11 Modelski (1978) the Long Cycle of Global Politics and the Nation-State

8/17/2019 11 Modelski (1978) the Long Cycle of Global Politics and the Nation-State

1/22

Ciclul lung al politicii globale şi al statului-naţiune

George Modelski

I. Ciclul lung: concepte de bază1

Să definim un ciclu dreptun pattern recurent în viaţa (sau funţionarea) unui sistem.Conceptul presupune că după o anumită perioadă de timp, sistemul revine la punctul său d pornire, reînsuşindu-şi o stare manifestată într-un stadiu anterior. acă această manifestare arloc regulat şi în cadrul unui pattern poten!ial predictibil, ea poate fi, în mod adecvat, numită cicsau perioadă. Ciclurile, de obicei, se diferen!iază de tendin!e".

Sistemul, a cărui via!ă sau func!ionare o observăm, este sistemul politic global#. $cesta

poate fi definit drept institu!iile şi aran%amentele necesare managementului problemelorrela!iilor globale, sau drept structurile managementului interdependen!ei globale. $cest sistemluat naştere în %urul anului 1&'', şi este prezent şi astăzi() prin urmare, el acoperă păm*ntul ca osingură unitate politică şi ne direc!ionează aten!ia de la preocupări obişnuite şi e+clusive precuafacerile şi evenimentele europene, spre modele de interdependen!ă, care sunt de talintercontinentală, oceanică şi globală. in punct de vedere politic, el trebuie analizat separat dsistemele create pentru managementul interdependen!ei de la oricare nivel, altul dec*t cel glob

şi anume: sistemele politice locale, ale oraşelor, satelor sau provinciilor) sistemele politicna!ionale, precum ale ran!ei, aponiei, tiopiei) sistemele politice regionale cu accente dive/securitate, religie etc.0, cum ar fi cele ale uropei sau ale umii 2usulmane. in punct devedere fun!ional, el trebuie distins de alte structuri globale, cum ar fi comer!ul mondial /comer pe distan!e mari0, sau cultura. e vreme ce întreaga lume îi este provincie, sistemul global nu preocupări teritoriale speciale şi, astfel, este esen!ialmente nonteritorial) de vreme c

1

3entru periodicitate şi fluctua!ii politice în afacerile interna!ionale vezi 4uinc5 6rig7t, A Study of War /C7icago:8niversit5 of C7icago 3ress, 19("0, p. 1" 1- ;." 3entru defini!ii clare vezi osep7 $ Sc7umpeter, Business Cycles /or?: 2c@ra=-Aill Co. 19#90, vol. I, p."''.# 3entru conceptul de sistem politic global vezi @eorge 2odels?i, Principles of World Politics /or?: B7e ree3ress, 19 "0, cap. 1#. Ceea ce trebuie luat în vedere este faptul că sistemul politic global implică întrebărireferitoare la alocarea autorită!ii /cine guvernează 0 şi la produc!ia de servicii publice /pentru ce scop 0 cu !in de procesul global şi nu de cel na!ional sau cel local.( $ceastă dată este larg acceptată ca un punct critic, e+. în lucrarea lui 6illiam 2c


2/22

rela!ionează şi reglementează arterele şi mecanismele tranzac!iilor de rază lungă, are un carac predominant maritim şi, de cur*nd, aerian şi spa!ial.

Sistemul politic global /pe scurt sistemul global0, ca principalul nostru punct de referinşi al cărui comporatament este obiectul acestei analize, încă de la începutul său, a fost lipsit dacea autoritate centrală care să domine lumea.


3/22

mai degrabă sugerează prezen!a unui alt tip de structurare politică. 3oate însemna, foar probabil, o intensificare a activită!ilor şi preocupărilor politice /lu*nd, spre e+emplu, formrăzboaielor0. $bsen!a imperiului mondial este perfect compatibilă cu aran%amentele politice clasă uneori managamentul interdepende!ei globale aproape în întregime în gri%a unei singunită!i, pe c*nd alteori, managementul poate fi, sau larg împăr!it, sau poate cădea într-o stare derivă.

ntită!ile dominante din sistemul global le vom numi puteri mondiale. 8n e+emplu de putere modială istorică este 2area Jritanie: în secolul KIK, ea a men!inut o structură a ordinimondiale care, spre sf*rşitul perioadei sale, a a%uns sa fie numită Pa Britannica . Entr-o manierămai te7nică, putem defini puterile mondiale drept acele unită!i care monopolizează /în sensul control a mai mult de %umătate0 pia!a de men!inere a ordinii în stratul global al interdependen

En cazul 2arii Jritanii, ne-am referi la controlul mărilor şi la o capacitate rela!ionată cu prima da forma afacerile globale. 3entru a aniticipa argumentul căutat, într-o manieră care va contrasclar cu concep!ia lui 6allerstein, noi argumentăm că, în lumea modernă, Go succesiune de putemondiale modelează sistemul globalH.

$ argumenta că puterile mondiale au creat şi men!inut sistemul global nu înseamnă arespinge rolul economiei, comer!ului, finan!elor şi băncilor din aceeaşi perioadă şi din aceeaarie de interdependen!ă globală. Iar argumentul nu e facut nici cu scopul de a intra într-

argumentare poten!ial sterilă cu privire la importan!a relativă a factorilor economici şi politici. originea şi func!ionarea sistemului global, comer!ul, finan!ele şi ulterior industria au %ucat, îndoială, un rol important, însă aceşti factori nu au fost niciodată singurele legături alsistemului. 3entru că, în cazul în care vom privi spre politica acestor c7estiuni, ar reieşi ca fadominant că centrul focalizator activ al organiza!iilor globale a fost întotdeauna o putemondială, iar identitatea, valorile şi resursele acelei puteri au modelat întinderi mari de+perien!ă globală modernă.

$cum să ne reîntoarcem asupra conceptului de ciclu ca model recurent alcomportamentului şi să identificăm trăsătura predominantă a sistemului global supus unsc7imbări recurente a ocupării rolului de manager al sistemului. 3utem observa, aşa cum vom prezenta în continuare în detaliu mai mare, din 1&'', patru state au %ucat, pe r*nd, un rdominant în managementul interdepende!ei globale şi, prin urmare, ele intră în descrierea un

$ceste puteri mondiale controlează sistemul politic global şi de!in capacitatea de a regla alte procese globale /cumar fi transportul pe distan!e mari0. Ensă, ele nu controlează procesele sau sistemele politice na!ionale sau locale.


4/22

puteri mondiale: 3ortugalia, Llanda, 2area Jritanie şi Statele 8nite. Entr-un pattern relativregulat şi totuşi bine rarefiat fiecare putere mondială a fost urmată de alta, într-un proces creaminteşte de succesiunea regimurilor politice într-un sistem politic lipsit de alegerregularizate. C*te un ciclu lung corespunde fiecărei puteri globale, cu e+cep!ia cazului 2arJritanii, care a e+perimentat două astfel de cicluri.

iecare ciclu, cunoscut p*nă acum, cuprinde şi poate fi spus că provine dintr-o perioadde slabă organizare / uneori aproape de anar7ie0 care, în cele din urmă, se transformă sau dizolvă într-un război global. ăzboaiele globale sunt Gconflicte care determină constituirsistemului politic globalHM) de întinderi şi consecin!e vaste, ele pot dura pe o perioadă de ogenera!ie, iar în final ele dau naştere unei noi ordinii mondiale. L putere mondială reiese din acconflict pe o pozi!ie de avanta% şi astfel, organizează lumea încă din perioada conflictelor, pen

ca apoi să-şi formalizeze pozi!ia în negocierile de pace. e-a lungul unei alte genera!ii, aceas putere îşi va men!ine ordinea de bază şi va reprezenta principalul izvor de generare a institu!iicare, de multe ori, iau forme transna!ionale. Ensă vine acel timp, în care, energia care a constraceastă ordine se epuizează, la fel cum orice ordine se epuizează în absen!a unor mecanismviguroase de regenerare. olul proeminent de putere mondială atrage competitori /alte ma puteri0, iar puterea principală începe să se erodeze. $stfel, sistemul intră în multipolaritat

ivalită!ile dintre marile puteri cresc şi îşi asumă rolul de competi!ie oligopolitică. 3e măsură

ordinea se dizolvă, sistemul se îndreptă din nou spre punctul de plecare, cel de minimă ordine.$cesta, pe scurt, este un model endogen al periodicită!ii sistemului global) e+plic*nd cumciclurile sunt produsele structurii şi proprietă!ilor sistemului însăşi, mai degrabă dec*t produsemediului în care opereză. En acest model influen!ele e+ogene şi de mediu ar avea efectul unşocuri sau perturbări aleatorii, şi ar putea e+plica anumite iregularită!i ocazionale. Ensă, din 1&au avut loc patru cicluri complete, iar al cincelea este în curs. L perioadă medie de ciclu, de pu peste 1'' de ani, este sugerată de e+perie!a istorică /cu toate că al doilea ciclu al 2arii Jritanii pare să fi fost cel mai lung, cu 1#' de ani0, iar aceasta este o perioadă care poate fi numită, îmod %ustificat, drept lungă9. $cum să trecem în revistă dovezile istorice care ne permit să facemgeneralizările cuprinse în acest model.

II. Ciclul lung: o relatare descriptivăM 2odels?i, Principles- p. "91.9 3*nă acum, în măsura care poate fi stabilit, conceptul de ciclu lung al politicii globale, de c*teva sute de ani înlungime, este nou în literatura de specialitate. 6rig7t / A Stud+ of War- p. 1" "0 noteză că


5/22

Spre finalul secolului KN, sistemul mondial era unul dispersat. ără a fi, totuşi, un vid dorganizare /un şir limitat de bunuri şi persoane treceau din $sia spre uropa de-a lungul unorute marine şi terestre0, el nu-şi asigura auto-men!inerea şi apărărea împotriva pira!ilor. ispermergea m*nă în m*nă cu inabilitatea c7iar şi de a vedea în perspectivă, cu at*t mai pu!in decoopera pentru interese comune.

$cest sistem intercontinental de mare dista!ă unea comercial C7ina, India, 3ersia, gipt şcentrele dintre acestea şi uropa Lccidentală. Sistemul era dispersat în organizare şi cu mar parte din trafic în m*inile musulmanilor, cu toate acestea, capătul occidental era condus dNene!ia, care p*nă în secolul KN a reuşit să-şi stabilească un monopol asupra comer!ului $le+andria. Nene!ia a devenit, de asemenea, în estul 2editeranei, dacă nu c7iar în uropa puterea ma%oră şi de atunci a servit drept model pentru puterile ulterioare.

egii 3ortugaliei au decis să spargă sistemul şi să preia monopolul profitabil alvene!ienilor. upă mai mult de o genera!ie de investiga!ii şi e+plorări preliminarii în regiune$tlantică şi de-a lungul $fricii de Nest, ei au reuşit acest lucru, în 1(9M. En acel an, Nasco d@ama, după navigarea în %urul Capului Aorn, a a%uns în Calicut, India. En urma unor secampanii navale rapide care au urmat, s-au stabilit un lan! de baze, iar flotele rivale au foînlăturate de pe oceane. 3*nă în 1&1&, o nouă ordine se instaureză, a cărui coloană vertebrală compusa din Carreira Indiei, ruta navală isabona-@oa din %urul Sudului $fricii, comer!ul

mirodenii şi avanposturile sale bine pozi!ionate pentru formarea unui nou sistem mondiaCondi!iile succesului rapid al 3ortugaliei au fost o serie de războaie ma%ore concetrate pe zItaliei, iar rezultatele lor imediate au dus la minimalizarea drastică a puterii Nene!iei. Su presiunea ma%oră din apropierea sa, oraşul vene!ian nu a putut a%uta flotele egiptene şigu%arate/@u%arati - a member of t7e people of @u%arat in =estern India0 în Lceanul Indian pentru a-şimen!ine pozi!iile împotriva intruşilor. 3ortugalia s-a ridicat la statutul de putere mondială îcircumstan!e de conflicte severe, de dimensiuni globale.

3rima %umătate a secolului KNI a cunoscut o e+plozie de energie din partea 3otugaliei.timp ce spaniolii încă mai cucereau 2e+icul şi 3eru, 3ortugalia desfăşura comer! între $sia şi

uropa şi monopoliza comer!ul inter-asian. 3ortugalia a men!inut contacte cu C7ina şi aponiae+ploatat $frica şi Jrazilia. Ensă, în mod gradual, această activitate a decăzut) în a doua partesecolului, numai %umătate din nave plecau dinspre isabona, spre deosebire de prima partsecolului. utele tradi!ionale au fost reluate, iar 3ortugalia însăşi începea să simtă surmena%men!ienerii acestui sistem e+tins cu o bază at*t de firavă, av*nd o popula!ie nu mai mare de t


6/22

milioane şi o casă regală ca principal agent de globalizare. 3resiunea a crescut şi din parte puternicului său vecin dinspre est, iar în 1&M', ilip al II al Spaniei a acaparat 3ortugalia. En tce uniunea a fostmai degrabă personală, dec*t administrativă, iar flota şi posesiile 3ortugaliei au păstrat autonomia, din motive politice practice sistemul global portug7ez a fuzionat cdomeniile Aabsburgilor spanioli. 3entru o scurtă perioadă de timp, uniunea părea să ridice structură intercontinentală de propor!ii mari, însă, înfr*ngerea 2arii $rmade /1&MM0 a distaceastă iluzie.

8nii analişti privesc secolul KNI ca fiind mai degrabă esen!ial spaniol, în ciuda rolulurecunoscut al 3ortugaliei în perioada primelor e+plorări şi descoperiri. 6allerstein1' nu considerăaria de comer! a Lceanului Indian ca făc*nd parte din economia mondială europeană şdesemnează comer!ul atlantic al Spaniei cu 2e+ic şi 3eru ca fiind mai semnificativ. Entr-adevă

se poate interpreta sistemul ca fiind unul de natură bipolară, deoarece prin Bratatul de lBordesillas, lumea întreagă a fost divizată între aceste două puteri) în timp ce 3ortugalia av

stul şi Jrazilia, Spania avea colonii bogate pe continetul $merican. Ensă, argumentul împotrivviziunii lui 6allerstein este că 3ortugalia a fost prima care a acaparat sistemul mondial pree+istent sc7imb*ndu-i astfel în mod drastic structura. Spania a operat la marginea sistemulniciodată dezvolt*nd o viziune cu adevărat globală, datorită implicărilor teritoriale obositoareanaga%amentelor Aabsburgice de lungă durată /ambele sub Carol al N-lea şi ilip al II-lea0

continentul uropean. Jogă!iile din $tlantic au devenit semnificative abia spre sf*rşitul de secoabia după fuziunea cu 3ortugalia, în 1&M', Spania a preluat un rol global, dar în acel moment prea t*rziu.

$bsorp!ia în dominionul Aabsburgic a sistemului mondial portug7ez, în loc să-lîntărească, l-a subminat. 3entru c*!iva ani înainte de ane+area 3ortugaliei, 37ilip al II-lea smen!inut în lupte cu supuşii săi rebeli, din Oările de os. $ceste provincii bogate şi-au ob!inmare parte din venit prin comer!ul cu isabona, iar $nt=erpen-ul mai avea pu!in p*nă să a%uncentrul bancar şi de distribu!ie al sistemului portug7ez. Ensă, atunci c*nd egele Spanieiinterzis comer!ul rebel, Llandezii au luat măsuri proprii navig*nd spre st şi încep*nd scaptureze comer!ul cu mirodenii al 3ortugaliei. ondarea Companiei Llandeze a IndiiloLrientale, în 1;'", a marcat consolidarea unor eforturi anterioare, iar p*nă în 1;'9, c*nd3rovinciile 8nite au semnat $rmisti!iul de oisprezece $ni cu noul rege al Spanie şi 3ortugaliei punctele esen!iale ale sistemului global olandez erau de%a construite.1' 6allerstein, The !odern World System- p. /01.


7/22

En unele privin!e olandezii de!ineau o platformă pentru sistemul global, la fel de firavă şi cea a 3ortugaliei. 3opula!ia nu era mai mare de*t cea a 3ortugaliei, iar e+tinderile globale3rovinciilor 8nite au suferit, de asemenea, de pe urma diviziunilor interne) influen!a$msterdamului şi Peelandei a fost serios diminuată de interesele orientate spre provinciilinterne ale orangiştilor. Cu toate acestea, 3rovinciile, pentru mul!i ani, s-au bucurat de spri%i$ngliei şi ran!ei, potrivnice Spaniei şi preten!iilor sale de monar7ie universală. $stfel, timp dun secol din ra sa de aur, imperiul olandez şi-a men!inut un pattern al activită!ii sale globale, fel de, sau poate c7iar mult mai îndrăzne! dec*t cel al predecesoriilor săi. lota lor şi-a stabide%a superioritatea fa!ă de cea a rivalilor iberieni, şi fiind fortificată prin doctrina grotianlibertă!ii mărilor, a devenit baza puterii lor globale. Scriind asupra pozi!iei lor din 1;;', $lfred2a7am nota: G$cest StatQ a a%uns acum la ma+imul său de influen!ă şi putere F o putereQ

bazată numai pe mare şi pe e+ploatarea acestui element de către marile genii maritime comerciale ai poporului LlandezQH. Llandezii s-au transformat Rîn transportatorii de marfă tuturor mărilorH11. En aceea perioadă, trei sferturi din navele comerciale ale uropei navigau su pavilionul olandez. Controlul asupra comer!ului baltic şi aproape monopolul comer!ului dtransport al uropei, era fortificat de influen!a în Nene!ia, o acaparare solidă asupra comer!ulcu mirodenii al Indiilor şi de interesele substan!iale din $frica şi din $merici. upa 1& ', princontrol indirect al Sevilliei, $msterdamul a atras $mericile Spaniole în plasa sa şi o pozi!ie

similară e posibil să fi fost asigurată la isabona1"

.


8/22

datorită unui război greu de !inut / 1; "- M0 udovic al KIN-lea era încurcat de 6illiam al IIlea. e teama provocată de evocarea dictului de la


9/22

ran!ei în Canada, Caraibe şi India se apropia de sf*rşit, iar Compania ngleză a Indiilor de devenea o mare putere asiatică.

$scensiunea în comer!ul mondial a fost combinată cu o politică europeană de balan!ă$ceasta însemna că, deşi cuceririle de teritorii de pe Continent erau evitate, greutatea 2ariiJritanii putea fi pusă în balan!ă pentru a se opune oricărei suprema!ii continentale aspirante. Etimp ce ran!a şi alte puteri europene continuau să se implice în afacerile continentacostisitoare, ele erau tot mai pu!in capabile să ac!ioneze în afara uropei. L balan!ă europeanasigura a acest lucru sa nu aibă loc. 2area Jritanie, unită de pu!in timp, devenea centrul desiguran!ă din care modificările economice formau încet for!ele evolu!iei Industriale.

3rimului sistem britanic îi lipsea o definire clară, deoarece Bratatul de la 8trec7treprezenta, mai degrabă, un compromis cu ran!a şi Spania, dec*t o victorie decisivă. 3*nă

1 ;#, aspira!iile globale ale ran!ei au fost curmate cu succes. Botuşi, ăzboiul $merican dIndependen!ă a aruncat sistemul în derivă, iar evolu!ia ranceză şi Imperiul


10/22

3rimul ăzboi 2ondial a dat un răspuns provizoriu în vederea stabilirii noului lider mondial, iar finalizarea lui asigura rolul principal Statelor 8nite pentru stabilirea păcii şconstruc!iei noii ordini interna!ionale . Ensă, Statele 8nite nu şi-a asumat rolul, iar vidul de puterezultat din lipsa de autoritate atrage după acesta al!i pretenden!i şi alte cataclisme naturale.

$stfel, cele două ăzboaie 2ondiale pot fi văzute ca o perioadă conflictuală, de lungădurată, timp de o genera!ie, care formează ordinea mondială ieşită de după 19(&, şi anumdomina!ia $mericană. Statele 8nite şi-au c*ştigat titlul datorită contribu!iei decisive în Coali!i$nti-@ermană, din ambele războaie, 2area Jritanie transfer*nd paşnic responsabilitatea ordinimondiale. 8ltimul pas al preluării puterii a avut loc în 19( atunci c*nd octrina Bruman ş planul 2ars7all s-au pus în aplicare, $merica prelu*nd, astfel, rolul 2arii Jritanii şi pe timp de pace.

En momentul actual, sistemul global se află în cel de-al cincelea ciclu lung.

III. 2ecanismele ciclului lung şi statul-na!iuneungul ciclu al politicilor globale este produsul a două condi!ii: dorin!a de a stabili

ordine globală) şi proprietă!ile speciale şi slăbiciunile necesare ale sistemelor globale pe calumea le-a trăit p*nă în prezent. En cel mai elementar sens, ciclurile lungi apar deoarece e+istăsistem global susceptibil de asemenea fluctua!ii. $colo unde nu sunt asemenea aran%amen

institu!ionale nu se pot regăsi tipare care să-l caracterizeze. Ti odată ce cunoştin!a despre natuglobului a fost răsp*ndită la mi%locul secolului al KN-lea, iar capacitatea şi organizarea au fcreate pentru a fi capabile să acapareze întregul glob şi să-i reglementeze procesele într-manieră deliberată, apoi apro+imativ in acelaşi timp, a luat naştere dorin!a de a crea o ordinglobală. $ceastă dorin!ă e posibil să fi fost o particularitate a c*torva pu!ini, la fel cum şi acesim! al noilor întreprinderi este rezervat c*torva min!i şi mai pu!ine. Ldată ce aplicabilitatea efost demonstrată e posibil să fi fost în!eleasă in intregime de şi mai pu!ine min!i. ar odaac!ionat conform acesteia şi implementată, au început drastic să se contureze afacerile umanescară globală şi e posibil să se fi răspuns la nevoile nearticulate ale multora. Encă din sec al KNlea, dorin!a de a stabili ordinea mondială ar putea fi luată ca atare şi ar trebui prote%ată în acemăsură în care ar trebui sa se ac!ioneze asupra ei. En forma sa originală este o e+presie a undorin!e de a de!ine puterea, o dorin!ă de a controla şi de a domina, pentru a imprima un modasupra evenimentelor. $devărata întrebare devine apoi nu dacă este posibil să e+iste ordin


11/22

mondială, ci, cine o organizează şi în beneficiul cui. Entrebarea este Rcine primeşte ce, c*ndcumH în desfăşurarea acelei ordini, o întrebare comună, recunoscută ca fiind esen!ial politică.

e asemenea, putem lua ca atare faptul că toate ordinile se deteriorează. En fiecare sistecunoscut ordinea este în permanen!ă pierdută. Structurile cedează şi trebuie men!inute. Cu procesele de men!inere şi noile construc!ii nu pot fi coordonate complet, progresul fiecărsistem este obligat să fie inegal şi să treacă prin stagii succesive de declin şi apoi de restaurare recuperare. ogica acestui argument este identică cu e+plica!iile familiare ale periodicită!ii activitatea economică. Ciclurile afacerilor pe termen lung în particular sunt văzute în general împinse de fluctua!ii în privin!a acumulării de capital. Structura unei ordini mondiale poatevăzută ca o formă de infuzie de capital şi ca un produs al inova!iei şi al investi!iei) dacă este aşsc7imbările în rata de construc!ii şi decăderea în structurile ordinii mondiale pot fi văzute c

duc*nd la /posibil accelerate0 sc7imbări în privin!a activită!ii politice.

Babelul 1ungul ciclu: fapte de baza

3uteremondială

Conflicteleglobale ini!iale

In!elegerelegitimizatoare

Inova!iiinstitu!ionale

3unct de reper

3ortugalia azboaieleitaliene/1(9(-1&1 0

Bratatul de laBordesillas/1(9(0

Lrganiza!ia decercetare sidescoperire

e!eaua globală de bazeCarreira de India$nt=erpen entrepot

$ne+area Spaniei/1&'M0

azboaielereligioaseU Suveranitate /1& ;0

3rovinciile

unite aleolandezilor

azboaiele

spaniole /1& 9-1;'90

azboiul deindependen!aolandez

1;'9- 1" ani de

pace cu Spania

U2are

librumV,Sc7imbulliber Janca din$msterdam, Jursa

azboaiele cu $nglia

azboaiele cu ranta/1; "-1; M0

evolu!ia engleză


12/22

2areaJritanie/prima0

azboaielefranceze /1;MM-1 1#0 udovic alKIN-lea

1 1# Bratatul dela 8trec7t

Independen!aStatelor 8niteImpăr!irea 3oloniei

evolu!ia franceză2areaJritanie /adoua0

1 9"-1M1& 1M1(-1M(&.3aris.Niena

Cursa navala anglo-germanăImperialism

evolu!ia rusă2area depresie

Statele 8niteale $mericii

azboaielegermane /191(-

191M0, 19#9-19(&

1919.Nersailles19(&. >alta, San

rancisco,3ostdam

ar în ciuda acestor considerente generale şi cu toate că e+perien!a istorică este limitatnu este necesar să concluzionăm că toate sistemele mondiale trebuie să fie inerent supusfluctua!iilor pronun!ate ale lungului ciclu, care este un tipar de evenimente ce include un răzbmondial sever. e fapt vom sus!ine că anumite tipuri de ordine dispersată pot fi mai pu!in supuunei astfel de instabilită!i semnificative1(. Entrebările operative devin atunci cele aferente

proprietă!ilor sistemelor globale) ciclurile lungi sunt rezultatul unor anumite caracteristicruciale ale aceloraşi sisteme.

Să luăm în considerare, în detaliu, proprietă!ile celor cinci ordini globale pe care tocmale-am descris: originea lor şi e+perien!a acumulată în războiul mondial) monopolul puterii carestat la baza acestora) specificitatea func!ională pe care au reprezentat-o şi alunecarea teritorialitate, lucru pe care nu au putut să-l evite.

Sistemele ordinii mondiale pe care le ştim au luat naştere dintr-o mare e+plozie d

activitate, care a fost at*t creativă c*t şi distructivă şi care a fost legată de condi!iile conflictulglobal şi violen!ei pe scară largă. iecare a avut originile sale şi îşi trage identitatea dintr-urăzboi mondial. iecare se trage din institu!ii şi aran%amente falsificate fie în timpul, fie

1( Cf. @. 2odels?i, G6orld Lrder-?eepingH, în @eoffre5 @ood=in şi $ndre= in?later, eds., 8e3


13/22

imediata înc7eiere a acestor războaie. iecare dintre aceste războaie, a fost în sc7imb un conflal marii e+pansiuni geografice, de lungă durată şi de o duritate considerabilă, cu numeroavictime. En ultimii "'' de ani asemenea conflicte globale au generat aproape trei sferturi dinvictimele înregistrate în toate războaiele. Entr-un sens mai important, aceste războaie au avut asemenea caracterul unor razboaie civile, cunoscute pentru caracterul lor s*ngeros. ăzboaieitaliene care au inaugurat istoria modernă pot fi văzute, cu pu!ină imagina!ie, ca o continuarec*torva secole de rivalitate dintre Nene!ia şi @enova. ăzboiul olandez de independen!ă a fostmod clar un război civil. intr-o e+perien!ă mai recentă, războiul francez şi cel german au avloc între grupurile conducătoare şi popula!ia unită prin legături str*nse / ne putem aminti deinter alia F 6illiam al III-lea a fost vărul lui udovic al KIN-lea iar 6il7elm al II- lea a fost nepotulreginei Nictoria0. eci impactul lor asupra conştiintei umane şi a spiritului uman, gata să fac

fa!ă multor dezastre, a fost în mod clar profund.ăzboaiele mondiale nu sunt tăr*muri propice pentru ordinea mondială. En cea m

simplă formulă, războaiele mondiale au produs o ordine care a generat mai multe războaie şîntr-un mod neobişnuit dar important, s-a men!inut. $nalizele politice generale sugerează faptucă sistemele politice na!ionale, al căror drum spre prezent trece prin conflicte civile violente, nînlătură uşor poverile unei asemenea moşteniri1&. $semenea sisteme politice sunt marcate de polarită!i şi rupturi, de aşteptările unei mai mari violen!e, de lipsa participărilor în luare

deciziilor şi de lipsa de considera!ie pentru interesele unor segmente largi ale popula!iei. le tisă fie lipsite de caracteristici care să incura%eze conservarea liniştită şi reînnoirea timpur.2arile războaie şi uriaşele descărcări de energie pe care acestea le-au generat au fost catalizatorsistemelor globale) dar, odată ce energia s-a consumat, aceste sisteme au avut pu!ine mecanism pentru reîncărcarea bateriilor proprii şi, din contră, au fost încă sub influen!a dezastrelor timpurInevitabil, au căzut în ruină.

3roblemele structurale de men!inere a unei ordini globale sunt legate de a dou proprietate de bază a sa, monopolul puterii globale. $v*nd originea în conflictele globaleurmătoarele ordini globale au avut tendin!a să se bazeze pe o distribu!ie a puterii militare caremanifestat un grad ridicat de concentrare în capacitatea militară pentru scopuri mondiale. 3ent primele patru sisteme globale acest lucru a însemnat, în esen!ă, o preponderen!ă a puterii navaşi capacitatea de a organiza şi, c*nd este necesar, de a interzice comunica!iile maritime. Jritanicau ridicat această cerin!ă la statutul de artă înaltă, invent*nd o doctrină a ,,comenzii pe mareH1& obert $ a7l, !odern Political Analysis- a treia edi!ie, / ngle=ood Cliffis,


14/22

care, mai t*rziu, 2a7an a redefinit-o drept puterea mării, şi au creat ca regulă depăşirea flotelorivale în construirea navelor, cu o diferen!ă substan!ială1;. En sistemul global contemporancontrolul Statelor 8nite asupra oceanului, aerului şi spa!iului electromagnetic a fost p*nă dcur*nd predominant în mod unic1 .

2onopolul /care nu este niciodată absolut dar necesită un control substan!ial asuprasistemului relevant0 aduce avanta%e. $cest lucru presupune ca posesorii acestuia să acumul beneficii mai mari decat ar face-o în mod normal într-un sistem mai dispersat. En trecut, aceavanta%e au gravitat în %urul unei securită!i mai mari dec*t cea obisnuită /care poate fi reinvîn capacitatea pentru o organizare şi productivitate mai mare0) accesul preferen!ial la, cunoaştere mai bună a, şi puterea de cumpărare mai mare în tranzac!ii şi telecomunica!/aduc*nd o îmbunătă!ire adi!ională prin comer! şi servicii0, c*t şi o capacitate de a stabili regu

în afacerile mondiale. En fiecare ciclu, asemenea beneficii au a%utat la crearea unei Rere de pentru puterea mondială, făc*nd-o un obiect de respectat, de aclamare şi imita!ie: Run modeldezvoltareH.

$vanta%ele monopolului atrag de asemenea rivalitate şi concuren!ă. $şadar, în timpul săfiecare putere mondială se confruntă cu necesitatea de a concura cu alte mari puteri, fiind dornişi pregatită să ob!ină pozi!ia globală. Sistemul global se transformă dintr-un sistem unipolar înunul bipolar şi multipolar. Superioritatea ini!ială c*ştigată în conflictele mondiale nu poate şi n

are cum să reziste deoarece atrage inevitabil centre de putere rivale. Sistemul global care e trecde stadiul de înflorire, devine arena unei rivalită!i oligopolistice, în care, un număr de puteri mase zbat să-şi ma+imizeze /de obicei pe termen scurt0 avanta%ele, iar considera!iile pe termen lale intereselor lumii devin din ce în ce mai mult secundare. En ultimele etape ale celui de-doilea sistem britanic, această fază a devenit cunoscută drept un ,,imperialismH, dar proce paralele pot fi de asemenea observate în altele. Emp*nzite cu perioade de ciocnire, abaterile rivîn creşterea animozită!ii şi a competi!iei pe via!ă şi pe moarte, pot eventual a%unge la anar7ie.

2ai mult dec*t at*t, elementele care legitimează monopolul în aran%amentele mondiale decăzut în mod constant. egele 3ortugaliei s-a autoproclamat în scurt timp Rlordul cucerirnaviga!iei şi comer!ului tiopiei, Indiei, $rabiei şi 3ersieiH. $cesta a început să e+cludă toacelelalte puteri şi vasele lor din cea mai mare parte a oceanului planetar şi să ceară licen!e pent

1; 3entru standardul de două puteri ca o decizie britanică de conducere, vezi Dendall 2oll,The influence of ,istoryupon Seapo3er 1*#5 ; = /Standford esearc7 Institut , 19;90, p.111 date asupra trendurilor în concentrarea de putere, de după 19(&, pot fi găsite în 2odels?i,World Po3erConcentrations /2orristo=n,


15/22

toate vasele de comer! din Lrient) el şi-a bazat autoritatea pe Julele 3apale / omanus Pontife1(&&, reconfirmat mai tarziu0 şi pe tratatele cu Spania /Bordesillas 1(9(0. ar fiecare durmatoarele puteri globale au fost mai pu!in e+clusiviste în cererile lor, companiile monopolisde comer! olandeze şi engleze ale secolelor KNII-KNIII fiind succedate în secolul KIK ddoctrina universalistă a Comer!ului iber. eşi legitimarea competi!iei era în creşteroportunită!ile pentru monopol se restr*ngeau.

$ treia caracteristică importantă a ordinilor lumii trecute priveşte specificitatea lofunc!ională, şi anume, baza lor slab specializată. $cest fapt !ine par!ial de rolul important %ude motivele economice şi de politici în toate sistemele globale. +ploratorii timpurii au căutfrenetic şi 7otăr*t şi au răscolit mari par!i ale lumii pentru aur) apoi ei au comercializat mirodeşi alte valori. En secolul al KIK-lea aceştia au mers mai departe cu dorin!a de a face lumea o pi

sigură pentru bumbacul 2anc7ester şi pentru petrolul folosit la aprinderea lămpilor din C7ina$ccentuarea problemelor economice au mers în tandem cu implemetarea cu for!a a practicilomonopoliste şi cu ob!inerea avanta%elor cu a%utorul unei puteri superioare) a fost de asemenreac!ia la lipsa de accentuare a celorlalte elemente necesare unor sisteme politice stabildezvoltarea legăturilor de simpatie şi solidaritate, şi a unui consens cultural. $bsen!transparen!ei institu!iilor politice a însemnat în sc7imb că e+istă zone de infle+ibilitate incapacitate pentru a%ustările ob!inute şi o predispozi!ie mai degrabă spre o oscila!ie bruscă d

spre o evolu!ie lină. Slaba specializare a stimulat inegalită!ile şi în unele cazuri a adăugfragilitate şi instabilitate.En final, este deriva în teritorialitate. En concep!ia sa pură, puterea globală se referă

func!iile globale şi la dorin!a şi abilitatea de a rezolva problemele globale. En aspectele saconcrete acest lucru înseamnă o capacitate pentru mobilizarea de mari resurse, asigur*nmobilitatea pe distan!e lungi şi oper*nd sisteme comple+e de comunicare. Ensa toate activităde acest tip cer noduri sau baze şi c*teva zone centrale, acestia nu au nevoie să-şi e+tincontrolul teritorial în stil imperial.

sen!a puterii globale, aşadar, este controlul func!ional al re!elei. ste împlinirefunc!iilor globale la ma+im cu poveri teritoriale minime. $spectul său negativ este acela c politicile sunt special formate să minimalizeze complica!iile teritoriale. evreme, în perioadmodernă guvernarea engleză /posibil bazata pe e+perienta venetiana0 a dezvoltat regula evităac7izi!ionărilor continentale iar acest lucru, mai mult dec*t orice altceva, a făcut posibil insuşirrolului de balansier european şi, în consecin!ă, insuşirea celui de putere globală. 8nui stat-insu


16/22

i s-a părut uşor să adopte asemenea politici. Entr-un sens pozitiv portug7ezii au sesizat imed posibilită!ile de a controla re!eaua) sistemul de baze creat de $lbuWuerWue pe baza instruc!iude la isabona i-a a%utat. ar c7iar şi ei au încercat să !ină prea multe baze şi astfel au epui puterea umană şi navală în încercări fără rost de a le păstra. Spaniolii au lansat direct în cucerirteritorială, şi dacă păm*ntul pe care l-au semănat i-a a%utat, nu i-a lăsat să se lanseze în progrglobale. Llandezii şi companiile engleze din estul Indiei, încet dar neînduplecat au crescut îmecanismele regulii teritoriale. $nglia a for!at profund primul său sistem prin încercarea de !ine coloniile americane. C*nd al doilea sistem global al său a fost pus sub presiune, după 1Mcăutat din nou refugiu în teritorialitate şi pentru un timp a preferat să acapareze zone mari d pămant în $frica şi în alte păr!i. Imperiul britanic arăta bine pe 7artă dar amortizarea spiritului ordine mondială nu a putut fi redob*ndită prin asemenea irelevan!e.

Beritorialitatea este ultimul inamic al puterii globale. ste un răspuns defensiv l provocarea rivalita!ii oligopolistice. 3ăstrează forme şi iluzia de control, de teritoriu sau de oraunde esen!a nu mai poate servi la un scop util. $părarea de pozi!ii fi+e şi alte frontiere distanconsumă dispropor!ionat resursele şi seacă vitalitatea din re!eaua globală. uce înapoi spfuziunea dintre nivele 1M, confuzia globalului cu na!ionalul sau obliga!iile locale, duce spreconflict cu lideri na!ionali şi locali şi contribuie la climatul general de animozitate şi confuzie.

olul statului naţiune. En sistemele ordonate cunoscute ale lumii, na!iunea stat a ocupat

consecvent, pozi!ia c7eie în două moduri: toate puterile lumii au fost state na!iune şi îfunc!ionarea sistemului global statele na!iune au %ucat rolurile cele mai importante.$şa cum am văzut, ordinile succesive ale lumii, au fost fiecare create de o putere

mondială. 3uterile mondiale au fost toate la r*ndul lor state na!iune. 3ortugalia a fost UUprdintre statele na!iune moderne europeneVV19. a şi-a ob!inut grani!ele na!ionale în %urul anului1"(9, şi-a consolidat identitatea na!ională în războaie cu maurii şi Castilia/1#M#-1(110, mult mdevreme dec*t Spania, de e+emplu, care nu a reuşit să atingă acea condi!ie p*nă în secolul KNStatul olandez, uitat în război civil cu monar7ia spaniolă, s-a lansat ca o putere mondială imeddupă formarea institu!iilor na!ionale de bază. $nglia, de asemenea, şi-a format identitatea în lup

lisabetei împotriva lui ilip, c7iar dacă, Jritania nu apărea pe deplin realizată p*nă c*nd ea nufost gata să guverneze valurile de la începutul secolului KNIII. S8$ sunt printre cele mai vec7

1M 2odels?i, Principles- pp. 1 # ff, "M(-M&.19 C. . Jo+er, The Portu$uese Sea%orn mpire = #5 10# /or?: $: $: Dnopf, 19;90, p. (.


17/22

şi mai de succes state na!iune ale lumii. $stfel, statele na!iune definesc identitatea sistemelomondiale succesive.

$ceasta este dovada empirică pentru a accepta asocierea de bază dintre statele na!iune ş puterea mondială. $nalize suplimentare sugerează că asocierea a fost una cu două laturi. Statna!iune a condus la o putere mondială, adică aceasta este stabilirea de succes a unui siste politic na!ional efectiv, ca în cazul 3ortugaliei, Llandei şi a 2arii Jritanii, a fost precondi!ia pentru o ac!iune mondială de succes. Statul na!iune s-a dovedit a fi singura organza!ie capabde a conduce această activitate şi apoi de a sus!ine opera!iile de amploare la distan!e mari lascală mondială. $ fost încercată şi o coordonare papală, dar s-a văzut tendin!a sa de a organizmai degrabă cruciade) oraşe state singure, ca Nene!ia /destul de importantă în estumediteranean0, imperii continentale puternice, ca cele a 7absburgilor, dinastia 2ing sau Imperiu

2ug7al, dar acestea la r*ndul lor nu au putut reuşi. Statele na!iune au mobilizat resursele şi, dasemenea, au furnizat coeren!a, motiva!ia şi tăria cerute pentru asemenea ambi!ii şi ini!iatimăre!e. 3e c*nd, at*t olandezii, c*t şi englezii în etapele lor ini!iale, s-au bazat în anumiîncercări ale lor pe companiile comerciale, acestea aveau de asemenea, identita!i na!ionale clarerau îndeaproape coordonate şi reprezentatau doar un set din elemente utilizate, eforturimilitare şi navale la fel ca şi organiza!iile administrative fiind greu de separat de ele.

ar această asociere a mers, de asemenea şi în cealaltă direc!ie. 3uterea mondială, l

r*ndul său, a întărit acele state care au a%uns la ea comparativ cu toate celelalte organiz politice. 3e deasupra, alte state care concurează în %ocul politicii mondiale au dezvoltat formeorganizare similare şi dificultă!i similare, ele au devenit la r*ndul lor state na!iune, într-o reacdefensivă, fiind for!ate să rezolve problema sau să se confrunte cu o putere mondială, aşa cu

ran!a s-a confruntat cu Spania şi mai tîrziu cu 2area Jritanie, sau în emiterea succesului şi aeficacită!ii evidente, aşa cum @ermania a urmat e+emplul 2arii Jritanii în devenirea uneWeltmacht- sau aşa cum 3etru cel 2are a reconstruit usia pe viziuni şi e+emple olandeze.$stfel, 3ortugalia, Llanda, 2area Jritanie şi S8$ au devenit state na!iune, dar şi Spania, ran!a,@ermania, usia şi aponia.

Cel mai scurt răspuns la întrebarea UUde ce acestea au reuşit acolo unde mare parte eforturile europene de a construi state au eşuat VV"' , este că ele erau fiecare puteri mondiale sau puteri care au luptat cu sau împotriva acestora."' C7arles Bill5,The >ormationa of 8ational States in Western urope /3rinceton 8niverit5 3ress, 19 &0, p.#M) oîntebare la care Billz dă un răspuns comple+, cea mai importantă parte din aceasta fiind cea de a avea succes înrăzboi.


18/22


19/22

continue presiunea anticolonialistă. Statele cu misiuni mondiale care au eşuat să apere frontieremai îndepărtate au devenit imperii stagnante care încearcă în zadar să !ină barbarismul la por2en!inerea bazelor /Singapore pentru 2area Jritanie sau protec!ia rutei către India0 începe să fievăzută ca o prioritate ireductibilă după ce cea mai valoroasă via!ă a lor a trecut. En tensiundintre func!ionalitate şi teritorialitate a statelor na!iune descrisă de Stein o??an, acestconsider*nd că:UUîn fapt, o agen!ie imobiliarăVV este în mod curios predispusă de a ceda tentde a se !ine de păm*nt.

IN. aze ale lungului cicluurata medie a celor mai cunoscute cicluri istorice a fost undeva în %urul a 1'' de ani

2ai mult, din anumite motive nu foarte evidente, ciclurile au coincis aproape e+act cu secolel

istorice, aşa că fiecărui secol recent /e+: sec KIK0 îi corespunde un ciclu distinct / a douJritanie0. 8n secol este via!a a trei genera!ii, şi dacă stăm să privim înăuntrul secolelor pentru găsi dovada unui sindrom Budden%roo:s am putea spune că o genera!ie construieşte,urmatăoarea consolidează, iar a treia pierde controlul.

3entru scopurile noaste analitice lungul ciclu va fi divizat în două faze: faza ascendentă faza descendentă. aza ascendenta îşi are sursele în dezordinea şi dezintegrarea din care urazboi mondial origineaza. lementele creative şi constructive ale războiului, construirea sa p

baza solidarită!ii şi coali!iei, definirea scopurilor comune şi globale care ies la suprafa!ă proiectele şi atingerea scopurilor apar!in de asemenea fazei ascendente.L în!elegere post-război /e+: cel de la Niena0 are rolul de a ratifica pentru cele mai mul

păr!i ceea ce de%a s-a înt*mplat, dar de asemenea, marc7ează sf*rşitul formal a unei perioedrăzboi sus!inut. aza ascendentă continuă pentru un timp, pe trecutul unei genera!ii, doar pentrtrece prin epuizarea graduală a energiei. 3roblemele mondiale răm*n nesolu!ionate sau su purtate mai departe odată cu apari!ia noilor lideri şi competitori) conflictele iau naştere deoarenoii lideri nu par să ofere solu!ii. Entr-un anumit punct, curba începe să descrească p*nă la anumit moment în care dezintegrarea autorită!ii şi propor!ia limitată de interese duc la o nouconflagra!ie mondială. $spectul distructiv al acestui proces marc7ează cel mai scăzut punct unei lungi faze descendente.

Statele na!iune ac!ionează diferit, şi prin contrast, se îndreaptă către cele două faze alungului ciclu. En faza ascendentă, puterea mondială răspunde la problemele globale, creează nguverne na!ionale sau institu!ii de tranzi!ie şi satisface cele mai importante nevoi ale membri


20/22

unui sistem mondial. En consecin!ă, adresarea acestor probleme revine altor state. En plcondi!iile acestei dezordini şi dezintegrări caracteristice fazei anterioare a declinului ademonstrat inadecvarea şi slăbiciunea statelor mici, în special inabilitatea lor de a rezista în faîntorsăturilor dificile ale insecurită!ii mondiale şi în fa!a presiunilor imense ale marilor războa$semenea condi!ii conduc direct la ceea ce duard Aallet Caar a numit criza autodeterminăricare se îndoieşte de viabilitatea statelor na!iune. Sau cum o7n Aertz a pus problema 1& ani t*rziu afirm*nd: UUca o problemă ce contează, în!elesul şi func!ionarea unită!ii de bază protecînsă!i suveranitatea statelor na!iune...devine îndoielnicăVV. 8n răpuns pozitiv şi în!elept cu prila dezordinea mondială apare ca fiind ceea ce 6alter ippman /scriind în acelaşi timp cu duarAallet Caar0 vede ca pe o alian!ă a marilor puteri"1.

ar procesul poartă în el semin!ele propriei disolu!ii. En timp ce statele na!iune în gener

păreau pentru un timp a fi irelevante, posibil c7iar şi distructive pentru ordinea mondială /nu aînceput marile războaie ca şi dispute între cei mici 0, puterile care construiesc şi sus!in aceaordine mondială sunt tot statele na!iune. e fapt, puterea mondială este ea însăşi cea mai perfecna!iune stat dintre toate şi cea mai imitată, din acest motiv, statele na!iune nu au devenit de faniciodată complet irelevante. 3uterea mondială, pe deasupra, este în mod funadamental subtideoarece este slab institu!ionalizată, statele na!iune c7iar şi atunci c*nd acestea sunt putemondiale, nu sunt mi%loacele cele mai favorabile pentru a aborda problemele comple+e

sistemului mondial /dar numai cele mai simple dintre ele, cea de a purta un război0. 3utermondială, în cele din urmă, sus!inută de o na!iune dominantă nu poate fi spri%inită, în drumulung, doar de oamenii acelei na!iuni, lucru sugerat de către analiştii monar7iei universalspaniole încă de la începutul secolului KNIII, afirm*nd că: UUîn rela!iile cu al!i oamenasemenea putere trebuie să-i satisfacă şi să le ofere un interes în continuitatea şi stabilitateîntregii na!iuni.VV

3e c*nd capacitatea puterilor mondiale de a se confrunta cu problemele lumii decade înto perioadă de pace generală, creşterea comple+ită!ii rela!iilor necesită suportul altor state na!iuşi astfel, ele încep să-şi asume noi func!ii şi responsabilită!i tot mai mari. le recapătă puterasupra loialită!ii populare, ele devin liderul în rezolvarea problemelor şi în timp securitatea essporită, abilitatea lor de a men!ine pacea pare c*t de c*t adecvată.

"1 . A. Carr,Conditions of Peace / ondon: 2acmillan, 19("0, cap. #) ?i 8ationalism and After / ondra: 2acmillan,19(&0) o7n A. Aer5, @ ise and demise of territoial state - World Politics- 9:( /19& 0, ( #-9#.


21/22

En al doilea r*nd, în timp ce pozi!ia de monopol a puterii mondiale se erodează graducompeti!ia pentru statusul mondial şi pentru conducerea regională se stabileşte între alte stana!iuni. Cererile inovcate în numele oponen!ilor puterii mondiale sunt forme variate dna!ionalism. Competi!ia puterilor ma%ore pentru suportul în r*ndul puterilor mai mici ia founei na!iuni construite reciproc- planurile a%utorului străin se dezvoltă în planuri penreconstruirea sistemului politic na!ional. $ceastă rivalitate oligopolistică conduce direct lîntărirea tuturor statelor na!iune şi la intensificarea na!ionalismului peste tot în lume.

2odelul nostru, aşadar, precizează că rolul şi proeminen!a statului na!iune în sistemulmondial va fi diferit în func!ie de faza lungului ciclu. En faza ascendentă acel rol va avea tendide a se diminua, iar în faza descendentă va tinde să crească. $ceastă propozi!ie are statutul unipoteze teoretice şi necesită validarea înainte de a fi în întregime acceptată ca reprezent*nd

generalizare empirică despre ciclurile timpurii sau ca predic!ie fermă despre viitor.

N. Niitorul politicilor mondiale$ rămas să e+aminăm implica!iile acestei analize asupra viitorului politicilor mondiale

Niitorul care este relevant în acest conte+t este următorul sfert de secol, următorii "& de ani p*în anul "'''. Niitorul statelor na!iune, în analiza noastră sunt produsul a două procese, un trendistoric secular şi un ciclu lung, la r*ndul lor ambele procese ar putea fi văzute ca modele a

func!ionării sistemului mondial.Bendin!a seculară istorică a proliferăriii la nivel mondial a statelor na!iune atinge limitecantitative a aşezărilor sale geografice.acă această tendin!ă poate fi descrisă de o creşterelogistică a curbei, atunci secolul KK se află acum în acea por!iune scăzută a curbei. Creştereacalitativă şi intensivă s-ar putea să continue încă, dar acoperirea fizică a suprafe!ei globalimiteză în mod evident acest proces. 3entru tendin!a istorică, stadiul creşteriii rapide s-înc7eiat. acă, aşa cum am argumentat, crearea statelor na!iune a fost produsul modului dfunc!ionare al sistemului mondial, la fel cum şi func!ionarea acelui sistem era legată odată statele na!iune, atunci abordarea completă a acelui proces, cel pu!in în unele privin!e, trebuie aibă, de asemenea, repercursiuni asupra sistemului mondial.

ar în prezent, obiectul cercetării noastre a fost ciclul lung privit ca fiind un altdeterminant posibil al statelor na!iune în politica mondială. $m arătat că statele na!iune %oacărol crucial în func!ionarea lungului ciclu şi reprezintă o caracteristică a acestuia, şi am sublinargumentul conform căruia faza acelui ciclu determină pozi!ia relativă a statului na!iune. a


22/22

acceptăm modelul lungului ciclu şi ne mul!umim cu raportarea sa empirică atunci trebuie concluzionăm că, la momentul actual, sistemul mondial a trecut sau este pe cale să treacă de faascendentă şi e posibil ca de%a să fi intrat în faza descendentă. acă ar fi aşa, atunci modenostru ar prezice pentru următorul sfert de secol o proeminen!ă crescută pentru statele na!iunecreşterea na!ionalismului unită cu confruntările şi animozită!ile puterilor ma%ore. Encercările înfrunta problemele mondiale ar fi făcute, în primul r*nd, prin raportarea la solu!ii na!ional$v*nd limitele cu care ac!iunea na!ională se confruntă cu nivel mondial, previziunile pentrsolu!ii substan!iale nu ar apărea ca fiind prea strălucite, de aici probabilitatea creşterii acestdecăderi în balan!a ordinii mondiale.

Cam at*t ar putea fi prezis despre modelul nostru. ar, acest model teoretic nu este mamult dec*t o e+plica!ie despre func!ionarea sistemului mondial pe care îl ştim şi l-a

e+perimentat de peste c*teva secole. e aceea nu putem e+clude posibilitatea, oarecum reduam putea crede, a sc7imbărilor în acel sistem suficient de uşor de trecut pentru a modific propriul săumodus operandi . $m putea remarca în paranteze că punctul în care sistemul trece lafiecare fază ascendentă la faza descendentă ar putea fi favorabil reconstituirii structuraldeoarece este un moment în care for!ele contradictorii sunt pe cale să se balanseze. Sistemul putea fi îndreptat cu uşurin!ă în altă direc!ie.

11 Modelski (1978) the Long Cycle of Global Politics and the Nation-State

Documents

Transcript of 11 Modelski (1978) the Long Cycle of Global Politics and the Nation-State