7/25/2019 22DeStrategiiDeEvitareACriticii

http://slidepdf.com/reader/full/22destrategiideevitareacriticii 1/1

2) Strategia noroiului

X este un om de nimic / prost / nebun /

agramat / incult / incompetent / l ame / plicticos /

libidinos / batran / gras etc. . Persoana criticata

improasca in acest fel cu noroi persoana care

formuleaza critica, astfel incat sa poata acoperi

cu noroi si critica, urmand sa o desconsidere.

  in

combina?e

9)

Strategia

etichetelor 

X este nazist /

comunist / hipster / golan /

USL-ist / misogin / troll / hater /

stalker / scientist / habotnic etc. .

Plasarea persoanei care produce

critica sub o eticheta, eventual

specifica unei tabere adverse ,

dizolva necesitatea de a lua in

considerare critica. De obicei

aceasta strategie e folosita

in combinatie cu (1), (2),

(4), (5) sau (6).

 

1)Strategia

psihologica

X imi spune tot ce imi spune fiindca s-a

ma invidiaza

etc. Altfel spus, persoana criticata

gaseste o explicatie psihologica pentru

atentie criticii.

nn

in combina?e

4)

Strategia nedreptatitului

X nu intelege cu adevarat situatia mea / nu are toate

informatiile / are prejudecati, asa ca ma critica pe nedrept. . Cu

aceasta strategie, persoana criticata nu e nevoie sa ia in serios

critica, ascultand ce i se spune doar atat cat e nevoie

pentru a-si confirma ideea ca e obiectul unei critici

nedrepte. De obicei critica e rastalmacita

in asa fel incat sa para radicala,

exagerata si

nepotrivita.

 

10) Strategia scuzelor

X ma critica, dar nu sunt de vina, pentru ca... .

Persoana criticata isi concentreaza atentia

asupra modurilor in care s-ar putea

disculpa, fara sa mai fie astfel

nevoita sa acorde atentie

criticii, sa o inteleaga in

profunzime si eventual

sa o ia in serios.

 

22 de St r a t eg i i d e Ev i t a r e a Cr i t i c i i

3) Strategia corporatista :

Daca X se afla intr-o pozitie de

autoritate fata de mine, atunci se asteapta

sa ii dau dreptate, asa ca voi face asta.

Daca X nu se afla intr-o pozitie de autoritate

fata de mine, nu e nevoie sa fac nimic. .

Persoana criticata isi calculeaza reactiile in

functie de autoritatea persoanei care o critica. In

felul acesta, stie cum sa sa se poarte, fara sa fie

nevoie sa ia efectiv in seama ce spune

persoana care ii aduce o critica. O astfel de

persoana va accepta, de forma, orice critica

venita din partea cuiva aflat intr-o pozitie

de autoritate, fara a o chestiona si fara

sa o ia vreodata in serios.

5) Strategia rolurilor :

X nu ma critica in mod real, ci o face doar

pentru ca se afla intr-un rol social (sef,

parinte, profesor, prieten apropiat etc.)

care ii impune sa faca uneori acest lucru. .

Ca si in cazul strategiei psihologice ,

formularea unei explicatii sterge relevanta

criticii. Uneori aceasta strategie

functioneaza in combinatie cu (3).

6)

Strategia

scopului

X ma critica doar fiindca

vrea ceva de la mine (atentie,

mita, sex etc.) . Si in acest caz, formularea

unei explicatii (o explicatie

teleologica, de aceasta data)

anuleaza importanta

criticii.

 

Yes

n combina?e

7) Strategia

hermeneutica

Ceea ce spune (si face) X poate fi

interpretat in multe feluri. Nu e clar

(sau chiar: nu e inteligibil) ce anume imi

reproseaza. Pentru persoana criticata,

critica, mai ales daca este exprimata cu

tact, poate fi facuta in acest fel sa

dispara in spatele unei perdele de

ambiguitati si neintelegeri

8) Strategia relativista

X nu face altceva decat sa-si

exprime propria opinie

subiectiva. Eliminand

posibilitatea unui dialog si a unui

acord rational, persoana criticata

poate ignora critica.

11)

Strategia manierei

X nu ar trebui sa ma critice in acest

fel / in acesti termeni / in acest moment / in

fata altor persoane etc. Persoana criticata se

concentreaza asupra manierei in care i-a fost

transmisa critica, astfel incat sa poata sa treaca

peste continutul acesteia. O persoana care

foloseste alternativ, in functie de situatie, fie

aceasta strategie, fie strategia (7), devine

quasi-imuna la critica.

 

s

nnn

nnn

12) Strategia reactiei

exagerate

X ma jigneste / traumatizeaza / enerveaza etc.

Nu mai vreau sa am de a face cu X etc. .

Persoana criticata isi exagereaza reactia afectiva

produsa de critica, astfel incat starea pronuntata

de disconfort psihologic pe care o are pe moment

sa nu-i mai permita sa cantareasca rational si sa

inteleaga critica.

13) Strategia ecranului .

Persoana criticata anticipeaza o critica si

fie nu mai e atenta la ce ii spune X, fie

incepe sa se certe cu X inainte ca X sa isi

poata formula critica, fie schimba

subiectul discutiei. Din aceasta strategie

face parte, uneori, si stergerea din

memorie a cuvintelor rostite de X precum

si a circumstantelor care au stat la baza

criticii. In general e nevoie de destula

experienta si de un oarecare antrenament

pentru a folosi aceasta strategie, dar

oamenii isi pot dezvolta un ecran si la o

varsta mai timpurie.

nnn

nn

 

n

  in

combina?e

in combina?e

14) Strategia sofistului . 

Persoana criticata are abilitati de

argumentare mai bune decat cele ale

persoanei care formuleaza critica, astfel incat o

poate convinge pe aceasta din urma ca nu are

temeiuri suficient de bune pentru critica adusa.

Pentru sofist , faptul ca poate castiga jocul

argumentarii e suficient ca sa nu se mai intrebe

daca nu cumva X avea, totusi, dreptate, chiar

daca nu si-a putut sustine la fel de

argumentat punctul de vedere.

15) Strategia

evitarii 

discutiei : X nu are

dreptate, dar nu are rost sa-mi

pierd timpul incercand sa-i arat

asta. . E folosita uneori de catre

persoanele care apeleaza de obicei

la (14), dar nu numai de catre

acestea. Uneori, de pilda,

functioneaza in

combinatie cu (4).

nn

nn

nn

16) Strategia

minimizarii

Am gresit, dar nu e mare lucru. .

Persoana criticata accepta, de forma,

critica, dar face tot posibilul pentru a-i scadea

din importanta, convingandu-se fie ca e vorba de o

greseala minora, lipsita de consecinte importante,

care nu merita prea multa atentie, fie ca e vorba de

o greseala frecventa, pe care o fac majoritatea

oamenilor, fie ca atata vreme cat nu a intentionat sa

faca un lucru rau, cat totul nu a fost decat o

scapare , nu se poate sa fi gresit prea grav, fie

ca greseala era inevitabila in situatia

data etc. E important de observat

ca aceasta e o strategie

distincta de (10).

17)

Strategia

nepasarii

Da, am gresit. Si ce

daca? . Persoana criticata

intra in rolul unui individ antisocial

(sau rebel), care accepta greselile

dar nu isi asuma raspunderea

pentru ele (sau, pur si

simplu, nu isi bate

capul cu

ele).

 

s

trategie

distincta

  in

combina?e

18) Strategia regretului

Atunci cand critica atinge mai multe aspecte,

persoana criticata se poate concentra pe aspectul

cel mai putin relevant (sau chiar pe un aspect

inventat, care nu a fost formulat in cadrul criticii,

daca e vorba de o critica simpla), exprimand si

chiar simtind un profund regret cu privire la acel

aspect, dar ignorand, totodata, toate celelalte

aspecte.

19) Strategia redundantei

X mi-a mai spus asta / Stiam si eu

asta / Nu era nevoie ca X sa-mi spuna

asta. . Uneori aceasta strategie ia

forma: Stiu dinainte ce vrei sa-mi

spui, asa ca nu mai are rost sa o

spui. . Persoana criticata

transfera ideea ca nu era

necesara critica (pentru ca a

mai fost facuta sau ii e

cunoscuta) asupra

continutului criticii,

ajungand sa considere

ca nu e necesar sa il

ia in considerare.

20) Strategia bolii

Brusc, persoana criticata

se simte bolnava. Poate fi

vorba de o stare de

oboseala, de o simpla

durere de cap sau de un alt disconfort fizic, de o boala

cronica reala, care se manifesta deodata etc. Nu e sigur

ca persoana respectiva nu se preface, dar uneori

aceasta poate fi sincera. Episodul are suficienta

insemnatate incat critica sa nu mai conteze. De altfel,

de obicei si persoana care a formulat critica renunta la

ea in asemenea situatii. E vorba de o strategie extrem

de eficienta (numai un om plin de cruzime ar insista

asupra unei critici care

afecteaza sanatatea

cuiva), dar care nu poate fi

folosita prea des.

21)

Strategia razboiului

Persoana criticata incepe, la randul sau, sa

aduca diferite reprosuri la adresa persoanei care a produs

critica. Uneori ii reproseaza ca face acelasi lucru pe care il

critica, dar acest lucru nu e necesar. Pur si simplu, situatia in care

o persoana o critica pe alta e inlocuita cu o situatie conflictuala, in

care doua persoane se cearta. Strategia aceasta e distincta de

folosirea unor certuri ca ecran , doar pentru a impiedica

formularea criticii sau pentru a distrage atentia de la

aceasta, putand fi utilizata ca stadiu intermediar in

cadrul strategiei (12).

 

in

termediar

22)

Strategia

profunzimii

Autorul sus?ne c? ceea ce a vrut

s? spun? este cu totul altceva, mai

profund, ascuns la prima vedere,

pân? când nu se mai în?elege nimic

din ce sus?ne autorul. De fapt,

autorul este atât de profund încât

nimeni nu îl poate în?elege.

Gigi ?tefanov

Observa?i Precizari

Sunt convins ca lista nu e completa. Dupa cum se poate vedea, acceptarea unei critici, asumarea responsabilitatii

pentru o greseala, dorinta sincera de a primi iertarea, in cazul in care greseala facuta a afectat pe altcineva,

precum si angajamentul personal luat in vederea unei schimbari in b ine reprezinta pentru unii oameni un

disconfort psihologic suficient de mare si de ind elungat incat un disconfort de moment (iritare, enervare, criza de

nervi, revolta, regret prost-directionat, durere de cap etc.) sa poata fi acceptat in cadrul unei strategii de evitare a

unei critici.

 

Desigur, as putea prezenta intr-un mod sistematic strategiile de mai sus, d istingand intre strategii centrate pe

persoana care formuleaza critica, strategii care vizeaza actul criticii si strategii centrate pe persoana criticata, sau

intre strategii de anulare a criticii ( nu mi s-a adus, de fapt, nici o critica ), strategii de ignorare a criticii ( e o

critica, dar nu conteaza ) si strategii de respingere a criticii ( critica ar putea conta, dar nu prea mult ). Nu cred ca

e nevoie sa fac asta.

 

De asemenea, cred ca sunt usor de vazut legaturile dintre anumite strategii si anumite tipuri de sofisme: (2) se

bazeaza de obicei pe un ad hominem abuziv, (6) pe un ad hominem circumstantial, iar (21) poate sa contina un ad

hominem de tip tu quoque ; (4) include de obicei un sofism al omului de paie, (19) poate sa includa tactica

otravirii fantanilor , (1), (3), (5) si (11) pot fi vazute toate ca inclu zand sofisme de relevanta (de tip ignoratio

elenchi); (7) utilizeaza sofisme de ambiguitate, (20) se sprijina intotdeauna pe un post hoc, ergo p ropter hoc', iar

(14) poate sa contina apelul la sofisme, dar si la tehnici de argumentare legitime (cum ar fi operarea de distinctii

conceptuale). Totusi, multe dintre strategii nu se afla pe terenul argumentarii, ci pe cel al manipularii. Ele fac parte

mai degraba dintr-un razboi psihologic . (12) e un bun exemplu in acest sens. In reactiile persoanei criticate pot fi

identificate sofisme, dar ceea ce face persoana respectiva e cu tot ul altceva. Aceasta forteaza transformarea

situatiei in care e posibila formularea unei critici intr-o alta situatie, de un tip diferit, in care nu mai e posibila

critica. E ca si cand cineva ar starni o bataie in mijlocul u nei partide de sah, de teama sa nu piarda jocul.

 

Dincolo de toate acestea, as fi ipocrit daca nu as recunoaste ca am folosit aproape toate strategiile pe care le-am

identificat aici, cel putin o data, in copilarie si adolescenta. Pe unele s-ar putea sa le mai folosesc (fara sa vreau,

desi asta nu e o scuza) si ca adult. Le-am facut explicite aici tocmai pentru a le putea identifica si evita mai usor.

Comentari u

Emilian