8

Art in Târgşor Women’s Penitentiary – Creative workshop

„Fantasy”

Arta în Penitenciarul de Femei Târgşor – Cerc de creaŃie artistică

„Fantezia”

Anca HURUBARU

Collaborator

Târgşor Women’s Prison, Romania

Abstract: The paper studies the effects of an artistic environment on women inmates

within penitentiaries. Also, the paper discusses the positive influence of colors on

their psyche (e.g. healing emotional traumas) and its influence on their reintegration

into society. Beginning January 2010 I initiated an artistic program, which consists

of practical ways to support and develop the artistic skills, contribute to the

discovery, development and building of artistic skills of imprisoned women; while

also forming the inmates’ ability to self-educate. This method of support and

education provide the inmates with a fun, exciting and empowering occupation.

Key words: art, feminine delinquency, reintegration

Abstract: Prezenta lucrare constă în studierea comportamentului persoanelor de sex

feminin private de libertate în contact cu mediul artistic şi influenŃa pozitivă a

culorilor asupra psihicului lor, ce poate servi la reintegrarea acestora în societate prin

vindecarea traumelor afective. La începutul acestui an am iniŃiat un program artistic

ce conŃine modalităŃi practice de susŃinere şi dezvoltare a aptitudinilor celor implicate

şi contribuie la descoperirea, dezvoltarea şi valorificarea aptitudinilor în domeniul

artistic ale persoanelor private de libertate, la formarea capacităŃii individului de a se

auto-educa, oferindu-le acestora o ocupaŃie captivantă şi plăcută.

Cuvinte cheie: artă, delincvenŃă feminină, reintegrare

9

Scurtă istorie a regimului penitenciar românesc

În urma cercetărilor asupra regimului penitenciar român din secolul trecut,

putem relata, printr-o scurtă trecere în revistă, situaŃia mediului carceral. ŞtiinŃa

penitenciară a organizat închisorile astfel încât condamnatul care îşi execută

pedeapsa să devină un element util societăŃii în momentul eliberării. Însă, în prezent,

acest lucru nu este dovedit din cauza numărului foarte mare de recidivişti, astfel că

sistemul penitenciar nu contribuie întotdeauna la moralizarea individului şi în multe

dintre cazuri, nu îl transformă în ceva mai bun.

Începuturile sistemului penitenciar în łările Române erau foarte diferite de

sistemul actual. CondamnaŃii erau închişi în ocnă şi trăiau în nişte gropi adânci,

lipsiŃi de lumină şi aer, din care cei mai mulŃi nu mai ieşeau, murind de timpuriu.

Închisoarea din Bucureşti se numea “TemniŃa Bucureştilor” şi făcea parte din

clădirile vechiului palat domnesc. În decembrie 1793, Voievod Alexandru Moruzzi a

ordonat ca, din ruinele clădirilor CurŃii Vechi, să rămână doar “departamentul

judecăŃilor de cremenalion” şi închisoarea zapciilor domneşti. El propune, prin

lucrarea sa “DisertaŃie pentru îndreptarea puşcăriei din Bucureşti”, eliminarea torturii

şi îmbunătăŃirea tratamentului din închisoare. După cum relatează, “temniŃa avea trei

despărŃituri cu zidurile vechi, ruinate: una care servise mai înainte de spital pentru

osândiŃi, era acum transformată în grajd, iar dintre celelalte două, numai una era

destinată locuinŃii deŃinutilor, a doua devenind o adevărată magazie plină de şoareci.

Într-o singură cameră dormiau aproape şasezeci de inşi, fără deosebire de vinovăŃie,

neavând nici pat, nici înveliş. De hrana lor nu se îngrija nimeni şi erau nevoiŃi să

ceară de la ferestrele puşcăriei mila trecătorilor sau să plece prin oraş după cerşit,

întovărăşiŃi de armăŃeii însărcinaŃi să-i păzească şi care, drept armă, purtau câte un

bastonaş de lemn de alun sau corn. Judecata avea loc într-o odaie mobilată cu o masă

veche de brad şi câteva scaune. Iarna se făcea focul cu trei ore înaintea sosirii

judecătorilor.”1

Moruzzi propune o serie de îndrumări pentru îndreptarea regimului

penitenciar care constau în clădirea unui local sănătos cu baie şi spital, oferirea 1 Stănciulescu O. (1933): Cercetări asupra regimului penitenciar român din veacul al XIX lea, Tipografia Fondul CărŃilor Funduare, Cluj-Napoca. pp. 24 – 28

10

hranei, separarea preveniŃilor şi a condamnaŃilor, clasarea după natura infracŃiunii,

oferirea muncii în închisoare şi educaŃie morală şi religioasă sub îndrumarea

preotului.

În ceea ce priveşte femeile, în această lucrare se regăseşte capitolul al cincilea

“Despre femei arestate”, ce cuprinde deosebirile îmbrăcăminŃii şi a aşternutului,

restul dispoziŃiilor fiind la fel ca în cazul bărbaŃilor.

Regimul penitenciar român din anul 1862 până în 1874 este îmbunătăŃit prin

“Regulamentul pentru organizarea serviciului stabilimentelor penitenciare şi de

binefaceri din România”. Închisorile sunt divizate: o parte este dedicată femeilor (de

toate categoriile) şi cealaltă bărbaŃilor, aceasta fiind la rândul ei împărŃită în trei:

prima pentru condamnaŃii corecŃional până la şase luni închisoare, a doua pentru

preveniŃi şi a treia pentru condamnaŃii care urmau să fie transferaŃi la locul detenŃiei.

În cazul minorilor de la 8 la 20 de ani, se prevedea un penitenciar special numit

“penitenciarul nevârstnicilor”. Aceştia erau supuşi muncilor agricole, iar după

eliberare erau plasaŃi pe lângă cultivatorii de pământ. Femeile erau supuse la munci

industriale şi indiferent de infracŃiunea comisă, erau transportate la penitenciarul de

femei. Produsul muncii lor era împărŃit în două: cheltuielile în închisoare şi cealaltă

parte alcătuia rezerva care era primită la momentul liberării.

Din punctul de vedere al alimentaŃiei, hrana acestora era compusă din carne,

brânză, lapte sau iaurt, slănină de porc sau legume pregătite în untură două zile pe

săptămână, iar în celelalte li se ofereau legume în borş sau dulci. Îmbrăcămintea

consta într-o cămaşă, o pereche de pantaloni, trei perechi de opinci de persoană pe an

şi o pereche de pantaloni Ńărăneşti. Pentru deŃinuŃii care ieşeau la muncă se dădea

două rânduri de îmbrăcăminte, iar pentru femei se dădea în fiecare an două cămăşi,

două perechi de ciorapi, o rochie de “anghină”, o pereche de papuci sau de pantofi

groşi de piele şi un sucuman pentru cap. DeŃinuŃii dormeau în camere şi în paturi

comune despărŃite prin scânduri înalte de câŃiva centimetri.

Începând cu 1 februarie 1874, regimul închisorilor din România se

îmbunătăŃeşte printr-o altă serie de legi. Închisorile se împart în două categorii:

închisori de prevenŃie şi închisori de osândă. Pentru femei, legea prevedea înfiinŃarea

de închisori speciale pentru munca silnică, reclusiune şi închisoare corecŃională, dar

şi posibilitatea de a fi închise într-o singură instituŃie, fiind separate. Minorii erau

11

închişi în “case de educaŃiune corecŃională”, unde rămâneau în celule doar pe durata

nopŃii.

De data aceasta, legea prevedea înfiinŃarea închisorilor speciale pentru

recidivişti, unde regimul era “celular strict-filadelfian”. Aceasta însemnând că trebuia

să stea zi şi noapte închişi în celule individuale unde erau supuşi muncilor. De

asemenea, cota din produsul muncii era mai scăzută în cazul celor care reveneau în

penitenciare. În această perioadă, fiecare persoană avea dreptul la o vizită pe

săptămână a medicului şi institutorului, dar şi din partea rudelor şi membrilor

societăŃilor de caritate şi de patronare, maeştrilor şi agenŃilor lucrărilor industriale

introduse în închisoare, dar şi a altor persoane învoite de administraŃie. Li se

permitea deŃinuŃilor să petreacă o oră pe zi în curte la aer (însă izolaŃi) şi minim două

ore pe zi se alocau învăŃăturii.

În ceea ce priveşte sănătatea, îngrijirea se făcea de un medic asistat de un

infirmier ales dintre deŃinuŃi. Medicul trebuia să Ńină o evidenŃă a stării de sănătate a

fiecărui deŃinut în parte, numit “jurnalul individual statistic şi medical”. DispoziŃiile

pentru hrană şi îmbrăcăminte erau asemănătoare regimului din perioada 1874.2

În prezent, situaŃia sistemului penitenciar românesc este diferită, fiind

caracterizată prin supra-aglomerarea camerelor de detenŃie, condiŃii de deŃinere

precare, diferite conflicte între deŃinuŃi, dar şi între personal şi deŃinuŃi, traficul de

bunuri, apariŃia homosexualităŃii, tratament medical nesatisfăcător, etc. Supra-

aglomerarea este una dintre cele mai importante dificultăŃi cu care se confruntă

sistemul penitenciar român. Potrivit statisticilor, în anul 2003 numărul de locuri

pentru deŃinuŃi era de 37.363 de paturi instalate pentru 42.815 deŃinuŃi, fiecăruia

revenindu-i o suprafaŃă de 2,5 metri pătraŃi. Gradul de ocupare raportat la capacitatea

normală, depăşea în unele cazuri, 300%.

În ceea ce priveşte starea de sănătate a deŃinuŃilor, există de asemenea

probleme, astfel că potrivit Anuarului Statistic al României din 1999, 78.799 de

deŃinuŃi sufereau de boli ale aparatului digestiv, 29.339 sufereau de boli de piele,

25.955 aveau afecŃiuni ale aparatului digestiv, 2.747 aveau TBC. Toate aceste

afecŃiuni apar în urma alimentaŃiei precare, a condiŃiilor de igienă şi de trai sub limita

normalului.

2 Idem, pp. 64 – 72

12

În lucrarea Aziluri. Eseuri despre situaŃia socială a pacienŃilor psihiatrici şi

a altor categorii de persoane instituŃionalizate, Ervin Goffman (2004) afirmă că

lumea instituŃiei totale trăieşte separat de lumea din afară. Persoanelor

instituŃionalizate le este interzis contactul cu societatea exterioară din care provin. În

cazul penitenciarului, excepŃiile de la această caracteristică sunt foarte rare. În afara

vizitelor familiei, numărul acestor tipuri de contacte este limitat. Caracteristica

generală este aceea a limitării la maxim a contactelor cu exteriorul.

Obstacolele fizice care împiedică contactul cu lumea din afară au şi o

semnificaŃie simbolică care depăşeşte interdicŃia fizică. Oamenii liberi consideră că

ceea ce se află dincolo de zidul închisorii reprezintă răul, locul oamenilor periculoşi.

Cei aflaŃi în detenŃie sunt văzuŃi ca oameni vinovaŃi de lucruri rele şi lăsarea lor în

libertate reprezintă un pericol pentru societate. Grupul de deŃinuŃi este perceput ca

masă omogenă. Pericolul social al unor infracŃiuni precum furtul, tâlhăria sau omorul

este răspândit asupra tuturor celor din închisoarea. Astfel, imaginea criminalului este

de cele mai multe ori construită dintr-o perspectivă eronată. MulŃi consideră că în

penitenciare se află oameni cu o imagine greşită, de exemplu, având tatuaje sau fiind

raşi în cap, oameni care aparŃin unei categorii speciale pentru care valorile morale nu

reprezintă nimic. Această percepŃie este puternic alimentată de mass-media, însă cel

care intră într-un penitenciar poate fi surprins să constate că realitatea nu este deloc

aşa cum pare.

Pentru deŃinuŃi, lumea de dincolo de ziduri este percepută din diferite

perspective, dar ceea ce este cunoscut este faptul că zidul închisorii nu este doar un

simplu obstacol fizic, ci graniŃa care semnifică pierderea unui statut social bun.

Odată ajuns în mediul carceral, sentimentul de ruşine şi vinovăŃie conduce la

pierderea stimei de sine şi a respectului din partea societăŃii, indiferent dacă individul

va reveni sau nu în penitenciar.

Grupul deŃinuŃilor este caracterizat prin diferenŃierea internă. Clasificarea cea

mai mare se face în funcŃie de recidivă, existând deŃinuŃi primari şi recidivişti (care

au mai primit condamnări anterioare). DistincŃia infractori primari/infractori

recidivişti este importantă din perspectiva influenŃelor proceselor sociale care se

desfăşoară în penitenciar, deoarece cei familiarizaŃi cu mediul carceral deŃin un altfel

de statut. Din punct de vedere ierarhic, cei instituŃionalizaŃi se împart în trei categorii:

13

cei care se bucură de autoritate şi prestigiu, cei care au un statut marginal şi care se

ocupă cu muncile degradante din camere (curăŃenia în special) şi deŃinuŃii obişnuiŃi.

La fel ca şi în afara penitenciarului, uneori, inteligenŃa este o armă mult mai

importantă decât forŃa fizică pentru că majoritatea celor aflaŃi acolo nu au un nivel

intelectual ridicat şi nici studii aprofundate. Un alt atuu îl reprezintă nivelul financiar

pe care îl are familia deŃinutului. Dacă acesta primeşte ajutor din partea apropiaŃilor,

constând în hrană, îmbrăcăminte şi bani, se poate bucura de o autonomie, însă poate

să genereze şi conflicte cu alŃi deŃinuŃi.

În România există 44 de unităŃi penitenciare (penitenciare, penitenciare de

minori şi tineri, penitenciare femei, penitenciare-spital, centre de reeducare), însă

Penitenciarul Târgşor este singurul penitenciar dedicat femeilor. InstituŃia deŃine

condamnate definitiv, indiferent de categorie şi pedeapsă, tinere între 18 – 21 ani şi

minore, precum şi condamnate la închisoare sau arest preventiv până la terminarea

afacerilor judiciare în judeŃele Prahova şi DâmboviŃa.

Din istoricul penitenciarului, rezultă că o parte a clădirilor de la Târgşor au

fost construite în anul 1857 de egumenul Rovin pentru mănăstirea Crângul Teiului.

În anul 1864, călugării au părăsit clădirile care au fost transformate în pulberărie a

armatei. În 1882, ca urmare a unei revolte militare, I.C. Brătianu a dispus

transformarea pulberăriei în închisoare militară. În perioada 1882 – 1948, în această

închisoare au executat pedepse privative de libertate deŃinuŃi condamnaŃi pentru

infracŃiuni cu caracter militar, pe diferite termene. În perioada 1948 – 1952, în

penitenciar au executat pedepse deŃinuŃii politici. Din luna mai 1954, acest

penitenciar a fost destinat numai pentru femei deŃinute de drept comun. Deoarece

clădirile în care erau cazate deŃinutele nu mai corespundeau, în 1970 s-a demolat

locul de deŃinere propriu-zis şi s-au construit actualele secŃii I şi II. Între anii 1973 –

1975 s-au construit secŃiile III şi IV.3

Femeia în penitenciar

Femeia a fost considerată mult timp mai slabă, prin natura sa, decât bărbatul

şi insuficient de capabilă să facă faŃă unor constrângeri fizice şi psihice precum cele

3 Scurt istoric al Penitenciarului de Femei Târgşor, valabil la: http://www.anp-just.ro/

14

din închisoare. Prin construcŃia lor, femeile sunt mult mai sensibile decât bărbaŃii, ele

resimt altfel detenŃia, mai ales când sunt mame şi au copii minori lăsaŃi în grija

altora. Pentru structura familiei, încarcerarea femeii are consecinŃe mai mari, mai

ales când ele se ocupă de îngrijirea casei şi a copiilor. De multe ori în astfel de

situaŃii, copiii ajung în grija statului.

LegislaŃia română permite femeilor aflate în detenŃie, care sunt însărcinate sau

care au născut după încarcerare, să rămână împreună cu copiii lor în detenŃie până

când aceştia împlinesc vârsta de 3 ani. Astfel, că la data de 5 august 2009, în incinta

InstituŃiei Penitenciare N9 Pruncul, a fost inaugurat un nou edificiu numit “Casa

mamei şi copilului”, destinat mamelor încarcerate şi copiilor acestora cu vârsta de

până la 3 ani (precum şi pacientelor însărcinate), având o capacitate de 10 persoane.

Clădirea are 5 dormitoare (fiecare având câte 2 locuri), echipate cu unităŃi sanitare şi

o bucătărie comună, ce oferă condiŃii pentru pregătirea hranei pentru copii.

Dormitoarele se află la etajul doi al edificiului, la etajul întâi aflându-se facilităŃi de

uz general, de exemplu cabinetul medical, camera de joc pentru copii, depozitul.4

BilanŃul AdministraŃiei NaŃionale a Penitenciarelor (ANP) din 2009 arată că

numărul deŃinuŃilor aflaŃi în penitenciarele din Romania a crescut la 26.716 de

persoane, faŃă de 26.212 înregistrate la sfârşitul anului 2008. Din acest număr, numai

un procent de sub 10% reprezintă numărul femeilor încarcerate. Închisorile sunt în

primul rând, instituŃii destinate bărbaŃilor. În momentul elaborării regulamentului

penitenciar nu s-a Ńinut cont de nevoile femeilor, astfel sistemul penitenciar este

organizat din perspectiva bărbaŃilor. ÎnfiinŃarea penitenciarelor dedicate femeilor are

foarte multe avantaje în ceea ce priveşte modul de tratament al deŃinutelor. Astfel,

regulamentul penitenciar intern se poate modela după necesităŃile femeilor. De

asemenea, aranjamentul camerelor, resursele pentru educaŃie, sănătate şi muncă pot fi

gândite din perspectiva femeilor. Bărbatul are o capacitate mai mare de a se descurca

într-un regim penitenciar, mai ales cei care au făcut armata sunt obişnuiŃi cu un regim

destul de dur.

Penitenciarul pentru femei poate avea şi un dezavantaj destul de mare şi

anume, distanŃa mare care împiedică familiile să vină la vizită săptămânal aşa cum le

este permis. În Ńara noastră există o singură închisoare de femei, aşa că pentru o

4 InformaŃie preluată de pe http://www.irp.md/reforma_penitenciara.php

15

persoană transferată dintr-un oraş îndepărtat este aproape imposibil ca aceasta, să îşi

poată menŃine contactul cu familia sau persoanele apropiate.

Comparativ cu bărbaŃii aflaŃi în detenŃie, care tind să îşi manifeste furia, frica

sau sentimentele de frustrare asupra celorlalŃi colegi de detenŃie sau asupra

angajaŃilor instituŃiei, femeile din închisori simt adesea să îşi ascundă sentimentele.

Sentimentul de interiorizare şi auto-mutilare sau chiar dorinŃa de suicid sunt adesea

întâlnite la femeile încarcerate. Ele consideră că, dacă îşi scot la iveală sentimentul

de tristeŃe, pot fi percepute ca fiind slabe, fapt ce duce la apariŃia ridicolului, în loc să

le ofere empatie sau suport afectiv. Spre deosebire de persoanele aflate în libertate,

cele aflate în detenŃie nu se pot bucura de oportunităŃile de a găsi activităŃi care să le

ajute să facă faŃă durerii lor. Simplul gest de a primi o floare, cunoscut pentru femei

în general, nu este permis. Ele nu se pot bucura de intimitate, nu pot sta niciodată

singure să mediteze sau să plângă în linişte.

Multe dintre femeile încarcerate ascund poveşti dramatice în care au fost

supuse violenŃelor, torturii, suferind diverse traume fizice şi psihice perioade lungi de

timp, în urma cărora au fost determinatate să comită diferite infracŃiuni care le-au

adus într-un astfel de loc. Sentimente precum neajutorare, lipsa speranŃei sau

frustrare sunt caracteristice vieŃii în închisoare. RestricŃia şi limitarea la care sunt

supuse zilnic pot fi înlocuite cu sentimentul libertăŃii de exprimare şi al deŃinerii

controlului atunci când desfăşoară o activitate de creaŃie.

Între art-terapie şi arta brută

Personal, consider că arta, în orice formă a sa, poate avea un rol fundamental

în îmbunătăŃirea stării de sănătate emoŃională, intelectuală, fizică, socială şi

spirituală. Sănătatea emoŃională constituie înŃelegerea emoŃiilor şi cunoaşterea

modului de rezolvare a problemelor cotidiene, a stresului, cât şi capacitatea de a

studia sau de a lucra. Stresul este un factor omniprezent în mediul penitenciar, astfel

fiecare individ are nevoie de o forŃă uimitoare pentru a putea avea o sănătate

emoŃională bună. Sănătatea intelectuală poate fi inclusă în sănătatea emoŃională, fiind

parte a sănătăŃii mentale. În momentul încarcerării, individul poate suferi schimbări

majore în ceea ce priveşte starea emoŃională. Sentimente precum frustrare, denigrare,

16

umilinŃă etc., pot altera capacitatea de a gândi a unei persoane, iar gândirea confuză

poate accentua şi mai mult problemele din cadrul instituŃiei.

De asemenea, sănătatea fizică, care se referă la starea organismului şi la

răspunsurile acestuia în faŃa vătămărilor şi a bolii, poate suferi schimbări majore în

ceea ce priveşte traiul în penitenciar. Cu toŃii ştim că în închisoare condiŃiile de viaŃă

nu sunt tocmai corespunzătoare pentru sănătatea fizică, aşadar pentru menŃinerea

unei condiŃii fizice bune, a unei sănătăŃi fizice, este important să se adopte acele

conduite ce conferă o bunăstare fizică.

Un alt aspect foarte important în condiŃia umană este sănătatea socială ce

constă în capacitatea de realizare a rolului din viaŃă şi abilitatea de a comunica în

mod eficient cu oamenii din jur şi cu mediul social, prin angajarea în relaŃii personale

satisfăcătoare. Într-un mediu precum cel pe care îl studiem este foarte greu de spus că

există o comunicare bună cu persoanele din jur (colegi de detenŃie sau angajaŃii

instituŃiei) sau că se poate conştientiza un rol în viaŃă.

În cele din urmă, o altă dimensiune a sănătăŃii este sănătatea spirituală, acel

sentiment, după care comportamentul şi valorile fundamentale ale unei persoane sunt

în armonie. O dimensiune a sănătăŃii spirituale o constituie de asemenea, relaŃia pe

care individul o are cu Dumnezeu. Pentru persoanele private de libertate, care au

încălcat anumite principii religioase, morale şi legale, este necesar să fie împăcaŃi cu

Dumnezeu. Multe dintre cele care desfăşoară activităŃi artistice în penitenciar

realizează o serie de icoane pentru a intra în contact cu Dumnezeu.

Pentru anumite persoane, arta poate duce la o ameliorare a stării de sănătate,

din oricare dintre perspectivele prezentate. Ea poate fi benefică îmbunătăŃirii

respectului de sine, dezvoltă capacitatea de a percepe problemele ca fiind experienŃe

de viaŃă cu care te poŃi confrunta mai uşor şi canalizează timpul liber spre acŃiuni

utile şi creative.

Arta, fie ea muzică, pictură etc., a fost un mijloc adesea folosit în scop

terapeutic. În prezenta lucrare, voi vorbi doar despre terapia prin artele plastice

(grafică, pictură şi lucru manual). În art-terapie, beneficiarul principal este creatorul,

arta fiind doar un mijloc de dezvoltare pentru acesta. Acest fapt a fost dovedit şi de

cercetătorii din domeniul terapeutic de-a lungul timpului. EducaŃia terapeutică îşi are

originea la vechile popoare orientale încă din perioada timpurie şi a fost utilizată de

17

preoŃi şi medici, care considerau că refacerea şi păstrarea sănătăŃii era posibilă în

urma aplicării unor metode precum exerciŃii fizice, creaŃia artistică şi persuasiune

morală.

Încă de la începutul anilor 1900, psihoterapeuŃii şi-au concentrat atenŃia

asupra picturilor şi desenelor persoanelor cu dizabilităŃi psihice. Aceştia au arătat un

mare interes pentru arta psihopatologică.

În lucrarea Creativitate artistică, Dana Fabini relatează faptul că psihiatrul

Hans Prinzhorn din Heidelberg a considerat că lucrările plastice ale bolnavilor psihici

constituiau o cale de acces spre psihicul pacienŃilor. Astfel că, între anii 1919 şi

1921, acesta a colecŃionat aproximativ 5000 de picturi, desene, sculpturi şi alte

obiecte de artă realizate de către aceştia şi a prezentat lucrările publicului prin diferite

expoziŃii pentru a putea vedea reacŃia artiştilor şi a criticilor de artă din acea vreme.

Această formă de artă a fost percepută ca fiind o artă avangardistă, “degenerată”,

lipsită de valoare, ce tulbură integritatea şi sănătatea, însă pentru mulŃi artişti precum

Jean Dubuffet, Van Gogh, Max Ernst, Chagall, Kandinsky şi Paul Klee, colecŃia lui

Prinzhorn a permis accesul la procese de creativitate nemijlocite şi a devenit un

model de inspiraŃie în propria lor creaŃie artistică. Celebrele curente artistice, printre

care cubismul şi expresionismul au fost intens criticate de psihiatri din aceste motive,

însă, au existat şi opozanŃi care au avut altă opinie. Jean Dubuffet, cel care a iniŃiat

conceptul de “art brut”, consideră că “nu există o artă a nebunilor, aşa cum nu există

nici o artă a bolnavilor de stomac sau a celor răniŃi la genunchi”, aşadar, el susŃine că

nu există nici o diferenŃă între creaŃia patologică şi cea nepatologică.5

Însă conceptul de “art-terapie” a devenit cunoscut societăŃii în anii 1930.

Pictorul englez Adrian Hill a utilizat pentru prima dată desenul în terapie şi a numit

această metodă “art-terapie”. Hill a aplicat această metodă în perioada 1931 – 1944

la Sanatoriul “Regele Eduard al VII-lea” din Midhurst. Hill fusese internat în acest

sanatoriu pentru afecŃiuni pulmonare şi a continuat să picteze chiar dacă era la pat.

Acest lucru a condus la ameliorarea sănătăŃii sale, astfel că pe durata internării sale a

insuflat această preocupare şi celorlalŃi bolnavi. Rezultatele au fost la fel de

uimitoare şi în cazul celorlalŃi pacienŃi, aşa că s-au organizat expoziŃii, cursuri de

pictură şi prelegeri despre artă. 5 Danchin L., Dubuffet, J. (1988): La manufacture, Lyon. p. 245 apud Fabini, D. (2006): Creativitate

artistică, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca. pp. 22 – 23

18

În cazul bolnavilor psihici, se pune accentul pe desenul liber, pe

spontaneitate, în lucrările pe care persoanele lipsite de educaŃie plastică le execută. În

cadrul laboratorului de artă psihopatologică al Clinicii de Psihiatrie din Paris,

Bergeron şi Volmat au iniŃiat metoda colectivă de art-terapie.6

Am relatat toate aceste considerente, prin care art-terapia ajută la tratarea

afecŃiunilor medicale şi psihiatrice, pentru a sublinia faptul că utilizarea creaŃiei

artistice este benefică în ameliorarea stărilor de sănătate. Pentru că am ales să studiez

modul în care acest tip de terapie funcŃionează şi în cazul persoanelor private de

libertate, este utilă o asociere a artei psihopatologice cu arta din penitenciar.

Creativitatea este fundamentală, ea permite individului să facă legătura între

ariile de dezvoltare, stabilind un mod de relaŃionare între individ şi mediu, dar şi între

indivizi. A fi creativ nu se referă strict la a realiza o operă de artă, ci Ńine şi de

creativitatea personală. PoŃi întreprinde o activitate de natură artistică care să conŃină

aportul personal (amprenta). O astfel de activitate corect organizată ar trebui să ofere

un mediu stimulativ, în care originalitatea şi expresivitatea sunt valorizate.

Coordonatorii activităŃilor de acest gen trebuie să ofere apreciere pentru ideile

fiecăruia, să le cultive creativitatea, nu să impună standarde de performanŃă imposibil

de atins şi care pot crea pe lângă frustrări şi imposibilitatea de atingere a acestor

performanŃe.

Clubul de creaŃie artistică presupune o abordare interdisciplinară şi interactivă

a temei alese, utilizând principiile pedagogiei active. Această învăŃare activă se referă

la o pregătire înaltă şi la cunoaşterea suficientă a psihologiei celui educat şi a

tendinŃelor contemporane ale unor ştiinŃe. Aşadar, procesul de învăŃare-educare Ńine

de înŃelegerea acŃiunilor spontane ale participanŃilor la acest program. Spontaneitatea

şi lipsa unei pregătiri în domeniul artei sunt atributele utilizate în cazul terapiei prin

artă, deoarece beneficiarii acestor programe sunt cel mai adesea, persoane care nu au

exprienŃa necesară. Se pune accentul pe exprimarea plastică a stărilor sufleteşti şi a

trăirilor fiecăruia. Acest lucru a condus la conceptul de “artă brută”, adică artă inedită

şi imprevizibilă.

Acest termen a fost lansat de către artistul Jean Dubuffet şi se referă la

“lucrările de orice tip ce prezintă un caracter spontan şi foarte inventiv, ce respectă

6 Alexandru D. (1978): EducaŃie şi terapie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. pp. 298 – 299

19

cât mai puŃin posibil arta obişnuită sau imitaŃiile culturale şi ce au drept autori

persoane obscure, străine de mediile artistice profesionale”.7

Dubuffet a întemeiat “Compagnie de l’art brut” în 1948 pentru a mediatiza

stilul art-brut printr-o serie de expoziŃii şi pentru a realiza o colecŃie impresionantă

ce conŃine aproximativ 15.200 de astfel de producŃii artistice. Principala

caracteristică a noului curent o constituie autenticitatea creaŃiilor şi modul inovator şi

personal de a realiza astfel de lucrări. Art-brut poate fi confundată cu alte forme de

expresie artistică ce au la bază tot spontaneitatea, precum arta naivă, arta primitivă,

desenele pentru copii, arta underground sau altele. Conceptul de art-brut combină

două criterii: cel sociologic, care arată că persoanele nu aparŃin unei corporaŃii

artistice şi cel estetic, care arată că producŃiile art-brut se remarcă printr-un caracter

spontan, inventiv şi independent de stereotipurile culturale.

Cercul de creaŃie artistică poate avea rol terapeutic, dar poate fi şi o formă de

expresie artistică de genul art brut. Atitudinea neinvazivă a coordonatorilor oferă

garanŃia terapiei, căci nu coordonarea înseamnă terapie, ci actul în sine. Chiar dacă

cel care orientează o astfel de activitate pune la dispoziŃie materiale, teme de lucru

sau constituie un cadru optim, aceasta nu înseamnă că influenŃează în mod direct

participantul, lăsându-i libertate maximă de exprimare. Trebuie subliniat de

asemenea, că nimeni nu creează absolut necondiŃionat.

În lucrarea EducaŃie şi terapie, autorul defineşte educaŃia şi din perspectiva

funcŃiei sale terapeutice, aşadar aceasta reprezintă “un proces specific uman,

permanent, intenŃionat şi determinat, având un scop clar, înfăptuit cu o tehnică

proprie în cadrul unei relaŃii interpersonale şi de către o persoană înzestrată cu o

autoritate corespunzătoare, prin care se urmăreşte dezvoltarea integrală, echilibrarea

dinamică şi adaptarea creatoare a omului la exigenŃele societăŃii, în orice fază a vieŃii

şi în oricare din situaŃiile existenŃei sale, pentru realizarea obiectivării, promovării şi

salvgardării esenŃei sale umane. Actul educaŃional terapeutic, expresie a funcŃiei

terapeutice a educaŃiei este un act instructiv-educativ intenŃionat şi explicit aplicat, la

solicitarea unui medic, în situaŃiile deficitare generate de o agresiune patologică şi

având ca obiectiv redresarea eficienŃei intelectuale a bolnavului, readaptarea sa

7 Dubuffet J. (1973): L’art brut prefere aux arts culturels, Idees, Gallimard apud Fabini D. (2006): Creativitate artistică, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca. p. 23

20

eficientă, restructurarea personalităŃii sale şi a comportamentului său în scopul

refacerii echilibrului său psihofizic şi a reintegrării sale în viaŃa activă.”8

Beneficiile terapiei prin artă în închisoare

Educarea modului de petrecere a timpului aflat la dispoziŃia persoanei private

de libertate prin crearea condiŃiilor pentru cei cu aptitudini în scopul folosirii

talentului în mod util, contribuie din plin la realizarea şi conturarea profilurilor

personalităŃilor individuale, la dezvoltarea încrederii în forŃele proprii şi a dobândirii

satisfacŃiei personale. Un astfel de proiect urmăreşte sensibilizarea persoanelor

private de libertate prin folosirea culorilor, descoperirea şi valorizarea unor abilităŃi

şi dezvoltarea unor teme cu impact emoŃional asupra lor. Se ştie că efectul acestor

preocupări artistice asupra psihicului uman are o mare importanŃă, generând reacŃii

diferite de la individ la individ.

Rezultatele pe care activitatea le doreşte sunt:

● Dezvoltarea inteligenŃei emoŃionale

● Dezvoltarea capacităŃii de a se exprima mai repede şi mai uşor

● Modelarea personalităŃii prin valori estetice şi orientarea spre încorporarea

frumosului în viaŃă şi activitate

● Dezvoltarea percepŃiilor şi reprezentărilor vizuale, a imaginaŃiei creatoare

● Stimularea creativităŃii

● Facilitarea comunicării interpersonale

● Rezolvarea eficientă a conflictelor

● Inducerea unei stări de linişte, de acceptare de sine

● Reducerea tensiunii şi anxietăŃii

● Capacitatea de a învinge obstacole de natură psihică

● Formarea capacităŃilor de a descoperi, înŃelege şi recepta o lucrare artistică şi de a

utiliza imaginaŃia creativă pentru a realiza lucrări plastice

● Cultivarea interesului pentru frumosul artistic.

8 Idem 7, p. 19

21

Participantele programului învaŃă să se exprime, să-şi organizeze spaŃiul

plastic şi sunt încurajate să-şi găsească propria formulă de creaŃie, în măsura în care

arta este un mijloc de exprimare a individualităŃii şi personalităŃii fiecăreia.

Arta ca program socio-educativ de reinserŃie socială

Cea mai importantă funcŃie pe care instituŃia penitenciară trebuie să o

îndeplinească este aceea de reeducare şi reintegrare a persoanei aflate în detenŃie.

Penitenciarul trebuie să fie un loc de securitate, atât în interesul personalului

penitenciar, precum şi în interesul deŃinuŃilor.

În ciuda măsurilor de reformă penitenciară din ultima perioadă, în prezent

situaŃia penitenciarelor nu este una satisfăcătoare. Problemele cele mai întâlnite sunt

cele care se referă la condiŃiile de detenŃie, suprapopulare, violenŃă între deŃinuŃi,

automutilare sau suicid în detenŃie şi de asemenea, fapte de corupŃie sau

protecŃionism. Însă, indiferent de toate aceste probleme prezente, activitatea ANP

trebuie să se ridice la un nivel înalt. Aşadar, personalul penitenciar trebuie să

contribuie la reintegrarea deŃinuŃilor, prin implementarea programelor socio-

educative şi activităŃilor diferite de muncă zilnică. O reintegrare bine realizată este

cel mai bun instrument de luptă împotriva fenomenului recidivei, foarte des întâlnit

la mulŃi dintre foştii condamnaŃi.

Scopul activităŃiilor de educaŃie şi asistenŃă psiho-socială din cadrul

penitenciarului îl constituie reinserŃia socială a persoanelor private de libertate în

momentul liberării şi este posibilă prin stimularea acelor deprinderi şi atitudini care

oferă posibilitatea dezvoltării comportamentelor prosociale şi stimularea relaŃiilor cu

mediul de suport şi comunitatea.

Prezentarea atelierului de creaŃie artistică „Fantezia”

Atelierul de creaŃie artistică “Fantezia” s-a înfiinŃat în martie 2010. Scopul

proiectului este de a crea un mecanism funcŃional de educare al persoanelor

instituŃionalizate cu ajutorul creaŃiilor artistice. În cadrul atelierului, participantele au

22

ocazia de a pune în practică diverse tehnici: desen, tempera, acuarelă, acrylic,

modelaj, colaj şi confecŃionarea bijuteriilor în funcŃie de subiectul propus.

În general, terapia prin artă se adresează tuturor persoanelor care doresc să

întreprindă o metodă de evoluŃie personală. Ea privilegiază un mod de comunicare,

exprimare şi de conectare cu sinele, prin alte mijloace decât cel verbal. În plus, ea

poate fi o sursă de eliberare sau un factor al procesului de transformare a

personalitătii. Aşadar, terapia prin artă este o metodă dinamică ce favorizează

dezvoltarea potenŃialului creator, afirmarea sinelui şi creează deseori un sentiment de

autonomie, de libertate şi o stare generală de bine.

De acest program beneficiază persoanele interne, dintre care majoritatea au

un simŃ artistic dezvoltat, care au mai frecventat clubul, participând şi la alte

programe educativ-artistice. În prezent, la acest program participă un număr de 12

persoane private de libertate din regimul semi-deschis, deschis şi închis.

Ca metode de lucru s-au folosit dialogul dirijat, observaŃia, demonstraŃia,

explicaŃia, expunerea, instructajul, analiza, munca în echipă şi munca individuală.

Observarea în procesul de creaŃie are un rol important, astfel trebuie studiată

implicarea fiecărei persoane, modul său de organizare şi etapele procesului de creaŃie

care nu sunt întâmplătoare.

De asemenea, metodele de lucru predominante sunt cele interactive, centrate

pe participant şi pe activitate, comunicare multidirecŃională, se pune accentul pe

dezvoltarea gândirii, formarea de aptitudini şi deprinderi. Se vor încuraja

participanŃii, iniŃiativa şi creativitatea.

Resursele implicate sunt cele materiale ce constau în documentare: albume de

artă, mape speciale pentru fiecare temă cu modele specifice, materiale pentru colaje

şi decorarea măştilor veneŃiene: mărgele, biluŃe, paiete, nasturi, dantele, textile

(catifea, pânză), materiale naturale (frunze, flori, crenguŃe, sâmburi), carton (colorat,

duplex, triplex), hârtie specială (dimensiune 50/50 cm), lipici, foarfecă, materiale

pentru cercei: agăŃători, mărgele de diferite forme şi culori, plastilină profesională.

Pentru pictură şi desen materialele folosite au constat în aquarelle, tempera, pensule,

hârtie specială (dimensiune 50/50cm), creioane cerapastel, creioane şi cărbuni.

Resursele umane constau în coordonatorii programului, absolvenŃi ai UniversităŃii

23

NaŃionale de Arte Plastice, secŃia Grafică, Anca Hurubaru şi Ignat Iulia, sub

supravegherea educatorului penitenciarului, Liliana Radu.

ModalităŃile de evaluare pentru acest proiect se vor baza, în special, pe

observare şi apreciere verbală, iar pentru sfârşitul programului o evaluare finală prin

care se vor oferi recompense ce constau în diferite materiale şi albume de artă.

Am căutat să nu impunem niciun stil, ci dimpotrivă, ne-am abătut de la

fixarea metodelor şi conservatorismul general al cadrelor didactice. Se va pune

accent pe iniŃiativa şi originalitatea individuală deoarece creaŃia reprezintă căutarea,

reînnoirea şi îmbunătăŃirea atribuŃiilor fiecăruia. Strategia didactică a fost realizată cu

ajutorul metodelor de predare şi învăŃare informative şi activ-participative, dar şi

studiul individual, verificare şi evaluare. Se va utiliza metoda activizării-predării-

învăŃării-evaluării, ce constă în participare activă, stimularea creativităŃii, dezvoltarea

interesului pentru învăŃare şi dezvoltarea gândirii.

Metodologie

Pentru această lucrare am ales ca metode de cercetare calitativă, observaŃia

participativă şi interviul. Cercetarea calitativă contribuie la evidenŃierea fenomenelor,

dar rămâne la un nivel descriptiv. Cercetătorii calitativişti vizează descrierea şi

înŃelegerea fenomenului social şi extrapolarea rezultatelor la situaŃii similare.

ObservaŃia

Fişa de observaŃie

1. Cadrul:

• Cum este mediul fizic?

• Care este contextul social?

• Ce fel de comportamente favorizează sau influenŃează negativ acest cadru?

Activitatea din cadrul atelierului de creaŃie artistică „Fantezia” se desfăşoară

în Penitenciarul Târgşor, ceea ce presuspune o serie de dezavantaje. Fiind o instituŃie

totală, regulamentul intern este unul sever, într-o activitate de acest gen întâlnindu-se

anumite interdicŃii. De exemplu, pentru teme precum confecŃionarea bijuteriilor sau

24

lucrul manual, care includ ca instrumente de lucru foarfeca sau patentul,

participantele nu au avut acces la acestea din motive de siguranŃă. De asemenea,

pentru o bună desfăşurare a procesului de creaŃie, este foarte important ca acesta să

se realizeze într-un cadru optim, fără presiuni sau constrângeri psihice. Acest lucru

nu este posibil, mai ales că există o presiune în ceea ce priveşte timpul de lucru.

Multe dintre participante nu reuşesc să îşi finalizeze lucrarea pentru că timpul mult

prea scurt nu le permite aceasta.

În situaŃia în care participantele doresc să îşi continue lucrările şi în camerele

de detenŃie, lucru care se întâmplă foarte des, acestea nu dispun de spaŃiu şi nici de

materialele necesare pe care le pot folosi numai în atelierul de pictură. Din aceste

motive, am întâlnit cazuri în care pentru executarea unor lucrări, de exemplu la tema

colajului, s-a folosit pastă de dinŃi în loc de lipici. O altă persoană a pictat cu zaŃ de

cafea diluat cu apă sau scrum de Ńigară diluat cu apă pentru că nu dispunea de

pensule şi acuarele.

2. ParticipanŃii:

• Cine este prezent la locul acŃiunii, câŃi oameni sunt şi rolurile lor?

• Ce îi reuneşte pe aceşti oameni?

• Cine are permisiunea de a fi aici?

ParticipanŃii la cursul de creaŃie artistică sunt reprezentaŃi de coordonatorii

programului, cele 12 femei înscrise la program şi educatorul-supraveghetor. Grupul

este omogen, însă uneori îşi modifică structura pentru că unele dintre participante se

află în imposibilitatea de a se prezenta (fie sunt la tribunal, fie nu se simt bine şi nu

vor să părăsească camera).

Cele patru minore care participă la acest curs sunt determinate să ia parte la

toate activităŃile educative din penitenciar. Acest fapt reprezintă un dezavantaj pentru

că nu participă neapărat din plăcere, ci din obligaŃie, lucru care se resimte în

executarea lucrărilor, pentru că de multe ori nu prezintă acelaşi interes ca şi colegele

lor.

3. ActivităŃi şi interacŃiuni:

• Ce se întâmplă?

25

• Există o succesiune clară de activităŃi?

• Cum interacŃionează oamenii în cadrul activităŃii?

• Ce conexiuni sau interdependenŃe există între oameni şi activităŃi?

Activitatea desfăşurată în cadrul cercului de creaŃie artistică a avut loc în trei

locuri distincte: clubul central, situat într-o clădire din curtea instituŃiei detaşată de

perimetrul în care se află camerele de detenŃie; în atelierul de pictură şi într-o

încăpere numită “spălătorul psihologic”. Este numit astfel, în jargon, deoarece

reprezintă o cameră micuŃă care iniŃial a fost cabinet psihologic, apoi spălător şi în

prezent este locul unde se mai desfăşoară diferite activităŃi. Aceste două încăperi din

urmă se află la parterul clădirii în care se regăsesc camerele de detenŃie cu regim

deschis şi semi-deschis.

Există o succesiune clară de activităŃi cu teme propuse şi pregătite anterior.

Prima întâlnire s-a desfăşurat în atelierul de pictură şi a constat în organizarea

grupului de lucru. S-au prezentat proiectul, obiectivele, membrii şi s-a ales, în mod

unanim, numele pentru atelierul de creaŃie artistică, „Fantezia”. RelaŃia dintre

coordonatori şi participante a fost bună, acordându-se o atenŃie mare proiectului. De

asemenea, s-a putut observa dorinŃa de participare şi entuziasmul ambelor părŃi.

Totodată, trebuie menŃionat faptul că la primele întâlniri s-a simŃit o atitudine

reticentă în comunicare din cauza necunoscutului, însă această atitudine nu a

continuat să se resimtă în activitatea desfăşurată ce a urmat. Primele două cursuri s-

au bazat pe creaŃia manuală (confecŃionarea de bijuterii) menită să le atragă şi să le

capteze interesul. ReacŃia din partea participantelor la această temă a fost cea

aşteptată, propunând chiar o expoziŃie exclusivă a bijuteriilor de tip hand-made.

Pe parcursul următoarelor întâlniri s-au realizat teme care au avut la bază

desenul şi pictura. Comunicarea între participante şi coordonatori s-a îmbunătăŃit pe

parcursul întâlnirilor. După primele cursuri întreg grupul a devenit foarte receptiv şi

dornic de a învăŃa cât mai multe lucruri noi.

Diversitatea temelor şi a tehnicilor adoptate au avut un efect bun pentru

majoritatea subiecŃilor, putând fi astfel evitat plictisul şi monotonia. Acestea au

relatat că nu se simt obligate de nimic şi că fac totul din plăcere. Acest lucru a fost

vizibil şi în execuŃia lucrărilor care au continuat şi după terminarea orei de creaŃie.

26

Multe dintre participante au realizat lucrări şi în camerele de detenŃie fără să aibă

teme impuse.

4. FrecvenŃa şi durata:

• Când a început acest program?

• Cât durează?

Programul se desfăşoară pe o perioadă de 3 luni, 30 martie – 30 iunie 2010,

pentru că regulamentul interior presupune ca orice activitate să se deruleze pe o

perioadă de trei luni, pentru ca participantele să primească credite pentru evidenŃieri.

Ulterior, a fost permisă o continuitate până la sfârşitul anului calendaristic.

Activitatea se desfăşoară săptămânal, în fiecare marŃi dimineaŃă, începând cu

ora 9:30. Durata unui curs variază de la o întâlnire la alta, în funcŃie de programul

care este pus la dispoziŃie (aproximativ 1h 30 minute – 2h). Până în prezent, în

fiecare marŃi dimineaŃă în incinta instituŃiei a avut loc o întâlnire a comisiei de regim,

astfel că restul activităŃilor au depins de asta, inclusiv cea pe care o efectuam. Din

aceste motive, uneori au existat dificultăŃi în ceea ce priveşte locaŃia şi timpul alocat

orei de creaŃie artistică.

5. Factorii subtili (o serie de factori mai puŃin evidenŃi, dar probabil la fel de

importanŃi pentru observaŃie):

• Interpretarea lucrărilor

• ÎnŃelesul simbolic conotativ al lucrărilor

• Comunicarea nonverbală, care cuprinde şi dispunerea în spaŃiul fizic etc.

După cum se poate vedea în lucrările ataşate la anexă, creaŃiile prezintă o

încărcătură emoŃională considerabilă. La tema colajului s-a urmărit observarea

modului în care creatoarele percep compoziŃia unei lucrări plastice bazate pe

libertatea de exprimare. AparŃinând curentului Dada, caracterizat prin

nonconformism şi avangardism, colajul este tehnica prin care participantele au putut

să îşi exprime liber sentimentele. De exemplu, în colajul realizat de M., se regăsesc

fotografii care exprimă suferinŃă: o cruce, o măicuŃă care se roagă, un om cu mâinile

pătate de sânge, un soldat pe câmpul de luptă, o persoană de etnie musulmană, un

27

portret ce reprezintă un om care Ńipă, un alt om mascat care Ńinteşte cu o armă şi de

asemenea, elemente grafologice care conŃin mesajul War is over!

Din lucrările lui S. se poate percepe mesajul prin care aceasta îşi exprimă

sentimentul de singurătate. Lucrările sale reprezintă peisaje în care nu este prezent

omul, de exemplu o bancă goală într-un parc. O altă participantă, A., prezintă un simŃ

cromatic foarte dezvoltat şi o capacitate uimitoare de a stiliza foarte plastic corpul

uman. Aceasta a realizat o lucrare în care este conturat un bust de bărbat, ceea ce în

sens conotativ exprimă nevoia de afecŃiune fizică.

Interviul

Interviul este definit ca fiind “o formă de cercetare ca o tehnică de obŃinere,

prin întrebări şi răspunsuri, a informaŃiilor verbale de la indivizi şi grupuri umane în

vederea verificării ipotezelor sau pentru descrierea ştiintifică a fenomenelor socio-

umane, interviul se bazează pe comunicarea verbală şi presupune întrebări şi

răspunsuri”.9 În analiza interviurilor este aplicată tehnica analizei de conŃinut ce

oferă informaŃii importante despre caracteristicile psihologice şi sociale ale autorilor

comunicării. “Analiza de conŃinut reprezintă un set de tehnici de cercetare cantitativ-

calitativă a comunicării verbale şi non-verbale, în scopul identificării şi descrierii

obiective şi sistematice a conŃinutului manifest sau latent, pentru a trage concluzii

privind individul şi societatea sau comunicarea însăşi, ca proces de interacŃiune

socială.”10

Interpretarea interviurilor. ObservaŃii preliminare

Cele 7 interviuri au fost individuale şi aprofundate. Prin aceste interviuri am

încercat să-mi validez ipotezele de pe parcursul lucrării. Interviurile au avut loc în

atelierul de pictură, după finalizarea orei de creaŃie artistică. S-au folosit 7 întrebări

deschise pentru a putea permite subiecŃilor să îşi exprime gândurile liber. La toate

cele 7 discuŃii nu au participat numai operatorul şi intervievatul, ci s-au realizat în

9 Chelcea, S. (2007): Metodologia cercetării sociologice, Editura Economică, Bucureşti. p. 150 10 Idem, p. 519

28

prezenŃa educatorului şi a restului participanŃilor la atelier. DiscuŃiile au durat circa

10 – 15 minute fiecare.

Analiza datelor

În prezenta lucrare, am încercat să fac o analiză de tip comprehensiv, o

cercetare calitativă, care să-mi valideze ipotezele potrivit cărora, educaŃia artistică

contribuie la menŃinerea ordinii şi este o modalitate benefică de ocupare a timpului,

prin care cei custodiaŃi îşi eliberează tensiunile, se exprimă, se destind, îşi dezvoltă

aptitudinile, se conectează la societatea din afara penitenciarului şi îşi fac planuri

pentru o viaŃă nouă.

În urma activităŃii desfăşurate şi a interviurilor efectuate, se poate spune că

ipoteza a fost validată. ToŃi subiectŃii au afirmat faptul că arta este cel mai plăcut

mod de petrecere a timpului în incinta penitenciarului şi că le ajută să păstreze

contactul cu frumosul, să se deconecteze de la realitate.

Pentru fiecare dintre subiecŃi, arta este o modalitate foarte bună de auto-

cunoaştere şi de regăsire a frumosului, iar frumosul este exprimat prin artă şi sufletul

are nevoie de frumos, mai ales într-un mediu ca cel studiat. De asemenea, una dintre

participante a menŃionat faptul că arta poate lua fiinŃă şi într-un penitenciar, chiar

dacă contrastul între arta plastică şi închisoare este destul de puternic.

În ceea ce priveşte îmbunătăŃirea relaŃiilor interpersonale din cadrul

penitenciarului cu ajutorul activităŃilor artistice, majoritatea subiecŃilor au considerat

că arta este un factor care conduce la toleranŃă, motivând că arta îi face pe oameni

mai sensibili la cei din jur şi mai receptivi. Chiar dacă procesul de creaŃie este

individual, acesta ajută la o bună comunicare în cadrul grupului. Aşadar, arta îi poate

aduce pe oameni mai aproape de ceilalŃi. Două dintre persoane au specificat că,

indiferent dacă activitatea pe care o desfăşoară le face plăcere, tot se simt deranjate

de persoanele din jur care posedă o „energie negativă” însă, nu este cazul şi în cadrul

atelierului.

La întrebarea La ce vă gândiŃi când executaŃi o lucrare de artă ?, părerile au

fost împărŃite. Unele participante au relatat faptul că se concentrează foarte mult pe

structura şi execuŃia lucrării, fără să se gândească la problemele personale,

comparativ cu altele care îşi resimt emoŃiile într-un mod mai puternic, atunci când

29

execută o lucrare. Unul dintre subiecŃi a specificat că, atunci când desenează, spre

exemplu un buchet de flori, se gândeşte la el ca fiind unul real. Totodată, există şi

cazuri în care, prin imaginea creată, se dezvăluie anumite dorinŃe sau trăiri. Când au

fost întrebate ce temă ar propune, unul dintre răspunsuri a fost apariŃia omului în

peisaj urban sau rural, care în sens conotativ exprimă dorinŃa de libertate.

Bibliografie

Alexandru, D. (1978): EducaŃie şi terapie, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti.

Chelcea, S. (2007): Metodologia cercetării sociologice, Editura Economică,

Bucureşti.

Cormoş, G. (2009): Femei în infernul concentraŃionar din România (1945 – 1989),

Editura Argonaut, ediŃia a II-a, Cluj-Napoca.

Coyle, A. (2005): Understanding prison, Open University Press, New York, U.S.A.

Fabini, D. (2006): Creativitate artistică, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-

Napoca.

Goffman, E. (2004): Aziluri. Eseuri despre situaŃia socială a pacienŃilor şi a altor

categorii de persoane instituŃionalizate, trad. de Anacaona Mindrila, Editura

Polirom, Iaşi.

Gussak, D. (2007): „The Effectiveness of Art Therapy in Reducing Depression” in

Prison Populations, Florida State University, Tallahassee.

Johnson, L., M. (2008): A Place for Art in Prison: Art as A Tool for Rehabilitation

and Management, University of West Georgia, Georgia.

Micle, I., M. (2005): DeŃinuŃii şi relaŃiile în mediul carceral, valabil la:

http://www.criminologie.ro/INC/Lang/Romana/Study/Detinutii%20si%20rela

tiile%20in%20mediul%20carceral%20-%20Rezumat.pdf

Stănciulescu, O. (1933): Cercetări asupra regimului penitenciar român din veacul al

XIX-lea, Tipografia Fondul CărŃilor Funduare, Cluj-Napoca.

*** Anuarului Statistic al României din 1999.

*** BilanŃul AdministraŃiei NaŃionale a Penitenciarelor din 2009.

30

*** http://helpingpsychology.com/art-therapy-as-an-alternative-treatment - accesat la

data de 9.06.2010.

*** http://www.anp-just.ro, accesat la data de 9.06.2010.

*** http://www.irp.md/reforma_penitenciara.php, accesat la data de 20.05.2010.

*** www.art-therapy.ro, accesat la data de 7.05.2010.

*** www.dictsociologie.netfirms.com, accesat la data de 29.05.2010.

31

Anexe

32

33