul lagului (întârzierii) variabilei factorului (ia valori de la 1 la maxim 2, în

funcție de model).

Toate modelele au fost estimate în formă robustă, pentru a corecta problemele de

heterosckedasticitate. Au fost validate folosind proceduri post-estimare.

Un aspect important se rferă la coeficienții pe termen scurt care sunt obținuți printr-o

astfel de analiză și, pe baza acestora, pot fi calculați pe termen lung. Aceștia sunt calculați

pe baza formulei următoare: (β2 + Σk βk)/(1- Σj βj).

Testul Wald a fost utilizat pentru a evalua semnificația acestora. Ipoteza nulă este

aceeași ca în cazul oricărei proceduri de testare a coeficientului - fără semnificație.

Analizele au fost efectuate în Eviews 7 și STATA 13.

4. Rezultate și discuții

Tabelul nr. 4 referitor la Estimări pentru exporturi (modele de bază) prezintă

rezultatele celor șapte modele, care analizează factorii determinanți ai activității comerciale

(a afacerilor) exprimate de cota exporturilor în PIB, pentru un eșantion de 24 de țări ale UE,

pe perioada 1996-2017. Pe baza proprietăților seriei de date incluse în analiză, și anume

persistența puternică prezentată detaliat in faza de analiză preliminară și pentru a îndeplini

sfera studiului nostru, folosim abordarea GMM de diferență și sistemul cu mai multe lag-uri

(întarzieri), ca strategie de estimare empirică.

Tabelul nr. 4: Estimări pentru exporturi (modele de bază) Variabilă dependentă: Exporturi

Variabile

independente

(1.1) (1.2) (1.3) (1.4) (1.5) (1.6) (1.7)

L.EXPORTS 0.51***

(0.162)

1.284***

(0.036)

0.897***

(0.068)

0.943***

(0.029)

1.045***

(0.96)

1.119***

(0.051)

0.907***

(0.033)

L2.EXPORTS 0.197***

(0.071)

-0.336***

(0.034)

-0.419***

(0.075)

- -0.47***

(0.096)

-

0.356***

(0.07)

-

L3.EXPORTS - - 0.697***

(0.097)

- -

0.488***

0.501***

(0.072)

-



(0.081)

L4.EXPORTS - - -0.289***

(0.058)

- - -

0.362*** (0.059)

-

RD 1.273***

(0.078)

- - - - - -

L.RD -0.975**

(0.245)

- - - - - -

UNEMPL - -0.747***

(0.073)

- - - - -

L.UNEMPL - 1.43***

(0.15)

- - - - -

L2.UNEMPL - -0.669***

(0.091)

- - - - -

LF - - 12.166*** (3.203)

- - - -

L.LF - - -12.05***

(3.195)

- - - -

FDI - - - 0.099*** (0.025)

- - -

L.FDI - - - -0.055* (0.031)

- - -

PATENT_NONRES - - - - -0.365***

(0.128)

- -

L.PATENT_NONRES - - - - 0.434*** (0.127)

- -

PATENT_RES - - - - - -0.301* (0.17)

-

L. PATENT_RES - - - - - 0.37** (0.185)

-

RESEARCHER_RD - - - - - - 1.572*** (0.389)

L.

RESEARCHER_RD

- - - - - - -1.562***

(0.41)

AVANSAT -0.512 (0.438)

0.132*** (0.047)

-0.15 (0.096)

-0.207** (0.09)

-0.474** (0.203)

-0.01 (0.064)

0.135** (0.566)

Constant 1.232* (0.656)

1.098*** (0.135)

1.18** (0.539)

0.598 (0.426)

-1.635** (0.734)

2.04*** (0.209)

2.213*** (0.4.7)

Hansen test (prob.) 0.159 0.102 0.183 0.174 0.081 0.050 0.128

Arellano-Bond

AR(2)(prob.)

0.558 0.648 0.278 0.171 0.250 0.931 0.541

Wald Chi2 12671.65 50617.34 6460.02 15477.4 10311.16 30654.27 4963.63

Nr. de instrumente 23 23 23 23 22 22 22

Coeficient pe termen

lung (Chi2)

1.018***

(215.68)

0.254**

(3.99)

1.026***

(18.44)

0.773***

(11.9)

-

1.098***

(8.15)

0.704***

(14.75)

0.107

(0.01)




Tabelul nr. 5 referitor la Estimări pentru importuri (verificare de soliditate)

prezintă rezultatele, pe baza acelorași modele, folosind importurile ca pondere în PIB, fiind

variabila noastră dependentă.

Tabelul nr. 5: Estimări pentru importuri (verificare de soliditate) Variabilă dependentă: Importuri

Variabile

independente

(2.1) (2.2) (2.3) (2.4) (2.5) (2.6) (2.7)

L.IMPORTS 0.356***

(0.138)

1.04***

(0.035)

0.863***

(0.107)

0.937***

(0.03)

1.051***

(0.084)

1.125***

(0.057)

0.898**

* (0.031)

L2.IMPORTS - -0.238***

(0.05)

-0.385***

(0.065)

- -0.521***

(0.097)

-0.369***

(0.082)

-

L3.IMPORTS - 0.403***

(0.029)

0.433***

(0.095)

- 0.527***

(0.08)

0.487***

(0.112)

-

L4.IMPORTS - -0.313***

(0.021)

- - - -0.35***

(0.097)

-

RD 1.386***

(0.065)

- - - - - -

L.RD -0.736*** (0.185)

- - - - - -

UNEMPL - -0.525*** (0.044)

- - - - -

L.UNEMPL - 0.568*** (0.046)

- - - - -

LF - - 16.14***

(4.197)

- - - -

L.LF - - -16.038***

(4.207)

- - - -

FDI - - - 0.13***

(0.03)

- - -

L.FDI - - - -0.079** (0.034)

- - -

PATENT_NO

NRES

- - - - -0.394*** (0.147)

- -

L.PATENT_N

ONRES

- - - - 0.467*** (0.144)

-

PATENT_RE

S

- - - - - -0.572**

(0.279)

-

L.

PATENT_RE

S

- - - - - 0.652**

(0.298)

-

RESEARCHE

R_RD

- - - - - - 1.874***

(0.412)

L.

RESEARCHE

R_RD

- - - - - - -1.871**

*

(0.462)

AVANSAT -1.191***

(0.306)

0.244***

(0.043)

-0.213*

(0.117)

-0.292***

(0.102)

-0.419*

(0.217)

-0.037

(0.087)

0.129

(0.095)



Constant 2.85***

(0.895)

2.081***

(0.16)

0.844*

(0.435)

0.623

(0.448)

-1.553**

(0.721)

2.209***

(0.285)

2.486**

* (0.447)

Hansen test

(prob.)

0.181 0.071 0.098 0.168 0.083 0.055 0.127

Arellano-Bond

AR(2) prob.)

0.984 0.763 0.158 0.803 0.212 0.537 0.730

Wald Chi2 3220.58 31733.16 5927.01 9421.78 6973.6 28963.67 3541.8

Nr. de

instrumente

23 23 23 23 22 22 22

Coeficient pe

termen lung

(Chi2)

1.008***

(521.13)

0.401***

(27.58)

1.131***

(16.64)

0.814***

(11.78)

-1.292**

(6.12)

0.744***

(12.31)

0.025

(0.00)

Întrucât abordarea metodologică utilizată permite calcularea, atât a coeficienților pe

termen scurt, cât și pe termen lung, aducem în prim-plan, mai întâi, estimările pe termen

scurt:

în primul rând, observăm că, în funcție de estimările modelelor, toate decalajele

variabilei dependente sunt puternic semnificative din punct de vedere statistic și sunt în

conformitate cu așteptările noastre și cu alegerea strategiei de modelare. Mai mult decât

atât, valorile cu un lag (întârzieri) ale exporturilor au o influență pozitivă asupra nivelurilor

actuale, prezentând, pentru anumite țări, un efect al bulgărelui de zăpadă. Cu toate acestea,

atunci când creștem numărul de laguri (întârzieri), rezultatele par să fie mixte;

în al doilea rând, două din patru variabile, și anume cheltuielile și numărul de

cercetători implicați în activitatea de cercetare și dezvoltare (în continuare, cercetare și

dezvoltare), utilizat ca reprezentant pentru comportamentul cercetării-dezvoltării-inovării

(engl. Research Development Innovation, în continuare, RDI), prezintă un impact pozitiv

semnificativ statistic asupra exporturilor statelor, respectiv un impact negativ, atunci când

se ia în considerare primul lag (întârziere). În general, impactul coeficienților este relativ

mai mare atunci când se ia în considerare numărul de cercetători în cercetare și dezvoltare.

În ceea ce privește semnul coeficienților, situația este inversă când folosim cererile de

brevet ale nerezidenților ca proxy pentru RDI; de asemenea, menționăm faptul că mărimea

coeficienților este cu mult sub valoarea unu;

în al treilea rând, participarea forței de muncă și a ISD (investițiile străine directe)

ajută la creșterea ponderii exporturilor în PIB. În afară de aceasta, atunci când nivelul de

dezvoltare a națiunilor prezintă o semnificație statistică, economiile avansate par să aibă un

beneficiu în activitatea de export, realizată doar corelat cu numărul de cercetători implicați

în activitatea de cercetare și dezvoltare.

Trecând la concluziile pe termen lung, trebuie subliniate câteva aspecte importante.

Cu excepția modelului 1.5 (a se vedea coloana 6 din tabelul nr. 4), toți coeficienții pe

termen lung prezintă un efect pozitiv asupra activității exporturilor țărilor analizate.

Mai mult, pentru modelele în care coeficientul asociat este pozitiv și semnificativ

statistic, impactul fluctuează de la o valoare de 0,254 la o valoare de 1,026. Aceasta implică

faptul că, pe termen lung, cheltuielile în cercetare și dezvoltare și participarea forței de

muncă au un impact mai mare asupra cotei exporturilor, comparativ cu ceilalți factori luați

în considerare. Ca exemplu, o creștere de 1% a cheltuielilor în cercetare și dezvoltare,

determină creșterea ponderii exporturilor în PIB cu 1,018%, în medie, în timp ce numărul

de brevete pentru nerezidenți scade cota cu 1,098% (model 1.5), în medie. În plus,




observăm că semnul variabilei brevetele rezidenților se schimbă de la unul negativ la unul

pozitiv atunci când se examinează efectul pe termen lung.

Șomajul are un impact negativ pe termen scurt, dar și unul pozitiv pe termen lung.

Acest lucru se datorează faptului că investitorii străini pot veni pe o piață cu un nivel ridicat

de șomaj și pot beneficia de o forță de muncă ieftină. Pe termen lung, aceasta va induce o

creștere a exporturilor de bunuri și servicii, pe de o parte, și printr-o creștere a veniturilor,

va determina inclusiv o creștere a importurilor. Cu toate acestea, coeficientul pe termen

lung este printre cele mai mici, subliniind că, de fapt, nivelul șomajului într-o economie nu

are un impact important asupra comerțului exterior.

Ca o verificare a solidității, estimăm aceleași modele folosind importurile ca

pondere în PIB. În general, concluziile de bază sunt similare, atât în ceea ce privește

semnele coeficienților, cât și în ceea ce privește semnificația statistică (a se vedea Tabelul

nr. 5 referitor la Estimări pentru importuri (verificare de soliditate) pentru informații

suplimentare). Cu toate acestea, menționăm că amploarea coeficienților pe termen scurt și

lung sunt mult mai mari în cazul importurilor, în timp ce coeficientul asociat al variabilei

noastre dummy (adică AVANSAT) nu este mai semnificativ statistic pentru modelul cu

numărul variabil de cercetători în domeniul cercetării și dezvoltării, comparativ cu

modelele exportului.

În consecință, consolidând rezultatele de referință, estimările par să dezvăluie că,

participarea economiilor în curs de dezvoltare și de tranziție la comerțul mondial a câștigat

din ce în ce mai mult teren, reușind chiar să le depășească pe cele dezvoltate.

Evaluând rezultatele obținute putem concluziona ca prima ipoteză de lucru I1 este

validată. Cercetarea și dezvoltarea influențează pozitiv sectorul comerțului exterior, atât pe

termen scurt, cât și pe termen lung. Rezultate similare sunt obținute și în situația în care

sunt considerate patentele rezidenților. Atunci când Cercetarea și dezvoltarea este inclusă în

analiză, prin prisma forței de muncă implicate în acest sector, chiar dacă pe termen scurt

impactul este pozitiv, acesta se anulează pe termen lung.

Șomajul are un impact negativ asupra comerțului exterior (atât pentru exporturi, cât

și pentru importuri) pe termen scurt. Însă pe termen lung, relația este pozitivă și

semnificativă statistic, ceea ce duce la invalidarea pe termen lung a ipotezei I2.

Și ipoteza I3 este validată, ISD impactând pozitiv exporturile și importurile, atât pe

termen scurt, cât și pe termen lung.

Ipoteza I4 nu este validată întotdeauna. Existența unor diferențe semnificative între

țările dezvoltate și cele emergente, pe partea de comerț exterior, depinde de factorul

principal analizat, dar și de proxy-ul pentru comerțul exterior. Astfel, spre exemplu, când

este considerată cercetarea și dezvoltarea, nivelul de dezvoltare al țărilor nu influențează

semnificativ exporturile, dar influențează importurile, de o manieră negativă – țările

dezvoltate au importuri, valoric, mai scăzute decât cele emergente.

Principalele rezultate ale lucrării pot fi transpuse în anumite implicații importante de

politică economică. Pe de o parte, literatura de specialitate a reflectat faptul că activitatea

comercială și gradul de deschidere al economiei mondiale contribuie substanțial la

bunăstarea națiunilor. Ca atare, este foarte important să se determine factorii care pot afecta

foarte mult activitatea comercială exprimată, atât prin exporturi, cât și prin importuri, astfel

încât organismele internaționale să poată interveni atunci când este necesar și să sprijine

statele să atingă un echilibru comercial pozitiv. Deși, luate împreună, concluziile noastre

sugerează că strategiile de RDI, alături de capacitatea țărilor de a atrage investiții și de o



piață largă a muncii, reprezintă factori importanți ai activității comerciale. Menționăm

necesitatea prudenței cu privire la ponderea importurilor în creșterea economică.

Astfel, o politică adecvată de stimulare și susținere a proiectelor interne de RDI

poate fi un instrument eficient pentru încurajarea avansării tehnologice, care poate afecta în

mod pozitiv exporturile. De asemenea, veniturile suplimentare din exporturi și

diversificarea sporită pot fi oferite prin intermediul ISD și prin noi oportunități de muncă,

create prin dezvoltarea de noi tehnologii.

În schimb, un mediu economic competitiv și inovator ar putea, într-o anumită

măsură, să limiteze nevoia de a importa anumite bunuri și servicii și, prin urmare, să

maximizeze perspectivele unui excedent comercial.

Ca pilon fundamental al creșterii economice, activitatea comercială împreună cu

sustenabilitatea afacerilor ar trebui atent monitorizate, pentru a se evita posibile

dezechilibre. Politica de comerț și investițiile aferente ar trebui adaptate permanent, atât la

nivel de țară, cât și la nivelul Uniunii Europene, pentru a surprinde dinamica mediului

economic, schimbările tehnologice, comportamentale, climaterice și societale.

Analiza noastră oferă o perspectivă nouă asupra factorilor determinanți ai activității

comerciale / sustenabilității afacerilor din țările UE, oferă concluzii validate cu instrumente

cantitative specifice, drept suport pentru politicile viitoare. Cercetările viitoare se pot

concentra pe factori determinanți ai comerțului general, respectiv importuri și exporturi,

balanța comercială, precum. Se pot introduce tipologiile diferite de comerț, pentru a analiza

și înțelege mai bine modul în care activitatea comercială agregată și dezagregată, răspunde

la diverși factori macroeconomici potențiali, cu rol stimulator sau blocant.

Concluzii

Lucrarea noastră aduce un plus de valoare cercetărilor existente, prin utilizarea și

corelarea instrumentarului cantitativ cu analiza calitativă, conceptuală. Am selectat

variabile importante, incluse în trei mari categorii: inovare, forță de muncă, investiții,

descrise granular la nivelul unei baze de date reprezentative și am cercetat impactul

acestora asupra comerțului exterior al unor țări din Uniunea Europeană, indicator relevant

pentru sustenabilitatea afacerilor.

Sustenabilitatea afacerilor este un concept economic complex care se manifestă ca

un nou trend. Raportul Brundtland (publicat în 1987 de Organizația Națiunilor Unite;

raportul a plasat ferm problemele de mediu pe agenda politică, urmărind să se discute

despre mediu și dezvoltare ca o singură problemă) a subliniat că sustenabilitatea este un

concept ce vizează relaționarea dintre oameni, planetă și profit. Afacerile sustenabile cu

lanțul de aprovizionare încearcă să echilibreze cele trei componente, utilizînd dezvoltarea

sustenabilă și distribuția sustenabilă pentru a proteja mediul, creșterea afacerilor și

societatea.

Cercetarea noastră a urmărit identificarea factorilor cu cea mai mare capacitate de

stimulare a comerțului exterior, abordat ca element determinant al sustenabilității afacerilor,

pornind de la un panel de date pe un orizont de timp extins, de 22 ani (1996-2017), în care

au fost incluse 24 țări europene. Comerțul exterior reprezintă un catalizator important, atât

la nivel micro, la nivelul afacerilor unor companii cât și la nivel macro, la nivelul afacerilor

unor țări, regiuni. Din perspectiva unei companii, exportul, activitățile de comerț exterior

contribuie la diversificarea riscurilor, eliminarea dependențelor de piața internă și de

șocurile interne, construirea de relații cu parteneri externi, dezvoltarea unor noi




comportamente de consum, pe piețe externe, contribuția la crearea unor noi lanțuri

internaționale de valoare. Această componentă, coroborată cu loializarea, specializarea

forței de muncă, cu activitățile de cercetare dezvoltare, aduce valoare companiei, tuturor

părților interesate și contribuie într-un mod consistent la sustenabilitatea afacerilor

companiei și partenerilor ei. Aceleași elemente pot fi extrapolate și integrate intereselor

strategice ale unei țări, contribuind la sustenabilitatea afacerilor, la dezvoltarea

capabilităților strategice și la managementul relațional al țării respective.

Analiza empirică a sustenabilității afacerilor, abordată prin prisma comerțului

exterior (export / import) a evidențiat faptul că, pe termen scurt, Cheltuielile de cercetare și

dezvoltare și numărul de cercetători în cercetare și dezvoltare prezintă un impact pozitiv

semnificativ statistic asupra exporturilor statelor. De asemenea, participarea Forței de

muncă și a ISD ajută la creșterea ponderii exporturilor în PIB. Pe termen lung, Cheltuielile

în cercetare și dezvoltare și participarea Forței de muncă au un impact mai mare asupra

exporturilor, comparativ cu ceilalți factori luați în considerare.

Considerăm că prin identificarea și studierea complementarităților dintre cele 24 de

economii Europene, se pot dezvolta soluții alternative și colaborări comerciale pe sectoare

deficitare și complementare, la nivel individual, atât între cele 24 de țări, cât și între acestea

și terțe țări în afara Uniunii Europene.

Din perspectiva unor demersuri viitoare de cercetare, evidențiem componenta de

mediu, componenta „verde”, care este de fapt, în actualul context socio-economic, integrată

conceptului de sustenabilitate. Aceasta reprezintă o piesă foarte importantă în puzzle-ul

strategic, dezvoltat atât la nivel global cât și la nivel European și ne propunem să o

dezvoltăm în cadrul unor cercetări viitoare.

În contextul unui nou ciclu politic European și având în vedere evoluțiile

semnificative din ultimii 10 ani, considerăm că trebuie creat un „momentum” pentru

adoptarea unor decizii strategice, în vederea consolidării dezvoltării sustenabile, integrării

avansului tehnologic, integrării evoluțiilor comportamentale, care să aducă valoare și

afaceri sustenabile atât companiilor, consumatorilor, cât și societății în ansamblul său.

Bibliografie

Aghion, P., Howitt, P. W. (1998a). Endogenous Growth Theory. Cambridge, MA:MIT

Press

Almfrajia, M.A. and Almsafirc, M.K., 2013. Foreign direct investment and economic

growth literature review from 1994 to 2012. International Conference on innovation,

management and technology research. Malaysia. 22 – 23 September 2013.

Alvarez, S.A. and Barney, J.B., 2014. Entrepreneurial opportunities and poverty alleviation.

Entrepreneurship Theory and Practice. 38(1), pp.159-184.

Arellano, M., Bond, S. (1991).Some Tests of Specification for Panel Data: Monte Carlo

Evidence and an Application to Employment Equations. Review of Economic Studies,

58(2), 277-297.

Baumgartner, R.J. and Ebner, D., 2010. Corporate Sustainability Strategies: Sustainability

Profiles and Maturity Levels. Sustainable Development, 18(2), pp.76-89.

Balasubramanyam, V., N., Salisu, M., Sapsford, D., 1996. Foreign Direct Investment and

Growth in EP and IS Countries. Economic Journal, Royal Economic Society, vol.

106(434), pages 92-105.

https://ideas.repec.org/s/ecj/econjl.html



Bamiatzi, V.C. and Kirchmaier, T., 2014. Strategies for superior performance under

adverse conditions: A focus on small and medium-sized high-growth firms.

International Small Business Journal, 32(3), pp. 259-284.

Bengoa, M., Sanchez-Robles, B., 2002. Foreign direct investment, economic freedom and

growth: new evidence from Latin America. European Journal of Political Economy,

Vol. 19 (2003) 529–545

Blundell, R., Bond, S. (1998). Initial Conditions and Moment Restrictions in Dynamic

Panel Data Models. Journal of Econometrics, 87(1), 115–143.

Borensztein, E., J. De Gregorio and J. W. Lee. How Does Foreign Direct Investment Affect

Economic Growth?. Journal of International Economics, 1998, v45(1,Jun), 115-135

Bunea, M., Ţurlea, E., 2016. Impactul structurii consiliilor de administraţie sau de

supraveghere asupra performanţei societăţilor bancare. Revista Audit Financiar, XIV,

Nr.3 (135), pp. 272-279.

Cahoy, D.R. and Colburn, J.E., 2014. Law and the Transition to Business Sustainability.

Perspectives on sustainable growth. Switzerland: Springer International Publishing.

Carkovic, M. V., and Levine, R. (2002). “Does foreign direct investment accelerate

economic growth?” University of Minnesota Department of Finance Working Paper.

Disponibil la http://siteresources.worldbank.org/INTFR/Resources/fdi.pdf,

Clarkson, M.B.E., 1995. A stakeholder framework for analyzing and evaluating corporate

social performance. Academy of Management Review, 20(1), pp.92-117.

De Mello, L., 1997. Foreign direct investment in developing countries and growth: a

selective survey. Journal of development studies, 34(1), pp.1-34.

Damanpour, F. and Gopalakrishnan, S., 2001. The Dynamics of the Adoption of Product

and Process Innovations in Organizations. Journal of Management Studies, 38, 45-65.

Dinu, V., 2010. Commercial Activity and The Sustainable Development. Amfiteatru

Economic, 12(27), pp.5-7.

Dinu, V., Bunea, M. 2018. The Impact of the Gender Diversity on the Romanian Banking

System Performance. Transformations in Business & Economics, Vol. 17, No. 2 (44),

pp. 42-59.

Drucker, F., P., The discipline of innovation. Harvard Business review, August 2002,

Ebner, D., 2008. Assessing Corporate Social Responsibility in Industrial Firms: the CSR-

Assessment. Corporate Responsibility Research Conference. 15-17 July 2007,

University of Leeds: UK.

Ismail, R. and Yussof, I., 2003. Labour market competitiveness and foreign direct

investment: The case of Malaysia, Thailand and the Philippines. Papers in Regional

Science, 82(3), pp.389-402.

Grossman, G., Helpman, E., 1990. Trade, Innovation and Growth, American Economic

Review, vol 80, issue 2, 86-91

GRI, 2006. Sustainability Reporting Guidelines – G3. [pdf] GRI: Amsterdam. Available at:

<https://www.globalreporting.org/resourcelibrary/GRI-Sustainability-Report-2004-

2007.pdf> [Accessed 7 January 2008].

Hapenciuc, V.C., Pînzaru, F., Vătămănescu, E.M. and Stanciu, P., 2015. Sustainable

entrepreneurship convergence - contemporary marketing practices in start-ups in

Romania. Amfiteatru Economic, 17(40), pp.938 – 954.

Hoekman, B. and Djankov, S., 1998. Determinants of Export Structure of Countries in

Central and Eastern Europe. The World Bank Economic Review, 11(3), pp.471–487.




Holtz-Eakin, D., Newey, W., Rosen, H. S. (1988). Estimating Vector Autoregression with

Panel Data. Econometrica, 56(6), 1371–1395, https://doi.org/10.2307/1913103

Krugman, P., R., 1979. Increasing returns, monopolistic competition and international

trade. Journal of International Economics 9 (1979) 469 – 479, North-Holland

Publishing Company

Kosi, T. and Bojnec, Š., 2013. Institutional barriers to business entry in advanced

economies. Journal of Business Economics and Management, 14(2), pp.317-329.

Lachenmaier, S. and Woessmann, L., 2004. Does innovation cause exports? Evidence from

exogenous innovation impulses and obstacles using german micro data. Cesifo

Working Paper no. 1178, category 7: trade policy, April 2004.

Majeed, M.T., Ahmad, E., 2006. Determinants of exports in developing countries. The

Pakistan Development Review, pp.1265-1276.

Miles, M.P., Munilla, L.S. and Darroch, J., 2006. The role of strategic conversations with

stakeholders in the formation of corporate social responsibility strategy. Journal of

Business Ethics, 69(2), pp.195-205.

Nedelcu (Bunea), M., Siminică, M., Țurlea, C., (2015). The Correlation between External

Audit and Financial Performance of Banks from Romania. Amfiteatru Economic,

Vol. XVII, Special Issue No. 9, pp. 1273-1288.

OECD, 2005, “The Measurement of Scientific and Technological Activities: Guidelines for

Collecting and Interpreting Innovation Data: Oslo Manual, Third Edition” prepared by

the Working Party of National Experts on Scientific and Technology Indicators, OECD,

Paris, para. 146.

Roodman, D., 2006. How to do xtabond2: an introduction to „Difference” and „System”

GMM in Stata. [pdf] Center for Global Development, Working paper no. 103.

Savoiu, G., Dinu, V. and Tachiciu, L., 2012. Romania foreign trade in global recession,

revealed by the extended method of exchange rate indicators. Amfiteatru Economic,

14(31), pp.173-194.

Segerstrom P.,S., 1998. Endogenous Growth without Scale Effects, The American

Economic Review, Vol. 88, No.5, pp. 1290 -1310

Schumpeter, J.A., [1911] (2008), The Theory of Economic Development: An Inquiry into

Profits, Capital, Credit, Interest and the Business Cycle, translated from the German by

Redvers Opie, New Brunswick (U.S.A) and London (U.K.): Transaction Publishers

UNCTAD, 2000. The competitiveness challenge: Transnational corporations and

industrial restructuring in developing countries. Geneva: United Nations.

Young, A. (1991). Learning By Doing and Dynamic Effects of International Trade. The

Quality Journal of Economics, vol. 106, pp 369-406

ANALYSIS OF QUALITY MANAGEMENT SERVICES INDUSTRY IN … · 2019. 10. 29. · AE Impactul forței de...

Documents

Transcript of ANALYSIS OF QUALITY MANAGEMENT SERVICES INDUSTRY IN … · 2019. 10. 29. · AE Impactul forței de...