5.3.+ORGANIZATIILE+INTERNATIONALE

8/18/2019 5.3.+ORGANIZATIILE+INTERNATIONALE

1/14

Conf.univ.dr. Jana MAFTEI

UNIVERSITATEA „DANUBIUS” DIN

GALAŢI

FACULTATEA DE DREPT


2/14

5.3. ORGANIZAŢIILEINTERNAŢIONALE


3/14

1. Noţiuni introductive de drept internațional public

2. Izvoarele dreptului internaţional public

3. Dreptul tratatelor internaţionale

4. Principiile fundamentale ale dreptului internaţionalcontemporan

5. Subiectele dreptului internaţional public

6. Teritoriul în dreptul internaţional


4/14

• 5.1. Consideraţii generale • 5.2. Statul suveran şi independent • 5.3. Organizaţiile internaţionale • 5.4. Calitatea de subiect de drept

internaţional a altor entităţi


5/14

Organizația internațională

- ”o asociere de state, constituită prin tratat, înzestrată cu oconstituție și organe comune și posedând o personalitate

juridică distinctă de aceea a statelor membre” - Comisia deDrept Internațional a O.N.U.

- o organizaţie interguvernamentală (diferențiind tranșantaceste entități de organizațiile neguvernamentale) -Convenția de la Viena din 1969 privind dreptul, art. 2 pct. I

- „o asociere de state constituită printr -un tratat, având un actconstitutiv, organe comune şi personalitate juridică distinctăde cea a statelor membre care o compun” - Convenţia din1975 privind reprezentarea statelor în relaţiile lor cuorganizaţiile internaţionale guvernamentale


6/14

- Organizaţia internaţională constituie o formă de coordonarea colaborării internaţionale în domenii stabilite, pentru carestatele au creat un anumit cadru juridic instituţionalpermanent, printr-un statut elaborat de comun acord, ce

prevede obiectul şi scopul organizaţiei, organele şi funcţiilelor necesare realizării obiectivelor urmărite.

- Conținutul capacității juridice a organizațiilor internaționaletrebuie să fie expres prevăzut în actul constitutiv, este limitat

și diferit de la o organizație la alta.- Organizaţia internaţională este subiect derivat al dreptuluiinternaţional numai în măsura în care statele membre îiconferă aceasta calitate, exercitând drepturi şi asumându-şiobligaţii internaţionale.


7/14

- CALITATEA DE STAT MEMBRU

Statele pot deveni membre ale unei organizații internaționale PRINPARTICIPAREA LA CONSTITUIREA ORGANIZAȚIEI RESPECTIVE,ori PRIN ADMITEREA ÎNTR-O ORGANIZAȚIE DEJA EXISTENTĂ

Art. 3, Carta ONU - „sunt membri originari ai Organizaţiei NaţiunilorUnite statele care, participând la Conferinţa Naţiunilor Unite de laSan Francisco pentru Organizaţia internaţională sau semnând maiînainte Declaraţia Naţiunilor Unite din 1 ianuarie 1942, semnează prezenta cartă şi o ratifică în conformitate cu art.110 „.Art. 4, Carta ONU - pot deveni membri ai Naţiunilor Unite „toate

celelalte state iubitoare de pace care acceptă obligaţiile cuprinse în prezenta cartă şi care, după aprecierea organizaţiei, sunt capabile şidispuse să le îndeplinească”, admiterea ca membru al NaţiunilorUnite a oricărui stat care îndeplineşte aceste condiţii urmând a seface printr-o hotărâre a Adunării Generale, la recomandareaConsiliului de Securitate.


8/14

o asociere se

state

asocierea se realizează în baza unui tratat

constitutiv (statut, cartă, constituţie, pact etc.)

o structurăinstituţională

proprie

adunare generală, consiliu, secretariat etc.

personalitate

juridică proprie

personalitate juridică internaţională distinctă

de cea a statelor membre.


9/14

are caracter derivat

rezultă din actul constitutiv

este limitată la domeniul său de activitate şi funcţionalitate

se exercită în vederea îndeplinirii atribuţiilor prevăzute în actul constitutiv

este exprimată prin capacitatea acesteia de a deveni parte la tratateinternaţionale, de a-şi exercita drepturile şi a-şi asuma obligaţii în raporturile

cu alte organizaţii, cu statele membre şi nemembre


10/14

Criteriu de clasificare Categorii

după aria de acţiune cu vocaţie universală (O.N.U.)

cu vocaţie regională (Consiliul Europei)

cu vocaţie subregională (O.C.E.M.N.)

după posibilitatea de a

deveni membri

deschise

închise

după obiectul lor generale

specializate


11/14

Declaraţia semnată la Moscova la 30 octombrie 1943 recunoştea „necesitatea stabilirii, la o dată practic cât mai apropiată, a uneiorganizaţii internaţionale universale, bazată pe principiul egalităţii

suverane a tuturor statelor iubitoare de pace şi deschisă tuturor acestor state, mari şi mici, pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale”.

Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite, tratat care înfiinţează organizaţiainternaţională numită Organizaţia Naţiunilor Unite, a fost semnată laConferinţa Naţiunilor Unite privind Organizaţia Internaţională de la SanFrancisco, California, Statele Unite ale Americii, pe 26 iunie 1945, de 50

din cele 51 de ţări membre originare şi a intrat în vigoare la data de 24octombrie 1945, după ce a fost ratificat de către cei cinci membri permanenţi ai Consiliului de Securitate: Republica China (mai târziuînlocuită cu Republica Populară Chineză), Franţa, Uniunea RepublicilorSocialiste Sovietice (mai târziu înlocuită de Federaţia Rusă), Regatul Unit,şi Statele Unite şi de majoritatea celorlalte state semnatare.


12/14

• Textul Cartei este constituit dintr-un preambulşi 19 capitole, care cuprind 111 articole, după

cum urmează:

• Capitolul I - Scopuri şi principii

• Capitolul II - Membri• Capitolul III - Organe

• Capitolul IV - Adunarea Generală

• Capitolul V - Consiliul de Securitate

• Capitolul VI - Rezolvarea paşnică a

diferendelor

• Capitolul VII - Acţiunea în caz de ameninţări împotriva păcii, de încălcări ale păcii şi de

acte de agresiune

• Capitolul VIII - Acorduri regionale

• Capitolul IX - Cooperarea economică şi socială internaţională

• Capitolul X - Consiliul Economic şi Social

• Capitolul XI - Declaraţie privind teritoriilecare nu se autoguvernează

• Capitolul XII - Sistemul internaţional de tutelă

• Capitolul XIII

- Consiliul de Tutelă

• Capitolul XIV - Curtea Internaţională de Justiţie

• Capitolul XV - Secretariatul

• Capitolul XVI - Dispoziţii diverse

• Capitolul XVII - Dispoziţii tranzitorii de securitate

• Capitolul XVIII - Amendamente

• Capitolul XIX - Ratificare şi semnare.


13/14

Scopurile pentru care a fost creată Organizaţia

Naţiunilor Unite, pentru îndeplinirea cărora

acţionează guvernele membre, sunt clar definite

în primul articol al Cartei :

1. menţinerea păcii şi securităţii internaţionale, scop pentru care trebuie să ia măsuri colective

eficace pentru prevenirea şi înlăturarea

ameninţărilor împotriva păcii şi pentru

reprimarea oricăror acte de agresiune sau altor

violări ale păcii şi să înfăptuiască, prin

mijloace paşnice şi în conformitate cu principiile justiţiei şi dreptului internaţional

aplanarea ori rezolvarea diferendelor sau

situaţiilor cu caracter internaţional care ar

putea duce la o violare a păcii;

2. să dezvolte relaţiile prieteneşti între naţiuni

întemeiate pe respectarea principiului

egalităţii în drepturi a popoarelor şi dreptul de

a dispune de ele însele şi să ia oricare alte

măsuri potrivite pentru consolidarea păcii

mondiale;

3. să realizeze cooperarea internaţională,

rezolvând probleme internaţionale cu caracter

economic, social, cultural sau umanitar,

promovând şi încurajând respectarea

drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale

pentru toţi, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie;

4. să fie un centru în care să se armonizeze

eforturile naţiunilor pentru atingerea acestor

scopuri comune.


14/14

ADUNAREA GENERALĂ este cea care întruneşte cele mai largi competenţe conformCartei, ocupând locul central în cadrul organizației, datorită puterii politice, financiare şideciziilor pe linie administrativă. Adunarea Generală este decidentul în ceea ce priveşte

compoziţia altor organe ale ONU.

CONSILIUL ECONOMIC ŞI SOCIAL (ECOSOC) şi CONSILIUL DE TUTELĂ sunt celedouă organe principale situate direct în subordinea Adunării Generale. ECOSOC şi-a extins

acţiunile în mod permanent, în timp ce Consiliul de Tutelă şi-a redus activitatea.

CONSILIUL DE SECURITATE este organul care acţionează independent de celelalte

entităţi în operaţiunile de menţinere a păcii şi securităţii internaţionale. El areresponsabilitatea primară în menţinerea păcii, având conştiinţa propriilor acţiuni ori decizii .

SECRETARIATUL - Secretarul General al O.N.U. deţine funcţia de Preşedinte alComitetului Administrativ de Coordonare, care îi reuneşte pe directorii executivi ai

agenţiilor ONU şi pe şefii executivi ai fondurilor.

5.3.+ORGANIZATIILE+INTERNATIONALE

Documents

Transcript of 5.3.+ORGANIZATIILE+INTERNATIONALE