El Zorab`s descendantsUrmașii lui El - Zorab

• An Arab to pasha draws near,His eyesight dim and his voice sere.“From Bedouins, pasha, I descend,From Bab-el-Mandeb – I intend

To sell El-Zorab here.

• La paşa vine un arab,Cu ochii stinşi, cu graiul slab.– „Sunt, paşă, neam de beduin,Şi de la Bab-el-Manteb vinSă-l vând pe El-Zorab.

• Arabii toţi răsar din cort,Să-mi vadă roibul, când îl portŞi-l joc în frâu şi-l las în trap!Mi-e drag ca ochii mei din capŞi nu l-aş da nici mort.

• All Arabs leave their tents to seeThe way I walk my sorrel free,Or give him rein, or let him trot!I love him dearly and would notGive him, whate‘er may be!

• Ai mei pierduţi sunt, paşă, toţi!O, mântuie-i, de vrei, că poţi!Dă-mi bani pe cal! Că sunt sărac!Dă-mi bani! Dacă-l găseşti pe plac,Dă-mi numai cât socoţi!”

• My dear ones are too cruelly hit;O, save them, for you can do it!Gold for my horse! I am so poor!Gold! If you fancy him for sure,Give just as you think fit!”

• El poartă calul, dând ocol,În trap grăbit, în pas domol,Şi ochii paşei mari s-aprind;Cărunta-i barbă netezind,Stă mut, de suflet gol.

• He walks the horse all around the placeAt hasty trot or easy pace;The pasha bulgy eyes burn bright,He strokes his grey beard with delight,Though dumb his soul and face.

• – „O mie de ţechini primeşti?”– „O, paşă, cât de darnic eşti!Mai mult decât în visul meu!Să-ţi răsplătească DumnezeuAşa cum îmi plăteşti!”

• ―A thousand sequins – you agree?”―How generous, pasha, you can be!More than I dreamt! May God the LordGrant you the measure of rewardBy which you have paid me!”

• Arabul ia, cu ochii pliniDe zâmbet, mia de ţechini –De-acum, de-acum ei sunt scăpaţi,De-acum vor fi şi ei bogaţi,

N-or cere la străini!

• The Arab takes, with radiant eyes,The money that before him lies –Henceforth theirs is a happy lot,Henceforth they are rich and will not

Ask alms in any wise.

• Nu vor trăi sub cort în fum,Nu-i vor cerşi copiii-n drum,Nevasta lui se va-ntrăma;Şi vor avea şi ei ce daSăracilor de-acum! –

• Nor live in the tent‘s smoke again,Their kinds won‘t beg on road or lane,He and his wife, restored, will giveA friendly coin to those who live

In poverty and pain! –

• El strânge banii mai cu focŞi pleacă, beat de mult noroc,Şi-aleargă dus d-un singur gând;Deodată însă, tremurând,Se-ntoarce, stă pe loc.

• Once more the sequins he does pluck,Then leaves, drunk with his piece of luck,And runs off as in duty bound,Yet of a sudden he turns roundAnd stops like thunderstruck,

• Se uită lung la bani, şi palSe clatină, ca dus de-un valApoi la cal priveşte drept;Cu paşii rari, cu fruntea-n piept,S-apropie de cal.

• Stares at the money with spent forceAnd staggers like a wave-tossed corpse,Then looks the sorrel in the eye;With measured steps and brow reared highHe draws near his dear horse.

• Cuprinde gâtul lui plângândŞi-n aspra-i coamă îngropândObrajii palizi: – „Pui de leu,Suspină trist. Odorul meu,Tu ştii că eu te vând!”

• He weeps and does his neck enfold,And buries his face, pale and cold,Into his mane: ―My lion brave,You should sigh sadly. I‘m a knave –You know you have been sold!

• Copiii mei nu s-or jucaMai mult cu frunze-n coama ta,Nu te-or petrece la izvor;De-acum smochini, din mâna lor,Ei n-or avea cui da!

• My children will not play againWith leaves and garlands in your mane.To springs they will not take you, andNo more will feed they by the handA horse with fig or grain!

• Ei nu vor mai ieşi cu dragSă-ntindă mâinile din prag,Să-i iau cu mine-n şea pe rând!Ei nu vor mai ieşi râzândÎn calea mea şirag!

• No more will peep they out with glee,Reach forth their hands and summon meTo sit them on your back; no moreWill Indian files come to the foreAnd laugh with laughter free!

• Copiii mei cum să-i îmbun?Nevestei mele ce să-i spunCând va-ntreba de El-Zorab!Va râde-ntregul neam arabDe bietul Ben-Ardun!

• What, lie to children and not choke?And tell my wife what kind of jokeWhen she asks of my friend, the best?Poor Ben-Ardun will be the jest

Of all the Arab folk!

• Raira, tu, nevasta mea,Pe El-Zorab nu-l vei vedeaDe-acum, urmându-te la pas,Nici în genunchi la al tău glas

El nu va mai cădea!

• Raira, my wife dear and true,Our horse you shall not see anew,He‘ll no more follow you behind,Not hear your voice so mild and kindAnd kneel in front of you!

• Pe-Ardun al tău, pe Ben-ArdunN-ai să-l mai vezi în zbor nebunPe urma unui şoim uşor,Ca să-ţi împuşte şoimu-n zbor;Nu-i vei pofti: «Drum bun»!

• Your dear Ardun, your Ben-ArdunShall no more weep like a simoonAfter a falcon flying fleetAnd shoot it; neither will you greetAnd tell us, ‒See you soon!‒

• Nu vei zâmbi, cum saltă-n vântArdun al tău în alb vestmânt;Şi ca să simţi sosirea lui,Mai mult de-acum tu n-o să pui

Urechea la pământ!

• You shall no more seen my burnooseIn the soft breezes flutter loose,No more put to the ground your earAnd making sure that we are nearTo cry at the good news.

• O, calul meu! Tu, fala mea,De-acum eu nu te voi vedeaCum ţii tu nările-n pământŞi coada ta fuior în vânt,

În zbor de rândunea!

• My horse! I‘ll no more have the rightTo watch your eyes, ever so bright,Your nostrils turned towards the ground,You tail by the simoon unwound.Your run – a swallow‘s flight!

• Cum mesteci spuma albă-n frâu,Cum joci al coamei galben râu,Cum iei pământul în galopŞi cum te-aşterni ca un potop

De trăsnete-n pustiu!

• You chewed the white foam on the reinAnd shook your streaming golden maneAnd galloping with ringing hoofOn the dry earth, looked like a sheafOf lightnings on the plain!

• Ştia pustiul de noi doiŞi zarea se-ngrozea de noi –Şi tu de-acum al cui vei fi?Şi cine te va mai scuti

De vânturi şi de ploi?

• The desert dreaded us; the blueGrew pale when heavenwards we flew –From now on who will be your mate?From winds and rains and ill-starred fateWhoever will shield you?

• Nu vor grăi cu tine blând,Te-or înjura cu toţi pe rândŞi te vor bate,-odorul meu,Şi te-or purta şi mult, şi greu;

Lăsa-te-vor flămând!

• They‘ll talk to you in language rudeAnd swear at you in vicious moodAnd beat you savagely, horse brave,And you shall toil and moil and slaveAnd go without your food!

• Şi te vor duce la război,Să mori tu, cel crescut de noi!…Ia-ţi banii, paşă! Sunt sărac,Dar fără cal eu ce să fac?Dă-mi calul înapoi!”

• And they will take you to the wars,You, never trained in warfare laws!Here is the money I have sought!I‘m poor, but without him I‘m nought;Bashaw, give back my horse!”

• Se-ncruntă paşa: –„Eşti nebun?Voieşti pe ianiceri să-i punSă te de-a câinilor? Aşa!E calul meu, şi n-aşteptaDe două ori să-ţi spun!”

• The pasha frowns: ―He‘s mad! Beware!The jenissaries, in a trice,Will set the dogs on you, I swear!It is my horse, so don‘t wait there

For me to tell it twice!”

• –„Al tău? Acel care-l crescu,Iubindu-l, cine-i: eu ori tu?De dreapta cui ascultă el,Din leu turbat făcându-l miel?Al tău? O, paşă, nu!

• “He – yours? With love unmeasured, whoHas reared him? Is it I or you?Whose hand obeys he? whose makes himA lamb out of a lion grim?Yours? No, that is not true!

• Al meu e! Pentru calul meuMă prind de piept cu Dumnezeu –Ai inimă! Tu poţi să aiMai vrednici şi mai mândri cai,

Dar eu, stăpâne, eu?

• He is all mine! I would defy,For him, the very God on high!Do have a heart! Whene‘er you need,You may take hold of the best steed;

But I, dread pasha, I?

• Întreagă mila ta o cer!Alah e drept şi-Alah din cerVa judeca ce-i între noi,Că mă răpeşti şi mă despoi,M-arunci pe drum să pier.

• Give me your greatest mercy, pray!Allah is just and He, I say,Will judge what is between us, HeKnows you‘re a thief who will leave meStark poor, for dogs a prey.

• Şi lumea te va blăstema,Că-i blăstem făptuirea ta!Voi merge, paşă, să cerşesc,Dar mila voastră n-o primesc –Ce bine-mi poţi tu da?”

• The world will bitterly curse you,For a curst thing is what you do!I‘ll go and beg – though I‘m undone,Of your great mercy I want none;We know you through and through!”

• Dă paşa semn: – „Să-l dezbrăcaţiŞi binele în vergi i-l daţi!”Sar eunucii, vin, îl prind –Se-ntoarce-arabul răsărindCu ochii îngheţaţi.

• The pasha beckons. “Undress him –Let rods give him a proper trim!”The eunuchs spring, leave him no chance,And he returns as in a trance,His eyes frozen and dim.

• El scoate grabnic un pumnal,Şi-un val de sânge, roşu valDe sânge cald a izvorâtDin nobil-încomatul gât,Şi cade mortul cal.

• He drew the dagger, struck the headOf El-Zorab, a spirt of red,Of crimson-red, warm blood gushed out,Spilt on the neck and mane, throughout,And El-Zorab fell dead.

• Stă paşa beat, cu ochi topiţi,Se trag spahiii-ncremeniţi.Şi-arabul, în genunchi plecat,Sărută sângele-nchegatPe ochii-nţepeniţi.

• The pasha stares, a speechless wrack;The petrified spahees step back;The Arab, kneeling Eastern-wise,Kisses upon the lifeless eyesThe clotted blood turned black.

• Să-ntoarce-apoi cu ochi păgâniŞi-aruncă fierul crunt din mâini:–„Te-or răzbuna copiii mei!Şi-acum mă taie, dacă vrei,Şi-aruncă-mă la câni!”

• He turns then round with savage scowls,Throws down the deadly steel and howls:“My children shall avenge you soon!Now, pasha, rack and cast ArdunTo dogs and preying fowls!”

Poem de George Coşbuc – poet român traducere de Leon Leviţchi

prezentare – Lorin Nedef